350 matches
-
rezolvate în interval consonante. Folosirea într-un procent din ce in ce mai mare a intervalelor disonante al mers concomitent cu utilizarea sistemului temperat de intonație, încercându-se pe această cale o mărire a expresivității muzicale, pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a începutului de secol
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
sistemului temperat de intonație, încercându-se pe această cale o mărire a expresivității muzicale, pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a începutului de secol XX. La fel ca si Andreas Werkmeister, ce renunța la intonațiile subtile ale sistemului netemperat, așa și compozitorii
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a începutului de secol XX. La fel ca si Andreas Werkmeister, ce renunța la intonațiile subtile ale sistemului netemperat, așa și compozitorii celei de a două Școli vieneze ( Schonberg, Berg, Webern ) renunța la deosebirea dintre consonanta
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
face muzică atonala a începutului de secol XX. La fel ca si Andreas Werkmeister, ce renunța la intonațiile subtile ale sistemului netemperat, așa și compozitorii celei de a două Școli vieneze ( Schonberg, Berg, Webern ) renunța la deosebirea dintre consonanta și disonanta, anihilând astfel expresivitatea intervalelor.
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
simple corespunzând intervalelor consonante. Din relațiile din tabelul de mai sus se poate observa că intervalele mari devin mai consonante atunci când o octavă este adaugată (de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
de mai sus se poate observa că intervalele mari devin mai consonante atunci când o octavă este adaugată (de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5, P4 și P8, relații care pot fi verificate ușor folosind rapoartele
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
obicei denumite "skramz"[REAL Screamo]. Până în 2002, denumirea genului a plutit în derivă în presa muzicală, în special în jurnalismul lui Jim DeRogatis și Greenwald Andy. "Screamo" a început să descrie un stil diferit, mult mai lent și mai puțin disonant, ca Emanuel, care a împrumutat elemente de rock alternativ. Aceste noi trupe încorporează elemente comerciale ale rockului alternativ, emo și post-hardcore. Pe când cele două stiluri sunt distincte considerabil, utilizarea contemporană largă a termenului de "scream" a fost controversată în rândul
Screamo () [Corola-website/Science/320644_a_321973]
-
adăugarea unei a 4-a note la triada. Acordul de nona este format din 5 note. Cu adăugarea de noi note, acordurile conțin din ce in ce mai multe intervalele de o secundă mică (note separate de un semiton) care sunt percepute ca fiind disonante. De obicei, în analiza de armonii tonala, nu apar acorduri cu mai mult de 5 note din cauza disonantelor puternice. În perioada post-tonală au fost utilizate și acorduri cu mai multe note. În acordurile cromatice cel putin o notă nu aparține
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
de noi note, acordurile conțin din ce in ce mai multe intervalele de o secundă mică (note separate de un semiton) care sunt percepute ca fiind disonante. De obicei, în analiza de armonii tonala, nu apar acorduri cu mai mult de 5 note din cauza disonantelor puternice. În perioada post-tonală au fost utilizate și acorduri cu mai multe note. În acordurile cromatice cel putin o notă nu aparține gamei. Astfel, reprezentarea acestor acorduri necesită alterații accidentale. Acordurile împrumutate sunt acorduri care conțin note aparținând altei game
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
analiză, și pe Karl Wolf la compoziție. După doi ani la Conservator, mai stă încă trei la Berlin. În 1915 se reîntoarce în Norvegia, stabilindu-se în casa părinților din Valevåg din regiunea Sunnhordland. Aici compune ceea ce el numește „contrapunct disonant”. În 1922 face o călătorie la Roma, care ăi dă multă inspirație. După moartea mamei sale în 1923 se mută la Oslo, unde va locui mare parte a anilor 1920 și 1930. A fost o prioadă productivă din punct de
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
poate vorbi. Ea are o ură de statui și va distruge orice care vede. De fapt, singura frază a vorbit în "Jimmy Pețitorul" a fost clar, " Nu, eu doar urăsc statui." În "Butley Did It", ea a declarat de asemenea "disonant, disonant" de mai multe ori. De asemenea, în "Căsătoria Cu Un Animalut Weavil", spune ea, "nu mă deranjează", atunci când Beezy se căsătorește weavil prințesa, implicând în timp ce ea face dragoste Beezy, deși ea într-adevăr nu înțelege conceptul de cuvântul "prietena
Jimmy Cool () [Corola-website/Science/316337_a_317666]
-
vorbi. Ea are o ură de statui și va distruge orice care vede. De fapt, singura frază a vorbit în "Jimmy Pețitorul" a fost clar, " Nu, eu doar urăsc statui." În "Butley Did It", ea a declarat de asemenea "disonant, disonant" de mai multe ori. De asemenea, în "Căsătoria Cu Un Animalut Weavil", spune ea, "nu mă deranjează", atunci când Beezy se căsătorește weavil prințesa, implicând în timp ce ea face dragoste Beezy, deși ea într-adevăr nu înțelege conceptul de cuvântul "prietena". Acest
Jimmy Cool () [Corola-website/Science/316337_a_317666]
-
Paris în 1895, el a ajuns în America spre sfârșitul anului 1916. Anul următor, compozițiile sale muzicale erau interpretate la New York împreună cu lucrări ale lui Erik Satie și ale altor compozitori francezi, în primă reprezentație din America a muzicii politonale disonante. El a devenit interesat de astrologie în 1920 și a combinat acest interes cu studii ale filosofiilor orientale și, după 1930, cu psihologia lui Carl Jung. Din 1933, Rudhyar a scris pe scară largă pentru publicații astrologice și a publicat
Dane Rudhyar () [Corola-website/Science/326352_a_327681]
-
bagheta lui Koussevitzki. Un alt aspect care a contribuit la eșecul lucrării a fost gustul publicului parizian. Spectatorii, în special cei care veneau la concertele lui Koussevitzki, doreau lucrări moderne și puțin șocante. În vreme ce publicul a primit cu căldură lucrări disonante precum baletul "Bufonul" sau "Suita scită", primul concert pentru vioară era prea Romantic pentru gusturile lor. Compozitorul Georges Auric chiar a numit lucrarea "Mendelssohniană". Premiera sovietică merită menționată deoarece a avut loc la doar trei zile după premiera pariziană interpretată
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
aproximativ 500 de copii ale demo-ului lor, trupa a cântat din nou într-un club mic din Varșovia, la începutul anului 2003. În timp ce trupa a continuat să scrie mai mult material pentru lansarea unui album, a început să crească o disonanta între clapele lui Jacek și ceilalți membri ai trupei Riverside. Jacek a dorit să continue demersul său în studio, astfel că, la sfârșitul anului 2003, el a părăsit grupul. Restul trupei a continuar să lucreze la primul lor album, care
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
structura simfoniei după ultima sonată pentru pian a lui Beethoven, Op. 111: o primă parte furtunoasă într-o tonalitate minoră urmată de o serie de variațiuni. Prima parte, în formă de sonată tradițională, este severă din punct de vedere ritmic, disonantă din punct de vedere armonic și groasă din punct de vedere textural. A doua parte, de două ori mai lungă decât prima, este alcătuită dintr-o serie de variațiuni pe o temă diatonică introdusă de oboi, care reprezintă un contrast
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe care o trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o inimă defectuoasă iar soția sa a devenit infidelă), Simfonia nr. 10 este indiscutabil cea mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
ar fi fost urmărit efectul estetic), ci prin senzația de delir verbal, combinațiile întâmplătoare, uneori de-a dreptul incompatibile, lăsând impresia că autoarea nu cunoaște sensul cuvintelor: "„cărămida botezului, computată”", "„praporii de pulberi indiferențiale”" etc. Paradoxal, în pofida acestor hazardate ori disonante alăturări de sintagme, atmosfera creată este de o halucinantă intensitate a implicării eului poetic. Mitroi reușește să fie și de o mare candoare, dar și să braveze, frizând cinismul. În pofida efortului de disciplinare, de reducere a aluviunilor lingvistice (sesizabil în
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
anii 1990, a fondat împreună cu Vladimir Dimitrijević Institutul sârb de la Lausanne, conducând revista "Raison garder". Răspunzând propagandei masive referitoare la implicarea occidentală în războiul civil iugoslav, "Raison garder" va fi pentru mai mulți ani una dintre singurele surse de informații disonante în limba franceză. În 2002-2003, ca urmare a accidentului suferit de către directorul editurii L’Âge d’Homme, el va conduce temporar compania. A părăsit L’Âge d’Homme în 2004 și a fondat editura Xenia în 2005, împreună cu Claude Laporte
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
, cunoscut și ca math metal sau noisecore, este un stil de metalcore disonant și complex ritmic. Bazele stilului au fost puse de formații ca Converge, Coalesce, Botch, și The Dillinger Escape Plan. Termenul "mathcore" este sugerat de analogie cu math rock. Atât math rock cât și mathcore fac uz de metri muzicali neobișnuiți
Mathcore () [Corola-website/Science/331087_a_332416]
-
succesul rezolvării unor situații limită, precum și girantul parteneriatului la nivel de “intelligence” cu SUA, “copil” recunoscut deasemenea de către Train Băsescu cu toate ocaziile speciale în fața cunoscătorilor interni și externi) - dacă nu s-a sfătuit cu Traian Băsescu, primul semn major disonant al relaționării lor ar fi chiar lipsa colaborării lor în acest moment, ce poate anunță evenimente cu efect tectonic; în acest caz, mă întreb în mod consecutiv, cine a sfătuit-o pe Elenă Udrea (și cum a acceptat o asemenea
Cozmin Gușă, ANALIZĂ a principalelor evenimente ale săptămânii () [Corola-website/Journalistic/102333_a_103625]
-
Malcom spune referitor la această parte a Suitei că ea „este o succesiune de jocuri de copii în scherzando (...), cu imitații de percuție care sugerează învârtirea unui titrez, cu sunete în surdină ca trompete de jucărie sau muzicuțe și un disonant dans în ritm rapid de marș (unde există indicația buffo), care îl poate trimite pe ascultător cu gândul la acel "Giuoco delle coppie" din Concertul pentru orchestră de Bartók, care avea să fie scris cinci ani mai târziu.” Partea a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
din "Tristan și Isolda" de Wagner, cântat de oboiul din culise. Tot cu ajutorul instrumentelor din culise este ilustrat cântecul păsărilor călătoare și al corbilor, Enescu obținând acest efect cu o inventivitate deosebită, implicând patru trompete cu surdină care cântă grupuri disonante de semitonuri și trei tromboane cu surdină cu sonorități asemănătoare. Fluiditatea discursului și valorizarea elementului timbral sunt ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
create de el până la sfârșitul anilor 1950. Banalitatea vieții cotidiene este o temă preferată, chiar dacă nu putem vorbi despre realism. Vocabularul formal este simplificat la extrem, obiectele sunt stilizate, spațiul este geometrizat, iar culorile, adesea acide, sunt aplicate constrastant, chiar disonant. Heringul și bagheta, a căror dispunere pe pânză formează o cruce, apar în prim plan. Efectul general de perspectivă este întărit de liniile ferestrei deschise către un cer cenușiu, realizat în tente plate, scrie în Connaissance des arts. Marie Laurencin
Povestea unei vieți: negustorul de artă vizionar, neobositul promotor al modernității Paul Rosenberg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105679_a_106971]