9,387 matches
-
dorea respectarea unei liste de subiecte, numai ele puteau pătrunde în repertoriul editorial și căpătau încuviințarea de publicare. Privit retrospectiv, scenariul naufragiului în infantil și imbecilitate pare de necrezut, o farsă absurdă. Totuși lucrurile au căpătat această desfășurare grotescă. În disperare, răsfățații muzelor s-au complăcut în mascaradă, au început să se automutileze, să renunțe la ce era individual și original, să se miște pe planul cugetului ca niște roboți fără simțire. Pe calea de derutare a controlului în epoca sumbră
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
ale anilor ’60-’70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
crescu pe Moștenitor își arătă pe îndelete splendorile. Bîntuită de Saturnul melancoliilor fără scăpare, propovăduind tristețea ca sănătate și intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări somptuoase, Biblioteca își digera volumele, timpul și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii pentru uzul cotidian. Luciferică, ea își purta-n pîntece lumina științei. O știință stearpă și elegantă, paradoxică și chinuitoare - ca o religie locală. Surpînd prezentul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și omul nou." E o dramă a asocialului care se vrea astfel, care crede (sau știe) că esențială e diferența, deși începe, oarecum paradoxal, prin a vrea să-și iasă din piele - din pielea numită București. De aici, din această disperare, vine "pactul cu diavolul" - plecarea la Vichy ca reprezentant al guvernului român pe lîngă cel al mareșalului Pétain, atît de reproșat de curînd. Ionescu e însă unul din foarte rarii scriitori care n-are nevoie de o apărare înverșunată, fiindcă
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
banalitatea cotidianului, un poet al cărui avangardism popular (expresia lui Gh. Grigurcu) e în linia unui Arghezi sau Bogza. Părere împărtășită și de Mircea Iorgulescu în cronica primei ediții a acestei antologii: "Mai curând contestatar decât nonconformist, e iconoclast din disperare. Din neputință. Teribilismul eventual este o soluție de supraviețuire, poate disperată, nicidecum o poză ... Insurgența provine dintr-o situare în lume și traduce un impas existențial." Delimitarea între literatura de tinerețe și cea de după 1960 devine astfel mult mai vizibilă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
intrinsec. Dar tragismul acestor poeme mi se pare că vine tocmai din asumarea aproape totală a eșecului existențial. S-a vorbit chiar de o anulare a tragismului tocmai prin faptul că întregul univers cotidian este alienat. Excesul uzează, iar din disperare nu mai rămâne decât spectacolul ei, deși un anume glisaj emoțional face sesizabilă o pendulare pe diverse paliere ale intensității. Însuși discursul poetic este unul cumva detașat, relatând frecvent din mijlocul unui gol de semnificații: "sunt un bărbat singur. nu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
suprapuse parcă la infinit și în mijlocul cărora nu se află nimic: teoria rizomului deleuzian. "Parcă-l și văd pe temerarul explorator pornit în aventura-i solitară, spintecând noi și noi straturi și dispărând între nesfârșitele spirale de coajă... Adus la disperare de jungla asta de coji luxuriante, răzbătând mereu prin izul amar al scoarței jupuite, chinuit de dorința de a vedea odată și odată miezul lucrurilor ș...ț chinuit totodată de aprehensiunea că acea clipă va fi o cruntă deziluzie." (p.
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
călcau sânul,/ Ca-ntr-un descântec de mai/ Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai,/ Din tâmple îți abureau vălătuci de luceferi,/ Se umpluse planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
mîini. A avea o voce de zile mici! “Scrisoarea-i o prostie! Scrisori scriu spițerii...” Am citat din Gogol! Dar dacă citatul ăsta, pe care cred că eu l-am descoperit, se află-n cartea dumneavoastră? Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată! Ce delir ar fi să-l am pe Dostoievski integral, în aceeași lectură, în cap! Dar în timp ce citesc Idiotul, de exemplu, am uitat o mie de nuanțe
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
privi cum fetițele cu poneiul se îndepărtează, amintindu-ți de felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine. Ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele Mi-am promis să trec zîmbitor prin acest timp al disperărilor potolite, jucîndu-mi rolul ce mi s-a dat cu puterea neschimbată a unui actor debutant care vrea să se afirme încă din primul spectacol. Am puterea de a spune că totul poate fi în favoarea ta, dacă aștepți un timp și
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
care se temea. Tocmai împlinise 47 de ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea. Ultimele dăți cînd am văzut-o, în redacția revistei noastre, era de o veselie debordantă. O exuberanță suspectă încerca să nu lase să i se observe disperarea. Poezia ei, din contra, nu-și ascunde niciodată dramatismul. Nu e neapărat o legătură între felul de a fi (totdeauna aparent) al omului și expresia lui literară. Gravitatea poeziei Marianei Marin a fost însușirea ei cea mai evidentă de la început
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
apele măloase ale vieții, și care se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor și a speranțelor nobile și deșarte. Iar revelarea coșmarului vesel al cotidianului, a grotescului, a mizeriei existențiale, a urâtului grohăitor din jur (ca metonimii ale unei disperări copleșitoare) devine calea piezișe a autoflagelării. Sunt izbitoare în poezia Marianei Marin acel soi de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare, care sfârșesc prin a distruge temeiurile înseși ale
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Mai tîrziu, a stabilit legături cu toți dizidenții tineri din țară și ne-a tras după ea. Ce vremuri! Ce beții! Numai că asta s-a întîmplat mult mai tîrziu. Însă atunci, înainte de cutremur, eu treceam cu acel soi de disperare băiețească prin Titan. Cap compas: garsoniera lu' Madi. Dacă era lumină, urcam. Chiar așa: numai dacă era lumină. Mircea Mihăieș MĂ cam răcisem cu Madi în ultimii ani. Și nu numai eu. Nu puteam, și nu pot nici acum, să
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
să o plîngem și pe Mariana(Mady) Marin. Nu pot să spun că am cunoscut-o bine, că am stat de vorbă zile și nopți în șir. Îi știam bine însă poezia atît de specială, patetică, cu un soi de disperare care a zvîcnit întotdeauna în verbul ei. E luni, e seară cînd scriu aceste rînduri și, de cîteva ceasuri, Mady nu mai e. Acum doi ani, am aflat că este bolnavă și că prietenii, scriitori și artiști plastici, organizează o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
vorbesc despre Madi și nu pot scăpa de imaginea lui Virgil. amîndoi mi-au fost la fel de buni prieteni. pe amîndoi i-am iubit la fel de mult. parcă un blestem i-a unit în înaltul poeziei lor, în naivitate, în exaltare, în disperare, în pierzanie. amîndoi au știut că vine curînd. aveau se pare convorbiri dese cu moartea. nu erau prea discreți în privința asta. își bîrfeau moartea. făceau bășcălie de ea, dar cred că erau cumplit de înfricoșați și nimeni nu putea să
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
scuza că-i timidă, dar pentru a declara numaidecît că este una dintre cele mai mari poete din această țară. Dacă iau acum cuvîntul, o fac pentru că sînt la un pas de a face un gest disperat", a mai zis. Disperarea ei e cauzată de atmosfera din viața literară: n-are unde să publice, n-are din ce trăi, criticii o ignoră, ar lucra, dar nu i se dă nicăieri de lucru, etc., etc. Și a adăogat, spre stupoarea celor prezenți
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
piatra uitată-n gură, ai ajuns, iată, să scuipi nisip și sînge. Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul, începînd să vorbească, de la o vreme, numai în aforisme. Ce de marmură, ce de ceramică, ce de bronz! Și ochii tăi căutîndu-l cu disperare pe Înger și tu alergînd, dînd din mîini, ori îngenunchind, umilindu-te - Fă ceva cu mine, nu mă lăsa!" -"Dar tu nu ești un poem ca să te pot scrie din nou ori măcar corecta, cu toate că am ajuns să-ți cunosc
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
leului am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea dizolvată-n zugrăveli șterse de intemperii exacte, realitatea topită-n jumări la minus infinit
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
proaspătă. Bătea un vînt subțire, rece, laic, îmi băgasem mîinile în buzunare, mi-era puțin frig la spate, dar mă simțeam minunat. : o cuvertură galbenă, fluturată de diavoli invizibili, pe-o sîrmă întinsă la maximum, mi-a adus aminte de disperările adolescenței...
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
lui Rodin, pedalând spre clădiri care poartă numele unor filantropi ca Gates, Hewlett și Packard. Toată lumea pare fericită, deși există un bine-cunoscut fenoment denumit “sindromul rățuștei de la Stanford”: la suprafață, studenții par veseli și relaxați, dar pe sub apă dau cu disperare din picioare ca să continue să plutească. Direcția în care plutesc este, de regulă, o carieră de genul celor care le-ar putea pune numele pe una dintre aceste clădiri. Am mai povestit despre calitatea profesorilor, dar și a studenților în
Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82346_a_83671]
-
un scandal între oana și pepe decât să citească povestea de dragoste dintre romeo și julieta. Preferam să stăm pe facebook și să citim toate bălăriile postate de altii în loc să punem mâna pe o carte din bibliotecă ce strigă cu disperare:” CITEȘTE MĂ!!!!” Timp avem... Sunt anticar...și cred că de aici începe totul Așa oameni frumoși gravitează în jurul cartucilor ! Ai dreptate, cărțile unesc oamenii, crează punți de legătură nenumărate... Îți mulțumesc pentru povestea cu Arghezi căci, într-adevăr, scăpa de
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
cel mai oligofren “președinte” de stat de pe mapamond ??? ghici, ghicitoarea mea... Acum am reușit să citesc și eu “știrea”.Am tot sperat să nu se ajungă la asta, însă se pare ca d-nul Băsecu vrea să ne aducă la disperare. Știam și eu despre întâmplarea din Bangladesh și m-am gândit la fel ca nu, nu România nu va ajunge acolo.Oamenii de excelență nu au cum să mai reziste în țara asta, decât dacă ajung la o nesimțire cruntă
România lui Traian Băsescu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82427_a_83752]