1,002 matches
-
deoarece se presupune c] nu este plauzibil că aptitudinea unei tr]s]turi de a face o diferenț] într-un anume caz s] fie independent] de alte tr]s]turi. Deci teoria nu acord] un rol important contextului; este prea dispersat]. Prefer o teorie care permite contribuția unei tr]s]turi de a fi în totalitate sensibil] la contextul respectiv, astfel încât ceea ce aici conteaz] în favoarea unui aspect, în alt] parte va conta împotriva acestuia. S] revenim la exemplul dat mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stomac, artrita, reumatismul, precum și În leziunile provocate de căderi, fracturi, contuzii și luxații. Alcoolul este benefic În fracturi și luxații În principal datorită capacității lui de a stimula circulația sanguină, mai ales În zona leziunilor, unde sângele este blocat sau dispersat. De asemenea, alcoolul stimulează dezvoltarea lipoproteinelor de mare densitate (HDL), colesterolul benefic, deoarece poate să Împiedice colesterolul nociv (LDL) să se acumuleze pe pereții arterelor. Cercetătorii de la University of Pittsburg au descoperit că un consum moderat de alcool de către femeile aflate
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de beneficiari, în propriile comunități și medii de viață, folosind echipamente ale instruirii mediate de computer. Educația deschisă și la distanță dă posibilitatea accesului cât mai multor oameni la instruire și formare, inclusiv a persoanelor cu nevoi speciale, a comunităților dispersate și izolate. Accesul la educație 24 de ore din 24 permite folosirea judicioasă a timpului, existând posibilitatea alocării unei părți flexibile a acestuia învățării și formării individuale. Așadar, un continuum al învățării pe toată durata vieții individului este astăzi o
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de beneficiari, în propriile comunități și medii de viață, folosind echipamente ale instruirii mediate de computer. Educația deschisă și la distanță dă posibilitatea accesului cât mai multor oameni la instruire și formare, inclusiv a persoanelor cu nevoi speciale, a comunităților dispersate și izolate. Accesul la educație 24 de ore din 24 permite folosirea judicioasă a timpului, existând posibilitatea alocării unei părți flexibile a acestuia învățării și formării individuale. Așadar, un continuum al învățării pe toată durata vieții individului este astăzi o
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
liberi; * proteinele lactice stimulează secreția de enzime digestive. Calitatea proteinelor din acido-dietetice depinde de următorii factori: * calitatea proteinelor din materia primă = proteinele native ale laptelui dau un coagul tare, însă, în urma modificărilor din timpul fermentației, coagulul devine fin, cu cazeina dispersată și mai ușor de digerat; * calitatea proteinelor microbiene = 100 g de acido-dietetice conțin 10910 10 celule, care sunt descompuse în stomac (de acidul clorhidric și pepsină); din azotul rezultat, organismul uman utilizează cca. 60%; * cantitatea de peptide și aminoacizi eliberată
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
porțelan la rupere; se admite max. 2% zer eliminat la iaurtul foarte gras și max. 5% la cel gras și slab, dar se depunctează. Culoare albă, cu nuanță gălbuie. Gust și miros plăcut, acrișor și aromat; * Laptele bătut = coagul fin dispersat și cu fluiditatea unei smântâni proaspete; la sana, coagulul este compact și cu o consistență fină. Culoare albă, mirosul plăcut și caracteristic, iar gustul acru, răcoritor; * Laptele acidofil = coagul de consistență cremoasă, omogen și fin, asemănător smântânii. Culoare albă, uniformă
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
grași. 5.2. Mecanismul alegerii bobului de unt Principalul component al untului este grăsimea, care, din punct de vedere structural, diferă de cea din lapte și smântână. Astfel, în lapte și smântână, grăsimea este răspândită în plasmă, reprezentând o fază dispersată, în care plasma este mediul de dispersie al grăsimii; în acest caz, emulsia de grăsime este foarte stabilă, datorită membranei protectoare a globulelor de grăsime. Pe timpul maturării fizice a smântânii, globulele de grăsime se aglomerează, formând granule, fapt ce determină
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
terapeutic sau de protecție; sunt constituite din excipienți (baze de unguent) în care se pot încorpora substanțele active. In funcție de gradul de dispersie al substanțelor active, unguentele pot fi: unguente-soluții, unguente-emulsii, unguente-suspensii sau unguente cu mai multe faze. Dacă faza dispersată depășește 25% din masa unguentului, unguentele-suspensii sunt denumite paste. Dacă faza apoasă depășește 10% din masa unguentului, unguentele-emulsii sunt denumite creme. Bazele de unguent pot fi: baze liposolubile (grase), baze emulsii (apă în ulei și ulei în apă) și baze
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
se numește mediu dispers, solvat sau solut. Prin repartizarea unei substanțe în masa altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem dispers este alcătuit din minimum două componente: mediul de dispersie și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene, formate din două sau mai multe componente, dispersate molecular sau ionic unele în altele, în așa fel încât substanțele componente nu se disting cu ochiul liber și nici cu microscopul. La orice soluție adevărată, distingem componenta care dizolvă, solventul și cea care se dizolvă, solvatul. Componentul care se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care sunt insolubile, cu alte cuvinte nu se stabilesc interacțiuni puternice între faza dispersată și cea dispersantă. In cazul coloizilor liofili, moleculele dizolvantului acționează direct asupra moleculelor dizolvatului. I.5. FENOMENE MOLECULARE îN LICHIDE Fluidele (gazele și lichidele) reprezintă un mediu continuu, infinit divizibil, care își modifică forma foarte mult sub acțiunea unei forțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei iar K este o constantă care depinde de natura și mărimea particulelor dispersate (K = 4-10 pentru proteinele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei iar K este o constantă care depinde de natura și mărimea particulelor dispersate (K = 4-10 pentru proteinele globulare). I.5.5. Noțiuni de hemoreologie Din punct de vedere reologic, sângele este o suspensie de elemente figurate în plasmă, dintre care cele mai importante sunt eritrocitele. Plasma contine săruri anorganice precum și molecule organice mici
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ale sistemului. suprafața specifică. Datorită gradului de dispersie mare al sistemelor coloidale, suprafața de la nivelul interfazic nu se evaluează prin suprafața absolută, ci prin suprafața specifică, notată cu S0, care este dată de raportul dintre suprafața totală și volumul particulelor dispersate. Suprafața specifică reprezintă suprafața unui cm3 de substanță coloidală. 120 Clasificarea sistemelor coloidale Varietatea mare a acestor sisteme a impus numeroase criterii de clasificare: 1. după gradul de dispersie - sistemele coloidale pot fi monodisperse (cu particulele fazei disperse de aceleași
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
gaz solid corpuri poroase, spume solide gaz lichid spume gaz gaz soluții (amestecuri moleculare) 3. după interacțiunea dintre particulele fazei disperse și moleculele mediului de dispersie, se disting coloizi liofili și liofobi. La sistemele liofile, interacțiunea este puternică și particulele dispersate leagă un număr mare de molecule de solvent. În sistemele liofobe, interacțiunea este foarte slabă sau nu există. Dacă mediul de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile și hidrofobe. Dispersiile liofobe, formate din micro sau macromolecule, interacționează slab cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fost denumite pentru prima dată de J. Duclaux - micele coloidale. Ele au o structură ternară, fiind formate din nucleu, ioni și contraioni, iar compoziția lor diferă de la o micelă la alta din cauza polidispersării. Din această cauză, raportul stoechiometric dintre substanța dispersată (nucleu) și substanța adsorbită pe nucleu are numai anumite valori medii, exprimate prin formule chimice speciale, numite formule micelare. Nucleul micelei coloidale prezintă o suprafață cu o mare capacitate de adsorbție și poate reține prin chemosorbție ioni pozitivi sau negativi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în chimia coloidală. Interacțiunea între faza dispersă și mediul de dispersie, la coloizii liofili, este asigurată chiar de faza dispersă, spre deosebire de coloizii liofobi, la care este necesară prezența unor substanțe străine sistemului sau a unor fenomene secundare. După natura substanței dispersate, coloizii liofili se împart în mai multe categorii, dintre care două sunt cele mai importante: coloizii macromoleculari; coloizii de asociație. 2.7.1. Coloizii macromoleculari Sunt substanțe coloidale care reprezintă numai o singură clasă de compuși, fiind numiți și coloizi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
granulozitate (dimensiunile particulelor), distribuție statistică a particulelor și densitate. Densitatea pulberilor este de patru tipuri: în grămadă (netasată); volumetrică (prin tasare); relativă (inclusiv porii capilari ai granulelor); absolută (a substanței de formează pulberea). Pulberile sunt de fapt geluri uscate și dispersate. Sunt folosite în coloane cu umplutură, în tehnici cromatografice sau de separare. Prin combinarea ceramicii pulberilor metalice cu ceramica oxizilor se formează o nouă ramură, metaloceramica, prin care s-au obținut, de exemplu, aliajul extradur Vidia și sinteritul). O ramură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sau liofob. Dintre aceste sisteme compacte, se disting coloizii solizi sau vitreosolii, rășinile și sticlele. 3.2.2.1. Coloizi solizi (vitreosoli) Sunt produși obținuți prin răcirea topiturilor de silice, silicați și alte substanțe asemănătoare ce conțin metale sau săruri dispersate coloidal. Prin adăugarea unor reducători adecvați și a unor sensibilizatori, vitreosolii devin fotosensibili. Un exemplu de astfel de sistem este cel folosit în imprimarea fotografiilor pe sticlă. 173 3.2.2.2. Rășini Sunt izogeluri organice sau polimeri cu o
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aceștia s-ar fi stabilit în acest oraș încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Este știut însă că astăzi nu se mai poate vorbi de o zonă de concentrare a rușilor lipoveni în municipiul Iași, aceștia fiind dispersați în mai multe cartiere. De asemenea, se știe că mare parte din familiile lipovenilor care trăiesc la acest moment în Iași sunt, de fapt, venite în perioada comunistă din alte localități ale Moldovei și Bucovinei, în special din mediul urban
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
reprezenta o redută aparte, ce necesita o strategie aparte și resurse specifice. Primul pas a fost declanșarea ostilităților împotriva comunităților. Polonia, Ungaria, Cehoslovacia au văzut trupele sovietice plecând în 1990 deoarece în fiecare dintre ele frontul a fost mult mai dispersat, iar reacțiile puternice nu au permis consolidarea acestuia. Din România trupele plecaseră încă din 1958 deoarece fusese câștigat războiul împotriva comunităților. Practic în România nu au avut de luptat decât cu un singur tip de redută - satul. „Rezistența pasivă împotriva
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
grosimea liberului se observă grupe de sclereide sau sclereide izolate, cu pereții foarte îngroșați, străbătuți de numeroase punctuații sub formă de canalicule; o celulele de parenchim liberian formează șiruri radiare; o inelul de lemn secundar este foarte gros, cu vase dispersate neregulat în masa de libriform, dar distribuite uniform pe circumferința organului; o lemnul primar este vizibil sub formă de vase dispuse în șiruri radiare scurte. La baza tulpinii (fig. 9) se observă următoarele deosebiri: o elementele libriformului au pereții foarte
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]