402 matches
-
nu-l apără pe Sejanus; numeroșii săi complici, înspăimântați, se dezlănțuiră zeloși împotriva lui. El nu scoase o vorbă. În unanimitate, senatorii îl condamnară la moarte pentru trădare împotriva poporului roman. După o oră, Sejanus fusese executat, iar cadavrul lui disprețuit era cufundat în râu. Povestea Antoniei fusese scurtă, rostită cu glas scăzut, aproape pudic, însă îngrozitor de precis. Gajus ascultase privind-o țintă, fără s-o întrerupă, fără să rostească o vorbă. Avu senzația că a înghițit un lichid fierbinte: descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pelerini și postulanți, de armurieri și de negustori care se aruncă peste oraș ca niște tăuni pe o iapă gravidă, cred că e cu totul nerelevant ca argument adversum. — Atunci, cine credeți că ar putea fi meșterul cel mai disprețuit? Întrebă poetul. Ceilalți evitau să răspundă, schimbând Între ei priviri perplexe, ca și când ar fi ezitat să formuleze o judecată estetică ce putea echivala cu o condamnare. — Teza dumitale ar putea explica de ce a fost zugrăvită Roma. Dar de ce să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și ar însemna să copiez gestul altcuiva. Nu-mi convine. Apoi, eu sunt un histrion de o altă factură. Încât, mai bine accept, nu le mai fac organizatorilor greutăți, nu mai pun juriul în situația jenantă de a-și vedea disprețuită onoarea acordată. Bine, fie! Accept, domnilor. Dormiți liniștiți. Laureatul se va prezenta să-și primească laurii. Trebuie numai să mă gândesc puțin la ceremonie. Aceea pe care o aplicați dumneavoastră e puțin învechită, prăfuită, iar eu aș vrea ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cel puțin, v-aș fi respectat. Și, cu o clipă înainte de a vă arunca fiarelor sau chiar în clipa când ați fi fost sfâșiați în arenă și sângele vostru ar fi udat nisipul, v-aș fi iertat. Așa, veți muri disprețuiți. Nu meritați decât dispreț. De aceea, după ce Roma va arde până la temelii, voi porunci să fie adunată cenușa și aruncată în Tibru, ca un lucru rușinos. Nici măcar cenușa nu merită să rămână după voi..." Pe urmă, am decapitat statuile câtorva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua în care dăduse norocul peste mine. De aceea am decis că era timpul s-o iau din loc, îndepărtându-mă de omul ăsta, deoarece n-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înțeleagă ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului său, ca rezultat al unei vieți Întregi În care se simțise disprețuit. Moartea lui Lassa, a lui Georges, a căpitanului Pertiñas și a Întregului echipaj de pe María Alejandra nu se răsfrîngea În conștiința lui Oberlus cu mai mare intensitate decît ar fi putut-o avea uciderea unei broaște-țestoase, prinderea unui rechin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să ți se confirme înfrângerea. Și dacă nu cunoști prea bine bucuria de a trăi, cel puțin să știi ce în seamnă minciuna, ca să îți poți măcar preciza vina. II. Dumnezeu s-a oprit din citit Înțelepciunea mea este tot atât de disprețuită pe cât este haosul. Ce reprezintă neantul meu pe lângă stupoarea care vă așteaptă? Rimbaud Când își exprimă violența la modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
acesta declarând nulă și fără efect lamentabila întâmplare în cadrul căreia, din motive încă total nelămurite, dar care sunt deja într-un stadiu avansat de cercetare, obișnuitul criteriu clar al alegătorilor din acest oraș se dovedise, în mod neașteptat, răsturnat și disprețuit. Mesajul șefului statului rămâne pentru închiderea campaniei, în noaptea de vineri, dar fraza cu care se va încheia a fost deja aleasă, Duminică, dragi compatrioți, va fi o zi frumoasă. A fost, într-adevăr, o zi frumoasă. Dimineața devreme, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
liber, al obligațiilor conjugale elementare, la capitolul ajutor reciproc, impunea să se scoale imediat și să se ducă să pregătească cu propriile sale mâini, fără să cheme servitoarea, un ceai reconfortant cu garnitura sa corespunzătoare de fursecuri, cu toate acestea, disprețuită, frustrată, cu voluptatea care se trezea, deja complet vlăguită, se întoarse pe partea cealaltă și închise ochii cu putere, cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de altele, au avut pe cineva care să le pună împreună, pe cineva care știe că lumea ar fi un pic mai decentă dacă am ști cum să reunim câteva cuvinte care umblă pe aici răzlețe, Mă îndoiesc că sărmanele disprețuite se vor întâlni vreodată, Și eu, dar să visezi e ieftin, nu costă bani, Să vedem ce vor spune ziarele acelea mâine, Să vedem, sunt pregătită pentru ce-i mai rău, Orice ar ieși din asta în perioada imediat următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Înroși puternic la față de jenă. Se uită la mine, cu Îngrijorare. Apoi Întrebă: Cumva tocmai am fost respinsă de plodul ăla? 12tc "12" Tragedia lui Marcitc "Tragedia lui Marci" „La naiba! Un bebeluș plângăcios de 16 luni respinge o mondenă disprețuită!“, titra În dimineața următoare Gawker Stalker 1. Un Bebeluș Monden poate provoca un dezastru pentru respectul de sine al unei femei În toată firea cum nici măcar un adult nu poate reuși. Marci se ascunse de toată lumea. La propriu. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acum cîteva săptămîni) de o revoltă fără motiv, nu pentru că ar fi cumva nemotivată, ci pentru că singurul motiv, mut, este disperarea. La toate acestea se adaugă un „agent patogen” la care Durkheim nu s-a gîndit vreodată : disprețul. Or, demnitatea disprețuită doare mai tare decît orice boală ! Exacerbînd anomia, actuala putere a făcut-o cu un dispreț suveran și explicit față de „viermii” societății pe care o conduce. Chiar și rețeta străveche a tiraniei eficiente, „pîine și circ”, a fost încălcată cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de frumusețea adolescentină a femeii-copilă cu pielea tuciurie pe care o făcuse nevasta lui împotriva voinței bătrânilor, cărora nu li se păruse corect ca un inmouchar de stirpe atât de nobilă să se unească în fața legii cu un membru al disprețuitei caste a sclavilor akli. Se așeză lângă el, îl privi drept în față cu imenșii ei ochi negri, întotdeauna plini de viață și sclipiri ascunse, și îl întrebă cu blândețe: — Te îngrijorează oamenii ăștia, nu-i așa? — Nu ei, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. 6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în stînci. 7. Urlă printre stufișuri și se adună sub mărăcini. 8. Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară. 9. Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o reminiscență a stării primordiale ca prima Întîlnire a noului născut cu lumina promisă, cea mai pură și nealterată senzație, singura care ne amintește de paradisul pierdut În care fuseserăm programați exclusiv pentru bucurie. Bucuria este ținta tuturor strădaniilor omenești. Disprețuitul trup, fratele porc, cum i se mai spune, ca și respectabilul spirit rîmează laolaltă fără oprire toate mocirlele lumii ca să-și procure plăceri. Firește, plăcerile sînt felurite, de la obținerea unui kilogram de carne și pînă la cucerirea unei medalii olimpice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe relația conjugală - afectuoasă sau sordidă -, după ce făcuseră totul spre a-i grăbi dispariția. Făcând parte dintr-o generație care - prima Într-o asemenea măsură - proclamase superioritatea tinereții asupra vârstei adulte, nu se puteau mira că sunt la rându-le disprețuite de generația chemată să le ia locul. În fine, după ce contribuiseră enorm la instituirea unui cult al trupului, nu puteau, pe măsură ce trupul li se veștejea, decât să simtă față de ele Însele un dezgust tot mai viu - analog de altfel celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dacă ar fi fost socotit darnic, n-ar fi întreprins atîtea războaie și nici n-ar fi cîștigat atîtea victorii. Așadar, pentru a nu trebui să jefuiască supușii, pentru a putea să se apere, pentru a nu ajunge sărac și disprețuit, pentru a nu fi nevoit să devină lacom, principele nu trebuie să fie nicidecum îngrijorat de faima de zgîrcit pe care și-ar face-o. Acesta este unul dintre viciile care îi îngăduie să domnească. Iar dacă cineva ar spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acela de a cheltui din banii tăi. Nu există altceva care să se consume singur atît de mult ca dărnicia; în adevăr, o practici, și în același timp pierzi posibilitatea de a o mai practica și ajungi sau sărac și disprețuit sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urît de ceilalți. Dar între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urît, iar dărnicia te duce și la una
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numit mai sus, vreau să tratez despre celelalte pe scurt, cuprinzîndu-le în această considerație generală, și anume că, așa cum am spus în parte mai sus, principele trebuie să se ferească de acele lucruri care pot să-l facă urît sau disprețuit, și ori de cîte ori va fi reușit să facă aceasta, el își va fi îndeplinit bine rolul și astfel celelalte fapte dezonorante pe care le-ar săvîrși nu-i vor mai fi primejdioase. Oamenii îl vor urî mai ales
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate pune foarte bine la adăpost de o acțiune ca aceasta dacă se străduiește să nu fie urît sau disprețuit și dacă face astfel încît poporul să fie mereu mulțumit de el, lucru pe care trebuie să-l obțină, după cum s-a arăta pe larg mai sus. Unul dintre mijloacele cele mai sigure cu care principele poate să lupte împotriva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, l-au ales după moartea acestuia împărat. Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urît și disprețuit; mai întîi faptul că era de neam foarte de jos, întrucît pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se construiască o societate care este aberantă, sprijinită pe interzicerea oricărei inițiative, pe alungarea oricărui interes de a face ceva esențial sau numai important, o societate În care un singur om „gîndește” pentru toți, cînd totul e o pușcărie, oamenii disprețuiți. CÎnd se ajunge - și s-a ajuns - ca pe nimeni să nu mai intereseze nimic. Pămînturile luate, țăranii arestați În colective În care abia li se dă de-ale gurii. De asta se și fură atît, domnule judecător, și fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu”. Iată ce scria pe alte bilețele: „Erudiție Trebuie disprețuită. E dovada unui spirit mărginit.” „Introducere Cuvînt obscen.” „Gumilastic E făcut din scrot de cal.” „Muie lui Fochistu.” (Tot Flaubert.) „Autor E obligatoriu să cunoști cîțiva autori; nu-i nevoie să le știi și numele.” Drept urmare mi s-a răzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
însoțitorii săi care nu înțelegeau jena și frământarea ofițerului. Gestul de adânc umanitarism, de iertarea celor ce i-au exterminat familia, neamul, a atins aici sublimul, o adevărată parabolă din perioada biblică asemănătoare cu aceea a Samarineanului milostiv,care, deși disprețuit ca un adevărat paria, îngrijește pe cel jefuit și agresat ridicându-se deasupra celor ce se considerau fruntea societății evreiești din acele vremuri. Evreul urgisit de rasa superioară are tăria morală de a se ridica deasupra oricărei patimi omenești și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]