683 matches
-
În bălțile pe care ploaia le lăsa În urma ei, În adâncul luminos al puțurilor, unde se percepe cel mai bine Înălțimea la care se află cerul, și, oricât de extraordinar ar părea, și deasupra suprafeței liniștite a acvariilor. Exact când, distrat, privea un peștișor roșu care venise cu gura la suprafața apei și se Întreba, acum mai puțin distrat, de cât timp nu o schimbase, știa bine ce voia să spună peștele când tot urca câte o clipă sfâșiind pelicula extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai bine Înălțimea la care se află cerul, și, oricât de extraordinar ar părea, și deasupra suprafeței liniștite a acvariilor. Exact când, distrat, privea un peștișor roșu care venise cu gura la suprafața apei și se Întreba, acum mai puțin distrat, de cât timp nu o schimbase, știa bine ce voia să spună peștele când tot urca câte o clipă sfâșiind pelicula extrem de subțire În care apa se confundă cu aerul, exact În acel moment revelator ucenicului filozof i se dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scrisoarea nu se lasă scăpată, rămâne ca lipită de degete, și dacă, printr-un miracol, s-ar putea Întâmpla contrariul, e sigur și știut că ar apărea imediat un cetățean binevoitor care s-o ridice și să alerge după falsul distrat ca să-i spună, Cred că această scrisoare vă aparține, poate că e importantă, și el ar trebui să răspundă cu melancolie, Da, da, e importantă, vă mulțumesc pentru grijă. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla doar la Început, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unui pom, și, În timp ce mâncau, stăteau de vorbă. Câinele păstra Întotdeauna partea cea mai bună pentru sfârșitul mesei, Începea prin a expedia feliile de pâine și numai după aceea se dăruia plăcerilor cărnii, mestecând fără grabă, conștient, savurându-i suculențele. Distrat, violoncelistul mânca cum se nimerea, se gândea la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aștern În fața ochilor săi până la marginile orașului și ale țării În care să nu se fi aflat vreodată, până și În acea construcție aflată În reparații va trebui să intre peste două săptămâni ca să Împingă de pe o schelă un pietrar distrat care nu va observa unde pune piciorul. În cazuri ca acesta avem obiceiul să spunem că așa e viața, când am fi mult mai exacți dacă am spune că așa e moartea. Nu i-am da noi asemenea nume acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o mai văd, să mă bag În belea cu mâna mea, sunt defecte care mai au și ele ceva respectabil, cel puțin demn de luat În seamă, dar Îngâmfarea e ridicolă, infatuarea e ridicolă, iar eu am fost ridicol. Mângâie distrat câinele care alergase să-l primească la ușă și intră În camera pianului. Deschise cutia capitonată, scoase cu toată grija instrumentul pe care mai trebuia să-l și acordeze Înainte de a se culca, Întrucât călătoriile cu taxiul, chiar scurte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi păru foarte lung. Auzeam pașii celor Întârziați, pe cei ai ultimilor paznici. Am fost ispitit să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
entuziasmul, indiferent despre ce s-ar fi discutat. Punea punct și cu altă tactică, cu vreo Întrebare. Cineva povestea un fapt, antrenându-și aprins Însoțitorii, iar Belbo se uita la interlocutor cu ochii aceia ai lui de orb, totdeauna ușor distrați, ținând un pahar la Înălțimea șoldului, ca și cum ar fi uitat de o bună bucată de vreme să mai soarbă, și Întreba: „Chiar așa s-a Întâmplat?” sau: „Serios, chiar a spus asta?” Nu știu cum se făcea, dar oricine În momentul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
citându-l: „E singurul lucru pe care mi se pare că-l pot face bine”. „Good for you”, răspunse el. Ne-am mai văzut și alte dăți, i-am povestit despre experiențele mele braziliene, dar l-am simțit Întotdeauna ușor distrat, mai mult ca de obicei. Când Lorenza Pellegrini nu era acolo, ținea privirea fixată asupra ușii, iar când era, și-o tot rotea nervos prin bar și-i urmărea mișcările. Într-o seară, era cam pe la ora Închiderii, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din Întâmplare. Nu știu dacă-și dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat de viitor, a scos două volume de poezii. păcat că ne părăsește. Chimistul mă privește distrat: tinere, și eu făceam poezii la vârsta dumitale. și acum pot recita Moartea lui Fulger, din cap. Chiar începe. Intră elevul de serviciu și-i șoptește ceva directoarei, care sare ca arsă: - Mă scuzați, domnule președinte, dar tocmai am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui eu șaua pe tine, țevisto! Te cotonogesc! Nu, zău? Pune-i cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată un picior, flectându-l din genunchi. Cum, vara, nu poartă chiloți, din principiu, reacțiile celorlalți nu întârzie: Nae și cu Dănuț se apleacă simultan, incitați, pentru a vedea mai bine, pe când Fratele, ceva mai sastisit și pudibond, la ora aceea, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele, prenumele, domiciliul, ce-ne-pe-ul, data și locu' nașterii, părinții voștri... Avocatul fixează distrat chelia înroșită și transpirată, precum și coala albă de hârtie, înfiptă în mașina electrică de scris, pe care nenea Sandu și le apăra cu admirabil stoicism, în fața asalturilor unui muscoi gras și verzuliu, în rut, deosebit de șiret și de tenace. De parcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului fără speranță. Aerul s-a îmbîcsit de fum și de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina albă tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și Bucureștii să devie oraș mai civilizat, nu tot mititei, și lăutari, și mojicie!... Nu-i așa, Grig? ― Da, sigur! ― Și șansonetistul foarte interesant! adăugă ea după o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din fericire, nimeni. M-am trântit pe pat în uniforma de elev și am adormit. M-am trezit pe întuneric și la început m-am speriat. Apoi mi-am adus aminte de Gina. Într-o reverie de vreo oră, ascultând distrat zgomotul tramvaielor de pe Ștefan cel Mare, mi-am imaginat amănunt cu amănunt tot revelionul Ginei, până am simțit că mă sufoc. M-am spălat pe față și apoi, privind pe fereastră, mi-am promis că sub nici un motiv nu se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbesc când o vedeam apropiindu-se. "Ce scorpie sînt!" - îmi șoptea câteodată. După vreo săptămână vorbeam din nou, dar amândoi evitam intimitățile. O conduceam iar spre casă, stăteam iar cu orele în camera ei, ne mai sărutam uneori, dar oarecum distrat, fără participare. Ea îmi arăta albume cu poze de-ale ei din copilărie - o fetiță neobișnuit de dulce, cumva retro, poate și din cauza îngălbenirii fotografiilor - sau îmi proiecta diapozitive pe perete, care erau tot fotografii de-ale ei, în culori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nimic altceva decât o mare păpușă însuflețită, cu care se juca un copil mare, mama ei. Când a întors fața și ne-a văzut, ea s-a acoperit imediat cu cearceaful și s-a ridicat în capul oaselor. Ne explică distrată că era cam bolnavă. Se bucura totuși că am venit și n-ar fi vrut să ne strice jocul. Așa că dacă am vrea să ne jucăm chiar acolo, în camera ei, ea n-ar avea nimic împotrivă. După ce ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cețos. Curând am cuprins cu privirile spații mult mai vaste, întinderi albastre și verzi, dreptunghiuri galbene, străbătute de firișoarele râurilor, nori ca de vată acoperind orașe cât palma. Ca să nu amețim, ne-amn întors lângă patul Puiei. Ester i-a luat distrată termometrul de la subțioară și l-a privit, întorcîndu-l în unghiul cerut. Arăta acum 37 de grade, în același timp, odaia se spulberă într-o explozie scurtă. Dispărură și pereții, și plafonul și ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer înghețat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era noapte. Spre fundul curții noaptea era mai albastră, luminată de lună. Gigi se tot învîrtea printre picioarele noastre, cu coada țeapănă în sus, ba uneori se și ridica pe labele dindărăt și se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau mii de musculițe, fluturași, filoxere. Tata se oprea din când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile lucioase ale broșurii, pline de fotografii în culori prost suprapuse, înfățișînd mașina Dacia 1300 din toate pozițiile, citi distrat textul cu greșeli de tipar, dar găsi prea puține detalii în legătură cu claxonul. Pare-se că era de un tip foarte obișnuit, electromagnetic, fabricat de întreprinderea Electrobobinajul din București. Nemulțumit, nici el nu știa de ce, arhitectul caută prilejuri de ceartă toata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
muzică, nu glumă. În acea seară, Profesorul îl întrebă pe Telente, în treacăt, ce gamă cântase după Something, prelucrarea lor din Beatles. Telente atât aștepta ca să le povestească ce panaramă are el la bloc cu arhitectul de la trei. Profesorul ascultă distrat, gîndindu-se câtă ironie cuprinde istoria și amintindu-și un pasaj din Gerontion a lui Eliot. Da, numai trape, numai capcane și drumuri sucite... Gama care făcuse odată gloria lui Pitagora, celebra scară muzicală de zece sunete, corespunzând fiecare câte unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văd străzile inundate. Am întîlnit pe Maitreyi, splendid îmbrăcată (vișiniu de catifea cu mătase neagră), privind și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin și rece. Mă privea indiferentă, distrată. Aș fi ghicit eu vreodată că se află în ea atâta experiență feminină și poate intui atât de precis toate atitudinile cerute de noua situație? Mă simt străin în casa aceasta, unde am cunoscut cea mai sinceră și cea mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea. Am fost călugăriță. Uite c-a venit ascensorul, adăugă. Întrebați jos, la recepție, are să vă dea toate informațiile... Continua să zâmbească, tot atât de obosit, când ușile ascensorului s-au închis pe neașteptate. Adrian se întoarse către tânărul care-l privea distrat, poate fără să-l vadă, fredonând foarte încet o romanță. - Dacă sînteți și dumneavoastră italian, începu, felicitările mele. Sînteți un neam extraordinar. Și apoi, ați avut pe Dante. Îl cunoștea și compatrioata dumneavoastră, cu care m-am întreținut o clipă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mireasă, dar își dădu seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]