357 matches
-
general. Motivația are un caracter generic și nu atinge esența problemei inițiale a acceptării serviciului militar alături de apartenența creștină, chestiune destul de actuală; canonul 3 al conciliului de la Arelate (Arles, 314) este perplex și oportunist. Pentru secolul IV nu se cunosc dizertații despre religie: diferențele dintre creștinismul și păgânismul soldaților s-au perpetuat și în secolul IV la fel de bine ca și în secolele II-III cu intensități și consecințe diferite. În general, pentru masele militare problema religioasă nu era la fel de importantă, ca pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme ale discursului dramatic modern. - Tipurile de comic care conferă specificul comediei sunt: comicul de moravuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În capitala Franței, la Sorbona, își susține, în 1924, doctoratul, primind calificativul «Très Honorable». Auditoriul era format din mulți studenți, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta își ținea dizertația. Printre aceștia se afla și Marie Curie care a cooptat-o în echipa sa. După obținerea doctoratului lucrează și la observatoarele din Mendou și Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiațiilor solare a devenit radioactiv. A
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
predării științei și tehnologie , pp. 5-8. 22. Ibidem, p. 3. 23. XANTHOUDAKI MARIA, Locuri ale descoperirii: muzeele în slujba predării științei și tehnologiei, p. 3, apud Pearce, 1990; Falk și Dierking, 2000. 24. XANTHOUDAKI MARIA, op. cit., Sekules, 2003. 25. În Dizertație pentru studii aprofundate: IULIAN TOMA Rolul școlii și al muzeului din perspectiva programelor educaționale și de creativitate iunie 1998, coordonator științific: conferențiar universitar dr. Maria Nicolescu, Universitatea de Arte, București, p. 24. 26. WEBER TRAUDEL, în Introducere la capitolul II
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
bearbeitete und erweiterte Auflage, Duden Verlag, Mannheim, 2000. FIGURĂ!!! Gilles Ferréol, Noël Flageul, Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală, traducere de Ana Zăstroiu, argument de Corneliu BÎlbă, Polirom, 2007, p. 190. 1. Bibliografia este Împărțită pe capitole („Sinteza”, „Dizertația”, „Expunerea”), putând fi astfel considerată o bibliografie specială, așa cum se poate constata din pagina anterioară. 2. În privința tehnoredactării, fiecare „intrare” este dublu marcată: mai Întâi prin linia de dialog, iar apoi prin scrierea cu majuscule a numelui autorilor: - THORIS G.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1867 conducerea pensionului și aceea a externatului. ...” Era o școală serioasă, de muncă temeinică, în care „umanioarele” păstrau locul de cinste și în care se respectau treptele formale ale retoricii latine, cu progr esele ei de la Cicero și Quintilian încoace. Dizertația scrisă și mai apoi orală, cum se cuvenea, etimologicește, făcea din cei mai buni elevi vorbitori ex cathedra sau la bară, iar în vârful piramidei, de la tribuna parlamentară...” spune Șerban Cioculescu. * După modelul „pensioanelor” de domnișoare de pe vremuri există înființată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care evidențiază câmpul larg de realizări ale autorului, dar și reușita de față, Mânăstirea Rafaila nebeneficiind până acum de o asemenea cercetare temeinică... Păstrând în tăcere finanțatorul unei asemenea lucraredocument, cartea, bine structurată tematic, cu anexe valoroase care-i susțin dizertația autorului, cu fotografii în culori „prinse” ca de un profesionist de Mădălin Daniel Tibichi de la Seminarul Teologic, în tehnoredactarea lui Bogdan Artene, mereu aflat în activitate, culegătorii de text Ionuț Zota, Ionel Agarici de la Seminarul Teologic din Huși și Bogdan
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
însăși a naturii și în virtutea însăși a structurii mecanice a lucrurilor; iar acțiunile frumoase, în același fel, își vor atrage recompensele pe căi mașinale, în ce privește corpurile, deși lucrul acesta nu poate și nu trebuie să se întîmple totdeauna imediat". În Dizertația metafizică, capitolul III, Împotriva celor care cred că Dumnezeu ar fi putut lucra mai bine, cu trimiteri la Sfînta Scriptură, care ne asigură de bunătatea operelor lui Dumnezeu. Căci, întrucît imperfecțiunile coboară pînă la infinit, în orice mod și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe cît posibil toleranța, ea fiind doar o idee regulativă, cu ajutorul căreia criticăm formele istorice ale puterii, și nu, din păcate, un principiu care să facă puterea de prisos. Critica în chestia dezarmării după strictul bun-simț îi oferă posibilitatea unei "dizertații" asupra înjurăturii naționale, din care, spre amuzament, vom cita pe larg: "Românul, cînd se necăjește rău, ori pe un lucru neînsuflețit, ori pe o ființă vie, absolut indiferent de categorie și specie, raportează ori, mai exact, trimite acel lucru sau
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nevoile micii lui întreprinderi!". În finalul ultimului capitol Eugen Simion face cîteva precizări lămuritoare și concluzive pentru rolul primilor noștri stihurghitori: Discursul erotic deviază cu regularitate într-un discurs moral. Conachi, Ienăchiță Văcărescu, Heliade, Grigore Alexandrescu întrerup poemul și fac dizertații asupra moravurilor lumii. Pentru că poetul din această epocă are conștiința că trebuie să întemeieze nu numai literatura, trebuie să întemeieze o ființă și o societate românească. Au întemeiat, în mod sigur, o poezie care, în galanteria ei desuetă, exprimă ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
analiză, a conflictelor specifice regiunii, care au fost aprofundate de numeroși cercetători de-a lungul timpului. În acest sens, menționez doar câteva lucrări de data recentă care au fost folosite în documentarea lucrării și care constituie, de asemenea, lucrări de dizertație sau doctorat: Rouba Al-Fattal, The Foreign Policy of the EU în the Palestinian Territory, Centre for European Policy Studies, CEPS Working Document nr. 328/May 2010; Levi, Idan, The EU Policy în the Middle East. Problematic Nature and Potențial Role
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și anume, originea sistemului nostru solar. Între 1760-1770 se simte asupra sa o pronunțată înclinare spre empirismul englez, mai precis spre așa-zisul „scepticism” a lui Hume, fără a renunța total la convingerile sale raționaliste dinainte. Între 1770-1781, pregătindu-și dizertația de profesor, dă la iveală „Critica rațiunii pure”, care apoi este dezvoltată și generalizată în „Critica rațiunii practice” (1788), „Critica judecății” (1790) și „Religia în limitele rațiunii” (1793) etc. De asemenea, „Critica și teoria cunoștinței”. Rațiunea pură este o prezentare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
apropie fără încetare oamenii de același nivel și clasele care suferă au nevoie apoi de secole pentru a recâștiga terenul pe care l-au pierdut în marșul către egalitatea condițiilor. Adio, domnule; vă părăsesc pentru a merge să meditez asupra dizertației pe care mi-ați ținut-o cu atâta complezență. V-ați încheiat-o deja pe a dumneavoastră? Abia dacă am început. Nu v-am vorbit încă de ura față de capital, de gratuitatea creditului; un sentiment funest, o eroare deplorabilă care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Greceanu, care dă un răboj monoton de conace, răscumpărat prin spectacolul unor amănunțimi ceremoniale. Cantacuzinii dădură din sânul lor un om foarte învățat, cu studii la Padova, pe stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia i se datorește o Istoria Țării Românești, scurtă dizertație asupra originilor, erudită dar cam caragialescă ("au făcut, așa adecă-te ca nu cumvași..."), fără vreo deosebită valoare literară. De la un simplu călugăr din Râmnic, Dionisie Eclisiarhul, deținem b. o cronică naivă, însă cu atât mai gustoasă, asupra evenimentelor până la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și membru al întregii familii umane. Credea în metempsihoză și se bănuiește că se ferea să mănânce carne de animal, ca nu cumva să strice sălașul trecător al vreunui duh. Ioan Zalomit (1810-1885), care în 1848 ținea la Berlin o dizertație inaugurală cu titlul Principes et mérites de la philosophie de Kant, n-a mai avut după aceea nici o activitate intelectuală. Mulți socotesc ca întîia revistă națională Khrestomaticul romănescu scos de Teodor Racoce la Cernăuți, în 1820. Cartea e însă mai mult
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pas. Satira spiritului meu e o mică comedie de badinaj aproape mussetian, O profesiune de credință, un monolog al unui personagiu onctuos și inconștient vodevilesc, care se retrage de pe scenă cu comice reverențe. În fabule ( Toporul și pădurea, de pildă), dizertația molierescă ce taie răsuflarea formează substanța. Alecsandrescu era în fond un monologist. A. HRISOVERGHI A. Hrisoverghi (1811-1837) e romantic mai mult în imaginea pecare și-au făcut-o contemporanii despre el. "Educația sa fu nenorocirea - scrie C. Negruzzi. În cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
precizia topografică, realismul fantastic. Figura de bricabracoleur a lui Kir Costea e proiectată pe un fundal minuțios. De asemenea amănunțită este imaginea camerei lui Păturică, viitor câmp de acțiune al ciubucciului. Ca analist, Filimon este însă mediocru. El recurge la dizertații, la invocații, iar eroii sunt de tipul infernal, din aceia care-și strigă teatral izbânda, acoperiți de o paloare demonică, sau, dimpotrivă, de genul angelic. Rezistența romanului se explică prin marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Totul formează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
murise soția) poate fi adevărată, figurile literare sunt însă banale. Raul, poem în două cânturi, reeditează după Musset un caz Rolla. La gura sobei, poem în trei cânturi, se conduce după legendele istorice ale lui V. Alecsandri. Nurul e o dizertație care amână mereu intrarea în materie, după metoda din Namouna. În schimb versurile sunt sprintene. SAMSON L. BODNĂRESCU Poezia lui Samson Bodnărescu (1841-1902) trecea drept dificultoasă. Nenorocul ei este mai degrabă de a concura întîmplător sau prin reală contaminație poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
admițând valabilitatea tuturor confesiunilor. Doctorul Taifun e o dezvinovățire a femeii "plurivire", a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri românești Viorele (1905) și a unui roman francez La tunique verte (publicat sub numele Alice Orient), a risipit prin reviste (Semănătorul, Viața literară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
maître d'hotel" (Antoine), un șef bucătar (Robert), cu două ajutoare (Philippe și Roger) și un camerier (Go). Eroii mănâncă după subtile socoteli de pricepători în gastronomie și vinațuri, căutând să evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertații asupra bunelor mâncări și băuturi. Deliciile acestei literaturi aparțin ordinii fonetice și cu greu un neinițiat ar gusta burlesca întîmplare a lui Constantin Zippa, crescător de cai pur-sînge, căruia iapa nu i-a făcut nici "harmasaraș", nici "iepușoară", ci catâr
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
București: punerea în discuție a staționării trupelor sovietice pe teritoriul statelor membre a OTV și totodată problema retragerii consilierilor sovietici din aceleași state (Zinner: 1956, 485-489). Se pare că primul aspect, care va fi tratat într-o secțiune specială a dizertației, fusese abordat într-o discuție informală cu Hrușciov încă din 1955, dar evenimentele din Polonia și Ungaria îl plasaseră, cel puțin temporar, într-un con de umbră. Oricum, Bucureștiul era interesat în cel mai înalt grad de aceste chestiuni. Delegația
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PMR era acuzat că în vara anului 1955, când se pusese problema menționării retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul românesc în fața lui Hrușciov, aflat la vânătoare împreună cu "tovarășii români" în pădurile carpatice (episod care va fi tratat în secțiunea următoare a dizertației), acesta s-a eschivat, pasându-i lui Emil Bodnăraș responsabilitatea abordării lui Hrușciov. Alte obiecții emise de către Constantinescu sunt legate de maniera deosebit de dură în care liderul român își "admonesta" subalternii, respectiv de existența cultului personalității în RPR, "o înclinare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
însuși pisar de istorie. Una foarte recentă și foarte clară pentru ochiul lui expert. Mai să-l credem. Fiind, dară, el istoric, ține să se-ntrețină, mde, cu istorici. De cîte ori desantează la Iași, paregzamplu, are parte de cîte-o dizertație pe o temă dată. Dată de cine? Ehe, de starostele tritrandafiriu îmbarbișonat al unei foarte mici și cam fanate dar mereu disponibile echipe de subrete, care echipă, dincolo de aprofundarea unor momente-bornă din trecutul strămoșesc, la care transpiră pe termen lung
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subțiri ironii îi servește, pur și simplu, la menținerea echilibrului. Din ce în ce mai precar, recunoaște purtătorul lui, odată cu înaintarea în vîrstă. Și pentru că discuția filmată, plecată de la vetustul baston, înclină spre tema deja anunțată boema domnul Paleologu declanșează una din șarmantele lui dizertații, cu atît mai șarmante cu cît sînt mai picant subiective. Elegant, distins, prevenitor dar casant cît trebuie, cum i-ar sta estetului să spună că preferă boema! N-o preferă. N-a preferat-o niciodată. Nici cînd era june. A
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungul timpului (...). Caracterul faptic este dat de conflictul și cooperarea dintre variate tendințe (interacționalism simbolic, sociologie urbană, anchete, organizații sociale) În cadrul Departamentului de Sociologie din Universitatea de la Chicago, mai ales În anii ’20-’30. Outputul cel mai semnificativ constă În dizertațiile care au avut o influență remarcabilă asupra disciplinei; anii următori au avut o influență marginală: s-au produs ajustări la nivelul conceptelor și măsurătorilor (Stinchcombe, 2000, 1761). Fraza lui Stinchcombe surprinde inclusiv o altă preocupare a lui Abbott: problematica celei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]