670 matches
-
la condiția de apatrid, în hula intelighenției care a preluat din mers, rolul educativ al "experimentului Pitești", în forme rafinate, de înaltă ideologie "corectă politic". Să nu ne mire că Paul Goma agonizează mândru, departe de țară, căzut definitiv în dizgrația urmașilor lui Yarrow, a "disidenților" autohtoni, a lui Vladimir Tismăneanu și a președintelui Traian Băsescu. Cu tot cu Basarabia eminesciană, dată, acum, pe mâna "patrioților Moldovei". DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura JUNIMEA * EMINESCU, Mihai. Poezii. Selecție și prefață de Const. Ciopraga. Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de fapt, Frunză, 1885-1925), moldovean pe linie paternă, provenind dintr-o familie stabilită la Odesa, apoi în Bișkek, capitala Kîrgîstanului. A fost un strălucit strateg militar și lider bolșevic, devenind însă adept al lui Grigori Zinoviev, ceea ce i-a atras dizgrația lui Stalin. El însuși a fost considerat un posibil succesor al lui Lenin. Operat de ulcer, în 1925, s-a otrăvit cu cloroform, în împrejurări rămase neelucidate, decedând. În cinstea memoriei sale, capitala Kîrgîstanului s-a numit Frunze, între 1926-1991
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Verlaine beat-clește Petöfi-n revoluție surorile Brontë în vis Lermontov după glonte Browning după nevastă Gautier prin ruine Musset joacă șah Pușkin duelează Shelley la scăldat Byron la război von Kleist cu logodnica Chénier spre ghilotină Vico la academie Quevedo în dizgrație Shakespeare la pescuit Góngora după împrumuturi Malherbe la curte Villon în exil Bruneto Latini culege folclor... Sunt numiți și alți soliști iluștri, poeți celebri: Homer ("șeful clasei"), Vergiliu și Ovidiu, dar și Edgar Poe, Baudelaire și Rimbaud; "școlarul" crede însă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și ca director, am încercat să imprim în pregătirea viitorilor învățători și educatoare câte ceva din spiritul și atmosfera care guvernau viața și munca în Școala Normală de la Șendriceni. Zadarnic. Treptat, și tot mai accentuat după 1989, munca a căzut în dizgrație, a fost ridicat la rang de virtute chiulul, îmbrățișat deopotrivă de elevi și de unii profesori. Interesul lor pentru școală a scăzut dramatic, preocuparea dominantă fiind descoperirea unor căi facile de emigrare sau de pătrundere în lumea afacerilor. Un catren
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva actori ai vieții literare a momentului. Prețul cerut pentru acest ajutor? O susținere a regimului imperial în operele semnate cu numele lor... Căzut în dizgrația lui Augustus după executarea cumnatului său, Mecena se retrage din afaceri și se mulțumește cu o existență de intelectual hedonist. Istoria îi atribuie inventarea piscinelor încălzite la Roma... 5 Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. Cum arată în detaliile ei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spaima care l-a cuprins pe Împărat la vederea lui, fie de vindecarea unei tinere fete din suită 35. După moartea lui Shapur, Mani Își păstrează poziția În timpul scurtei domnii a lui Hormizd I (273-274), dar, așteptîndu-se să cadă În dizgrație sub Bahram I (274-276 sau 277), plănuiește să plece din Suziana În Khorasan. Planurile Îi sînt dejucate și este nevoit să ia calea Messenei, oprindu-se pe drum la Ctesiphon și Belabad, oraș al cărui vicerege, Baat, Îi era discipoli
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
amar; amoral; an; asumare; avem; bătaie de joc; bine, dar rău; de bine; binefacere; binefaceri; biserica; capital; capitală; de casă; cașcaval; cădere; ciudă; club; comun; consecință; credincios; criminal; cruce; cusur; Dante; fără demnitate; demon; depinde; deplin; des; desfrînat; despărțire; despre; dizgrație; drac; dureros; dus; egoism; de el; de ele; eroare; este; Eva+Adam; fapt; faptă bună; faptă negativă; fapte; făcut; femeie; fericit; firesc; fraudal; fumat; a fura; furat; să furi; ghiocel; gîndire; greșeli; a greși; greutate pe suflet; harnic; incertitudine; incorect
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mai puțin sau deloc comportările soților Popescu, unul față de altul, ca elemente de psihologie conjugală, și mai mult sau numai starea lor existențială, în speță cea a bărbatului care, după ce i se dărîmă lamentabil precarele certitudini de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toți au răspuns că nu știu să citească. După plecarea femeii, deținuții au citit ziarele în care au găsit și o caricatură a lui Tito lingând în patru labe picioarele americanilor, caricatură din care au dedus că acesta intrase în dizgrația sovieticilor. Când s-a întors șeful și a văzut ziarele pe jos și-a dat seama ce s-a întâmplat, s-a înfuriat foc pe soția lui și a apostrofat-o: „-S-a dus naibii vigilența noastră, Aneto!“. Când femeia i-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
-l ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom și vicios. Sfântul Ioan îl critica de pe amvon. Eutropiu voise să suprime Bisericii dreptul de azil, Ioan însă i s-a opus. Când, în anul 399, acesta căzu în dizgrație și ceru azil Bisericii, Sfântul Ioan îl primi în Biserică și îl apără de poliția imperială care venise să-l aresteze. În cele două cuvântări ținute cu acest prilej, patriarhul a arătat cât e de trecătoare slava lumii acesteia și
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
va plăcea lui Dumnezeu tâlcuirea sa? A înțeles el bine cuvintele marelui apostol? Și s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-i arate într-un chip oarecare de-i sunt plăcute explicările sale. Între timp un curtean a căzut în dizgrația împăratului. El a cerut, printr-un cunoscut, Sfântului Ioan îngăduința de a-l primi, ca să-și spună necazul. Arhiepiscopul a încuviințat. Omul a hotărât să se ducă noaptea la casa arhiepiscopului, ca să nu fie văzut de dușmanii săi. Într-o
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
despre "onduleul de pe frunte" al celui mai iubit fiu al poporului, acest părinte colectiv care în decembrie 1989 s-a enervat atât de tare încât și-a împușcat odrasla (vânătorul de onoare al țării) ca pe un tiran căzut în dizgrație. Tindem să credem că prin formația cultural-spirituală (studii superioare la Universitatea din Timișoara), dar și prin faptul că plecarea sa definitivă din România a avut loc la 33 de ani, scriitoarea de origine șvabă își are sursele de căpătâi în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
râurilor, a holdelor de grâu copt; cu cât împinge mai departe hotarul lumii cunoscute, cu atât mai mult se apropie de poveste. O poveste diferită de cea a adulților, în special al celor ce fac parte din etnia căzută în dizgrația istoriei, dar care păstrează încă aparențele unui simulacru de sociabilitate, de ritual religios în sinagoga improvizată, refuzând astfel stigmatizarea. Însăși "sălbăticiunea" de Esther se convertește sub efectul cântărilor și rugăciunilor din cartea sfântă (chiar dacă nu înșelegea sensul cuvintelor), acestea având
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a constat în acțiuni politice (arestarea), juridice (judecarea-condamnarea) și economice (consumul și serviciile trec înaintea extracțiilor și producției) pentru schimbarea societății. Se știe că vechiul regim aresta și acorda uniform condamnări dure chiar și unor lideri de partid intrați în dizgrație, fără procese juridice cu public. În documentele și în gândirea politico-economică de atunci, producția era peste tot. De aceea se lua de peste tot și se realizau continuu "directive" aspre. Producția domina învățământul și cercetarea prin inflexibili indicatori cantitativ-numerici. Dar pentru că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lipsesc accente clasiciste mai puțin evidențiate. Declinul fiziologic al poetului și finalul său tragic- mizerabilist impresiona opinia publică la sfârșitul secolului în așa măsură că o epigramă nefericită a adversarului său întru poezie, simbolistul Alexandru Macedonski, îi aducea acestuia o dizgrație aproape unanimă. Semnele aproprierii poetului ca figură simbolică se găsesc peste tot la sfârșitul secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Polonia și revoluția maghiară, URSS s-a înfățișat în sfîrșit către 1975 ca un sinistru lagăr de concentrare. Maoismul s-a autodistrus în avatarurile tragico-grotești ale afacerii Lin Biao* (1971), delfinul devenit trădător, reabilitarea lui Deng** (1973), recăderea sa în dizgrație, moartea lui Mao, mașinațiile Văduvei roșii și ale "bandei celor patru"*** (1976). Vietnamul eliberator se transformă în asupritor (fuga așa-numiților boat-people**** începînd cu 1976), apoi în stat colonialist (invadarea Cambodgiei în 1978), după ce Cambodgia lui Pol Pot devenise o
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
deci nu numai agresiv, așa cum pot fi uneori puterile fizice, politice, economice. Nici puterea estetic a talentului și a frumosului na fost cruțat. Farmecul vrjit al frumuseții femeiești a fost legat de puterile primejdioase ale diavolului, adic ale pcatului... Urâtul, dizgrația, au fost întotdeauna mai simpatice tuturor moralelor. Ele aduceau sentimentul de securitate și de liniște. Abia în zilele noastre un contact tangențial s-a stabilit între estetic și moral... În alte epoci, îns, valoarea estetic a fost întotdeauna bnuit, suspectat
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Mătasă Ion poreclit Coruțu, țigan de douăsprezece carate. Acesta a venit În sat vânzând pieptene și se căsătorește cu Ioana Țăran, a Mariei lui Ilie. Biata fată! după ce căzuse În păcat, născând din flori o fată, Onița, a ajuns În dizgrația satului și mai ales a familiei (Ionuț Țăranul nici nu o mai considera ca fiindu-i soră), acceptă să se mărite cu acest țigan care i-a umplut casa de copii. Aceasta era atitudinea satului pe atunci, marginalizarea fără milă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tema sănătății lui Augustus în capitolul dedicat special legăturilor dintre Ovidiu și Augustus. Din scrisoarea III, II Ex Ponto, reiese însă că și Cotta Maximus face parte dintre prietenii lui Ovidiu care nu l-au abandonat în momentul căderii în dizgrație: Când ceilalți dau bir cu fugiții abandonând corabia mea distrusă, tu rămâi ca singură ancoră a pluții mele zdruncinate. Cât bine îmi face afecțiunea ta! Îi iertăm pe cei care, împreună cu norocul, mi-au întors spatele [...]" (v. 5-8). Voi sunteți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi însemnat să-l pună într-o situație jenantă în ochii împăratului. Poetul o face cu multă discreție. "Nicicând favoarea sa de a se ocupa de problemele poetului nu a fost tardivă. Și acum clemența sa, deloc știrbită (territa!) de dizgrația neașteptată a poetului, îi sprijină și îi va sprijini existența". Lui Ovidiu ultima afirmație i se pare cam îndrăzneață. S-ar putea spune că el își justifică această încredere în viitor printr-o reflecție psihologică și istorică: nimeni nu-și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfârșit, Augustus îl va suspecta și pe Iginus și îl va pedepsi drastic: gramaticianul C. Iulius Iginus, care s-a bucurat de prietenia lui Ovidiu dar care, după relegarea acestuia, i-a întors spatele, a căzut la rându-i în dizgrația lui Augustus 304. Dorim să subliniem în final un ultim element și anume atitudinea de sfidare la adresa destinatarului: dacă poetului nu îi rămâne nicio posibilitate de răzbunare, Pieridele îi vor da forțele și sulițele lor. Chiar dacă locuiesc în cel mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau mai puțin voalate, mai mult sau mai puțin descoperite, nu credem că trebuie să mai fim surprinși, ca Boissier 307, pentru actul de îndrăzneală, chiar, mai mult, de cutezanță, pe care Ovidiu îl afișează atunci când condamnă oarecum căderea în dizgrație a poetului Cornelius Gallus. Cum se știe, după ce a beneficiat de favoarea lui Augustus, C. Gallus, prefect al Egiptului, beat fiind, s-a lansat în periculoase laude de sine. Astfel încât, a fost exclus din familia și din provinciile imperiale, fiind
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ei au fost condamnați la moarte sau la exil, de mâna lui Augustus sau a succesorului său, pentru "răzvrătirea" lor, pentru revolta lor fățișă împotriva împăratului: Pompeius Macer (suspectat de Tiberiu, s-a sinucis cu stoicism), C. Gallus (căzut în dizgrația lui Augustus, s-a sinucis), Cotta Maximus (acuzat de lesmaiestate, a murit otrăvit), [Cassius Severus (în cazul în care el este destinatarul lui Ovidiu, exilat la Serifo, unde a murit într-o sărăcie lucie)], Clutorius Priscus (condamnat la moarte), Ti
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]