571 matches
-
va întipări într-însul cu tărie mare. Iar când se va naște, până nu ajunge să priceapă, se va juca cu sora de-a mirele și mireasa, și încă de Ia 7 ani. ARSENIE BOCA. Mai târziu, va cerca la dobitoace, sau se va deda la curvie cu mâna, pe urmă curvie în regulă, patimi care îi vor omorî milioane de celule nervoase. Și de nu se va întâlni cu cineva care să-i cunoască boala, pe la vârsta căsătoriei va ajunge
ARSENIE BOCA, despre relaţiile sexuale în timpul sarcinii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78093_a_79418]
-
din mormânt și revin acasă”. „Priculici este același lucru ca la francezi Loup garou; ei cred că oamenii se pot schimba în lupi și că își însușesc într-atât firea acestora, încât se reped și sfâșie atât oamenii, cât și dobitoacele”, spune în 1711 Dimitrie Cantemir, citat de Otilia Hedeșan. Cercetătorii l-au explicat pe priculici drept „un bărbat care se transformă în lup”, „mort ieșit din groapă, în chip de lup sau de câine”, „licantrop; spirit malefic care ia formă
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
recunoști?... Mamă!... Cine sunt?... Ana: - Fiu’ lu’... Ionel. Rareș: - Și al matale. Ești limpede, limpede și stop! Sau te faci? Ana: - Mă schimbi? Rareș: - (Disperat, cu aerul unui om care-i gata să plângă.) Cum să fac?... Învață-mă!... Că dobitoaca aia m-a mințit!... Ana: - Vezi că-i pachetu’ pe masă. Bravo. Scoate unu... Așa. Acuma... mergi și adă ligheanu’. Din baie. Cu apă caldă. Și un... prosop... Curat. (Rareș, nemișcat.) Ai venit? Rareș: - Vrei să faci baie?!... În lighean
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Vrei să faci baie?!... În lighean?! Ana: - După ce-mi iei pampers-ul... mă ștergi cu prosopu’... ud. Rareș: - Regret, dar nu cred că pot face... Ana: - Poți. De aia te-am făcut. Rareș: - Te-ai gândit la toate atunci!... Dobitoaca de soră-mea trebuia să-mi spună! și plăteam eu o femeie! Ana: - Data viitoare. (El merge la baie, bombănind.) Te miști ca melcu’. (Pauză.) Ce faci acolo?... (Revine Rareș cu ligheanul.) Ai uitat prosopu’... (Lasă ligheanul jos și se
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
va fi crescător de turmă, din această pricină numindu-se și Teclele berbecilor. Prin alte părți Teclele se numesc Berbecari și țin trei zile, în perioada 26-28 septembrie. Ele se serbează „pentru că-i rău de lupi, ce fac zbranca printre dobitoace”. În aceste zile nu se mătură prin casă, nu se râșnește, nu se macină, nu se coasă, nu se umblă cu frigări sau țăpoaie, topoare și alte unelte ascuțite. Ultima zi a acestora, numită „Haritonul” este ținută îndeosebi de femei
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
XX e pornită pe critici și pe universitari, „cretini laureați care-și instalează funcțiunile creierului la o catedră, pentru a permanentiza soluția prin idioție și a știrbi inteligența curată, transparentă și sonoră a unui tineret înjugat cu forța la vehicularea dobitoacelor intelectuale”. Ați recunoscut gingășia stilistic îmbârligată a lui Arghezi. De unde se vede că ura, fără suportul ideii, naște monștri, chiar și la cei mai mari. Portretele și caracterizările critice pe care Aderca le schițează în introducerea ori în încheierea fiecărui
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele.// Ei pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu lemnele./ Noi cu mîinile albe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
o binecuvîntează Sobieski, se întîmplă, cu încetineală, și în poveștile de dragoste, eliberate, din ce în ce, de apele repezi ale romantismului. Situația care duce, în Zoe, la drame sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
petrecând în trezvie și cunoscând pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu grijă la virtuți. Iar dacă te vei sili să faci voile tale pentru plăcere și nu voile lui Dumnezeu amețit de necunoștința lui Dumnezeu te vei pierde ca dobitoacele, mergând la cele rele ce ți se vor întâmpla după moarte<footnote Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, cap. 119, în Filocaliaă, vol. I, p. 38. footnote>. De aceea spune Sfântul Marcu Ascetul: Să nu primim iarăși de
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
majoritatea mamelor vor copiii lor numai morți. Marii duhovnici din mănăstirile noastre spun că cel ce omoară un om face mai mare păcat decât dacă ar fi ars și ar fi stricat toate câmpiile cele mari, toate roadele pământului, toate dobitoacele, toți copacii, toate casele, fiindcă ucigând om, a ucis pe cel ce s-a hirotonisit de la Dumnezeu împărat a toată zidirea și din toată creația numai omul poartă chipul lui Dumnezeu. De aceea, un singur suflet este mai valoros în fața
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise vâlva, hăuiau ulițele pe unde trecea. Cum prindeau de veste că se apropie, câinii și celelalte dobitoace, cât și orătăniile de prin curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
printre toate neamurile, de primprejur. 32. A rostit trei mii de pilde, și a alcătuit o mie cinci cîntări. 33. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban pînă la isopul care crește pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre tîrîtoare și despre pești. 34. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraților pămîntului care auziseră vorbindu-se de înțelepciunea lui. $5 1. Hiram, împăratul Tirului, a trimis pe slujitorii săi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă." 18. Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, și ei înșiși să vadă că nu sunt decît niște dobitoace. 19. Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
auzit scârțâit de care și vorbă a ieșit cu grabă în curte. O dat Dumnezeu și ați ajuns. Apoi e deajuns o zi de roboteală din zori și până în noapte. Acum stați puțin, să vă deschid poarta. Până îți omeni dobitoacele, eu cu Măriuța pregătim cele trebuitoare pentru niște oameni rupți de oboseală și de foame. Îndata mare îi gata totul. Moș Dumitru l-a chemat pe Hliboceanu. Vasilică, băiete - era pentru prima oară când îi spunea așa - Vasilică, ai grijă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-a întors cu fluierul. De ce ai zăbovit atâta, flăcăul tatii? - a întrebat Pâcu mai grijuliu ca niciodată. Păi cum era să mă întorc fără să văd ce fac dobitoacele? Doar nu trebuia să mai meargă altul dacă tot am ieșit eu. Moș Dumitru a privit semnificativ către Pâcu, ca și cum ar fi spus: „Ce îți spuneam eu despre Mitruță? Îi vrednic ori ba? Ia să aud!” Pâcu i-a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și au pornit la drum voinicește... Pe când soarelui i-a mai rămas doar o rază deasupra dealului Ponoarelor, cărăușii opreau la poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul le-a ieșit înainte: Un bob zăbavă și v-am deschis poarta. Așezaț-vă dobitoacele pentru noapte, așa cum știți voi și apoi poftiți la masă! Când fiecare car și-a găsit locul potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță, ai grijă ca totul să fie după pravilă. Când îți fi gata, adunați-vă, că Măriuța abia așteaptă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
serii aurite de soarele gata să scapete dincolo de creasta Ponoarelor, se auzea doar scârțâitul carelor și răsuflarea grea a boilor... Cărăușii - urcat fiecare în carul lui - îndemnau boulenii cu glasuri domoale. Se simțea oboseala atât în oameni cât și în dobitoace. Flăcăi, ascuțiți-vă dinții, că acușica ajungem la o mâncărică ca aceea și... Da’ udătura n-o pui la socoteală, moș Pâcule? - l-a zgândărât Mitruță. Când ai mai văzut tu că, Pâcu, nu pune băuturica la socoteală? Unde ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mers răzbit, au ajuns la Lutărie. Hooo! Să hodinim oleacă boii, ca să putem urca dealul. Pe urmă drumu-i ca în palmă - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. În liniștea din jur, potopită de ninsoare, se auzea doar răsuflarea grea a dobitoacelor și câte un cuvânt mângâietor și de alint spus de cărăuși: „Brava, flăcăii tatii! Ați mers ca în zilele cele bune! Brava!” Sau: „Îi greu drumul, nu-i așa? Da’ lasă că scăpăm noi la cale dreaptă și atunci îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi dacă i-am dibui cât mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-a angajat Cotman. Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cred că ți-i mai bine... Acușica sosesc și ceilalți în drum spre târg... Asta-i bine. De când îi aștept? Acum rămâi în pace, că eu merg să mai trebăluiesc prin curte și să pregătesc culcușul unde să se hodinească dobitoacele la noapte. Ieșind în curte, și-a aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase de treabă când s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ne-o pălit dorul de el - a încheiat vorba Puicuță... Hooo! Opriți plugul, măi flăcăi, că am ajuns - s-a auzit glasul lui Cotman. Costache s-a arătat în poartă, cu felinarul în mână. Bine sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai? Când îți fi gata vă poftim la masă - i-a întâmpinat el deschizând poarta. Ce face Hliboceanu? a întrebat grăbit Cotman. Hehei! S-o dat jos din pat și vă așteaptă cu nerăbdare. Numai să punem toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat Cotman, cu mare îndârjire. Uite-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce, împreună cuceilalți doi, îi legau fedeleș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a șaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca și robul și roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 15. Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul Dumnezeul tău, te-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
mort. 2. Căci tu ești un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău și Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pămîntului. 3. Să nu mănînci nici un lucru urîcios. 4. Iată dobitoacele pe care să le mîncați: boul, oaia și capra; 5. cerbul, căprioara și bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică și girafa. 6. Să mîncați din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă. 7. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]