818 matches
-
misterul dragostei și enigma eternului feminin. Tofana vrea să se smulgă din înjosirea în care o ține legătura cu Castriș și crede că o poate face prin Rudy. În aceasta constă și tragicul, și comicul situației. Tip al mediocrului filfizon, „dobitoc frumos”, cum îl califică Sbilț, Rudy îi este în toate privințele inferior Tofanei. Crezând că îl poate domina, ea vrea să se elibereze de umilința dependenței materiale față de Castriș, făcând din Rudy un om dependent de ea, ceea ce înseamnă că
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
într-o scrisoare din 15 decembrie 1655 - starea de haos produsă de „zavistiia dorobanilor și seimenilor”:„[...] dorobanții și seimenii, când s-au sculat asupra boierilor țării, atuncea au luat și au jăfuit tot ce au avut sora noastră [...], haine, scule, dobitoc, și alte dechise de casă, toate au fost jăfuite și luate dă hoți, cum au fost luate ale tuturor boierilor țărâi” (Nicolae Iorga, Studii și documente..., ed. cit., vol.V, p. 549; Lidia A. Demény, L. Demény, N. Stoicescu, Răscoala
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi ignoră mândria, spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării, până la dobitocul târât de funie de ultimul prost nimerit pe pământul străbunilor. Parabolă literară în care V. exprimă ingenios probleme și adevăruri ale satului basarabean postbelic, romanul exploatează „gama întreagă a comicului: voioșia generală alternează cu intonația discretă a vocii autorului, solemnitatea
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
de suspecți și râie”, explicațiile revenind insistent: „Tembelismul instalat, grețos, în fruntea cutărei publicațiuni literare de tiraj sau în capul cutărei foi tipărite la rotativă, face victime. Deocamdată constatăm fenomenul și adunăm material tehnic, necesar demascării proștilor gravi și a dobitocilor solemni” sau: „N-am renunțat încă a crede în triumful artei autentice” ș.a. Orientarea modernistă e întărită prin raportarea la personalitatea lui E. Lovinescu, considerat „singurul director cultural român care a dovedit cea mai largă comprehensiune pentru toate manifestările scrisului
ZODIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
reîncarnate. N-a fost descoperirea unui vicleșug banal; Ulise a aflat că, prin caracterul său, omul supraviețuiește în postumitate. Și nu-i lucru puțin ca, în amintirea semenilor, să-ți rămână renume de „om adevărat”, și nu de bestie sau dobitoc. Dar această lecție învățată de Ulise de la Circe a fost una fulgerătoare, o revelatio, precum acele peak experiences descrise în secolul XX de Abraham Maslow, și nu o școală întreagă, aducătoare de cultură și întregitoare în plan uman. La această
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu este lipsită de complicări ale tehnicii de expunere, prin delegarea ca personaj-narator a unui soi de dublu vizibil și agresiv al autorului.” SCRIERI: Cincizeci și șase de blitzuri și alte chestii, pref. Ion Cristoiu, postfață Ioan Buduca, Iași, 1992; Dobitocul de țânțar, București, 1996; Nesimțitul, București, 1997. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Vin tinerii!, RL, 1996, 45; Alex. Ștefănescu, Un posibil best-seller, RL, 1997, 28; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 64-68; Cristea-Enache, Concert, 253-256. M.I.
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
spirituale ș.a.m.d. Tentativele scriitorului de a-și adapta unele lucrări - de pildă, Milionarul sărac (1987), devenită Milionarul la minut - la noile condiții sociale și politice nu au dat rezultate. După cum nici piesele din anii postrevoluționari - Ajutor, salvați un dobitoc! sau Hoțul sentimental, Cinci clovni în fața trecutului, Casa blestemată ș.a. - nu au reușit să îi aducă succesul de dinainte. SCRIERI: Ultima aventură, pref. F. Aderca, București, 1957; Un băiat privește marea..., București, 1960; Dragostea începe oricând, București, 1962; Drum fără
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de circumstanțe istorice nefaste. Deșertăciunea descoperită de Ecleziast ține de radicala insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii. „Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii. „Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
da, asta trebuie să fie: am depășit-o! Cum de am putut să i-o luăm înainte? Da, acum mă urmărește ea pe mine, nu eu pe ea. Și asta, e rău. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Ce dobitoc am fost! Saulele și harpoanele înfipte în ea îi îngreunează mersul. Da, da, i-am luat-o înainte, noaptea trecută. înapoi, înapoi! Toată lumea jos din arboradă, să rămînă doar oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o ținea strâns pe femeie de încheieturi, un al treilea care se zbătea deasupra ei. I se întâmplase deja să surprindă violatori. Și să tragă în aer, pentru a-i pune pe goană. Și să se vadă tratat ca un dobitoc. Căci femeia lucra pentru două cutii de conserve. Într-o zi, trăseseră în direcția lui, când îi auziseră glasul... De data asta, trebuia să acționeze repede. Hohotele erau cele ale unei guri care se sufoca. Femeia izbuti să-și elibereze
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Deja ne costă și ochii din cap... Da, da’ atunci să-și scadă comisioanele. Nu, nu mai bate câmpii, eu nu pun cuțitu’ la gâtul nimănui... Și nici pistolul la tâmplă, asta voiam să zic... Trebuia să fii ultimul dintre dobitoci ca să le propui un milion cinci. Da, da’ era o chestie calculată, amice. Așteaptă, am să-ți spun numaidecât. Cu condiția să se păstreze procentul stabilit, tu vei primi, cu totul... Așeză pe capacul pianului agenda-calculator și începu să calculeze
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nailon. Aceea e clipa în care, îndărătul copacilor, cineva destupă o sticlă de șampanie. Băieții se aruncă spre mine, strigă cerându-și scuze, mă eliberează din strânsoare. Acel „sorry“ are intonația unui: „Ne pare rău, dar trebuie să fii ultimul dobitoc ca să stai pe bancă, deja ne încurcă toți ăștia de pe plajă, care se duc să facă baie...“ În timp ce ei manevrau zmeul, am răgazul să reconstitui înșiruirea zgomotelor. Apariția, mai întâi, a zmeului care mi-a atins capul. Omul care a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
creează o nouă dependență - dependența de fetiță, trăind doar prin ea și numai pentru ea. Această dependență îi va fi fatală mai târziu, fiind unul dintre mobilurile care au declanșat actul criminal. La vârsta de 38 de ani cunoaște „un dobitoc, un animal, mă săturasem și eu de singurătate, mi-a fost milă de el, nu avea casă, nu avea pe nimeni...”. Nevoia de a oferi, de a fi acceptată, valorizată, speranța că de data aceasta va reuși să creeze o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cheamă! urlă ca scos din minți Gallus. Scribonius Libo se ridică și el în șezut. E palid și agitat. — Ofelus e fiul unui latin iuniat, murmură pierdut. Își dă cu pumnii în cap: — Din vina mea, pentru că am fost un dobitoc! Asinius Gallus rânjește. Bine măcar că recunoaște. Își dă jos picioarele. Se duce spre Libo și-l apucă de mâini: — Hai! Calmează-te! rostește poruncitor. Scribonius geme și gesticulează frenetic în continuare: — Dacă nu l-aș fi eliberat ca un bou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu el contează, ci copiii. În ochii tuturor, el nu e decât un instrument folosit pentru a aduce pe lume vlăstare imperiale. Se întoarce din nou spre soție și-i aruncă o privire furi bundă. Cum a fost atât de dobitoc și nu și-a dat seama? Orgoliul ei sunt copiii. Cu ei se mândrește, nu cu el. Pentru ei e îndârjită și nestăpânită. Chiar nesăbuită. Cu el e doar aprigă. Aprigă la mânie, aprigă în pat. Trufia de a naște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
consacrat lui Ceres? Pentru că distruge recoltele pe care ea le apără? Reflectează și decide că această simbioză ar explica și de ce țapul, care provoacă atâtea stricăciuni plantațiilor de vie, îi este închinat lui Bacchus, iar Esculap primește jertfa unei capre, dobitoc ce pare să aibă întotdeauna febră sau cel puțin fierbințeli. Înghite în sec ca să-și umezească gura uscată. E clar că sacrificarea animalelor a înlocuit încă din vremurile de demult victimele umane. Zeilor le este oferită în mod simbolic viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O să-mi iau haina de piele, spuse Margot. — A luat-o deja băiatul. Wilson se urcă-n față, lângă șofer, și Macomber cu soția se așezară-n spate, fără să scoată un cuvânt. „Sper să nu-i treacă prin cap dobitocului dement să-mi tragă un glonț În cap. Femeile astea chiar sunt o pacoste Într-un safari.“ În dimineața cenușie, mașina coborî scârțâind și trecu râul printr-un vad plin cu pietre, apoi se cățără pe malul povârnit. Wilson ordonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe Marlena la fel ca Walter, zăcând fără cunoștință Într-un templu În ruină, apoi o văzu Într-o stațiune mult mai elegantă râzând cu capul dat pe spate În timp ce pronunța, În fața unei hoarde de bărbați atrăgători: „Harry e un dobitoc. Foarte bine i-am făcut că l-am lăsat de izbeliște În locul acela Îngrozitor“. Harry se Învârtea pe loc Încercând să-și folosească logica și bunul-simț. A doua zi după dispariția prietenilor săi, pe 27 decembrie, reușise să convingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părerile În mod liber ca și orice alt cetățean birmanez, adică deloc. —Cuvintele tale vor ajunge la urechile a milioane și milioane de oameni, Îi zise Garrett, și exact genul ăsta de presiune Îți și dorești, să fii sigur că dobitocii ăia știu că Întreaga lume e cu ochii pe ei și să le bagi sula-n coastă celor de la ambasada SUA ca să se agite să-ți găsească prietenii. Înțeleg ce vrei să spui, răspunse Harry. Dar totuși... ei bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Heidi, Încercând să pară relaxată. —Sunt multe plante care nu necesită fotosinteză, replică Moff. Ciupercile, În primul rând, trufele. Zona trebuie să fie umbrită. De aceea se găsesc sub coroanele copacilor. Păcat că pădurile tropicale de peste tot sunt defrișate de dobitoci nesătui. Habar n-au câte specii de vietăți incredibile sunt distruse pentru totdeauna. Distrug și pădurile tropicale de aici, din Birmania? Cât pot de repede. Unii pentru lemn, alții pentru a cultiva maci pentru heroină, mulți alții pentru a trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu ochiul drept. Cu o seară înainte de atac stăteam împreună cu familia la masă și spuneam: «Ce norocoși suntem.» Ne strânsesem cu toții la masă și vorbeam diverse... O fericire prea scurtă. În ziua următoare această fericire a fost distrusă de niște dobitoci... Ne-au privat de mica noastră bucurie. Imediat după atac, am fost cu nervii la pământ. Umblam pe holul spitalului și loveam coloanele și pereții. Atunci încă nu știam că era vorba de criminali din secta Aum, dar, oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește că i-a reușit și această mică ciupeală (mică după părerea lui, dar enormă după părerea noastră care trăim din acest puțin ce ni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dreptul să dăm păste bot Heuropei cu șengănul ei cu tot, fiindcă și așa în fața tuturor națiunilor lumii, oalele sparte de noi le vor plăti milenii de aici încolo adormiții ăia dă români, care după părerea noastră, dobitoci au fost, dobitoci sunt încă... Foaie verde, foaie blondă Cred că singurul efect mai de Doamne ajută, produs de frunza doamnei Udrea pentru promovarea turismului a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land” a membrilor echipei FMI conduse militărește
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dăinuirea noastră ca popor, sănătatea și cultura. Deci nu am nimic special cu maghiarii și cu atât mai puțin cu maghiarele, la care să le dea Dumnezeu sănătate, că al dracului mai sunt. Eu, nu am decât un dinte contra dobitocilor de români, la care fanariotismul nu le-a ieșit nici acum din cap, și se închină la toți străinii, dându-le cheia casei... Bășcălia la români Cred că mânjii aceia tineri, care au ajuns în fruntea marilor partide cu vocație
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]