3,853 matches
-
mers. Poate o vom descoperi după teiul de la poartă. Știai că la poartă avem un tei mare, pe care m au sfătuit mai mulți să-l tai, dar eu nu m-am îndurat? Ce, atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
altfel, dar era hotărâtă ca în una din zilele ce urmau, să-i facă o vizită Olgăi, fără a pune în calcul unele rezerve exprimate de Alex. Se putea ca el să aibă dreptate, dar când un om este bolnav, doborât de o afecțiune neiertătoare, îi ierți multe, nu poți trece nepăsător pe lângă durerea lui dacă, mai ales, îți asumi sufletește o parte din ea. Se scurseră aproape două săptămâni. Ina nu-și dădea seama cum trecuse timpul și nu reușise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în ziua următoare. După ce totul a fost lămurit, l-au arestat. L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul de pază al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înnarmat, rapid, cu caseta, și cu pistolul mitralieră, pe care permanent îl avea la îndemână, trăncănind niște scaune, reveni. Când a intrat în vestibul, i-a găsit, pe tâlhari, în picioare. A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a reîncărcat pistolul, și l-a descărcat la fel de repede, în cei care i se păreau mai vii. După ce s-a convins că toți sunt morți, a sunat la 112. A spus despre ce e
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale, amestecând nuntașii cu mese,veselă, scaune, bucăți cu alte bucăți din frumosul gard improvizat pe bucata de plajă închiriată. Organizatorii, intrați în panică
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o vorbeam. Am socotit câți purcei a adus ea, pe lume, până acum. și la ce rezultat ați ajuns? Am ajuns la numărul 111. O, dacă-i așa, să știți că e foarte bine. De ce așa foarte bine? Pentru că a doborât recordul mondial, al unui crescător american. Acela, intrase în Cartea Recordurilor, cu doar 99. Ei, iată, am ajuns și noi cineva. Nu voi, domnule, scroafa, mama-eroină. Da, dar, nu e a noastră? Da, e a voastră; dacă judecăm lucrurile din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
piese despre risipă și consum, despre pofta mereu flămîn dă de dorințe” ; „Ei [ Liubov & Gaev] nu vor să cîștige un război, asemeni lui Agamemnon, semnînd condamnarea la moarte a Ifigeniei lor . Ei nu pot concepe ca ea [livada] să fie doborîtă. O formă de inconștiență, sau de rezistență ?” (p.29); „Livada...este Furtuna secolului nostru. Ea Îi Înregistrează crizele și Îi desenează relieful”(p.37) ; „Stăpîna va sfîrși prin a se asemăna cu Maria Magdalena și va cerși iertarea păcatelor, pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
8); „Lache și Mache, un fel de Adam și Eva ai lumii Miticilor”(p.12); „În fabula epocii lui, Caragiale pare a fi greierele, iar contemporanii săi furnici” (p.27); „Marile bătălii din Țara Miticilor sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de Creangă, care a impus ima ginea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
parcă nici nu ar mai exista în vocabularul meu. Nu mai pot să pronunț cuvinte negative sau critice și chiar dacă mai am momente când nu mă simt chiar în formă maximă, nu mă plâng și nici nu mă mai las doborâtă de frică sau incertitudine. Îmi mai dau târcoale vechile mele credințe, care încearcă să mă doboare, dar eu nu le mai alimentez cu energie și atunci ele se sting ușor-ușor și se pierd în vidul tăcut. Poate mie mi se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sau critice și chiar dacă mai am momente când nu mă simt chiar în formă maximă, nu mă plâng și nici nu mă mai las doborâtă de frică sau incertitudine. Îmi mai dau târcoale vechile mele credințe, care încearcă să mă doboare, dar eu nu le mai alimentez cu energie și atunci ele se sting ușor-ușor și se pierd în vidul tăcut. Poate mie mi se întâmplă așa, poate ție ți se întâmplă altfel, dar ideea de bază care este valabilă pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
chiar așa de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se îndoia din toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât de ușor încât îmi venea să chiui. Vântul spulberase zăpada încât se vedeau chiar și firele de iarbă uscată. Mergeam cu spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i mâinile, vorbea mereu: „Mâine în zori vreau să te aud cum îmi spui bună dimineața, frate - așa ca altădată... Să nu te lași, băiete! Numai cei slabi cad și nu se mai ridică. Tu însă... ești în stare să dobori și un taur dintr-o pălitură! Curaj, Vasilică flăcăule! Nu uita că trebuie să-i prindem pe lotri!... Și acum, noapte bună, băiete!” Cotman a făcut lampa mai mică, cu gând să se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bine și a reușit să articuleze câteva cuvinte, cei doi au ieșit. Costache a pornit în urma lor și i-a întrebat, vrând să le audă părerea privind starea lui Hliboceanu: Îi mai bine? Da’ ce crezi tu? Hliboceanu se lasă doborât cu una cu două? Lui nici o haită de lupchi nu are ce să-i facă! - a întins coarda Cotman. Dacă-i așa, atunci chiar îi bine. Mergeți fără grijă - a răspuns Costache, ieșind după ei. Cărăușii se aflau deja în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scormonitor de lamele, eram redus la câteva vertebre cervicale și la o privire devenită de-o precizie incredibilă, de parcă toate angrenajele din carne și oase și-ar fi donat Întreaga vlagă ochiului suveran. În acest port ai cărui locuitori fuseseră doborâți de o maladie teribilă, numai paznicul farului rămăsese viu, continuându-și zilnica trudă a luminării, descoperirii și ghidării. Dintr-un mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași dorință de-a ști Împinge miniaturala cameră video prin ungherele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săi. Mă gîndesc că ar fi bine să-i dau și o decorație post-mortem. În realitate, Iuffo a fugit din spital pentru a se lupta cu OZN-urile deasupra Oceanului Pacific, așa cum visa Încă din copilărie - și, din păcate, a fost doborît. În aceeași dimineață, Marychka veni pentru a-l lua pe Kiki, urmînd să-i poarte de grijă pînă vineri după-amiază. Îndatoririle ei erau relativ simple: În cursul săptămînii, Îl ducea În fiecare zi pe băiețel la o grădiniță cu orar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împăratului, pe firul scurt. — Domnule colonel, am o mulțime de lucruri importante să vă spun. Mai Întîi, dați-mi voie sss-sss! să vă exprim Încă o dată profunda mea compasiune pentru greaua pierdere suferită. Dar cum s-a Întîmplat? — L-au doborît OZN-urile, spuse colonelul. — Totuși, bietul băiat abia ieșise din spital, din cîte am aflat... — Păi, Majestate, aici e tot chichirezul. Ca să-l poată doborî, extratereștrii i-au Întins o cursă. I-au trimis prin telepatie mesajul că trebuie să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o dată profunda mea compasiune pentru greaua pierdere suferită. Dar cum s-a Întîmplat? — L-au doborît OZN-urile, spuse colonelul. — Totuși, bietul băiat abia ieșise din spital, din cîte am aflat... — Păi, Majestate, aici e tot chichirezul. Ca să-l poată doborî, extratereștrii i-au Întins o cursă. I-au trimis prin telepatie mesajul că trebuie să părăsească imediat spitalul, deoarece Îl așteaptă o misiune de maximă importanță, a cărei Îndeplinire nu suferă amînare. Omul meu i-a crezut pe cuvînt. Se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu fusese conștient. Avea neapărată nevoie de bani, așa că s-a urcat În primul elicopter ieșit În cale, cu gîndul să ajungă la o bancă din Elveția. Din păcate, de această dată paza de coastă a fost vigilentă și a doborît la timp elicopterul. — Mi se pare o explicație cît se poate de corectă, chiar dacă Elveția se află la o distanță considerabilă față de insula noastră... Sssrrr! Înseamnă că și În creierele soldaților din paza de coastă s-au infiltrat deja extratereștrii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și stăteau puțin, dar aceștia veniseră pregătiți să rămînă mai mult timp, deoarece se ocupau cu prospecțiunile geologice. Pablo se scula și pleca de acasă În zori, cînd Încă nu se luminase de ziuă, pentru a se Întoarce seara tîrziu, doborît de oboseală. Colinda prin pădure fără nici o țintă, fără nici un reper și fără să știe dacă e pe drumul cel bun sau dimpotrivă, nimerise Într-o fundătură, căci Christina Îi ceruse să nu Întrebe nimic pe nimeni, ca să nu fie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la picioarele lui. Ben a coborât fulgerător din mașină și, așa amețit cum era s-a apropiat de bruta care coborâse și el din mașina agresoare. Cu forța năpraznică a pumnilor lui de fost boxeur, Într-o clipă l-a doborât. În cădere, individul s-a lovit de gardul metalic ce Înconjoară monumentul unui general din Primul Război Mondial , secționându-i carotida.. Moartea a fost instantanee. Ben s-a repezit spre mașină, a luat fata În brațe, și primul impuls a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mine, de aceea Îl voi chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții mă Înconjuraseră și mă ajunseseră spaimele Locuinței morților; găsisem necaz și Întristare dar am chemat numele Domnului: Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul! Domnul păzește pe cei simpli; eram doborât și El m-a salvat. Întoarece-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!,, -Am să plec pregătit Antoniu. Nu mă mai sperie moartea. Toate păcatele mele se vor Îngropa odată cu mine. Să mă arzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâncare. -Ce proastă! Cum să nu știu? De patruzeci și șapte de ani părinții mă păzesc, mă Îngrijesc, fac eforturi să nu-mi lipsească nimic. Mă iubesc. Nu s-au sfiit să lupte pentru viața mea. Nu s-au lăsat doborâți când doctorii au arătat pe hărți colorate creierul meu care e plat Într-un loc anume.. Sunt Înapoiat mintal Așa mi se spune. Dar eu știu tot ce se Întâmplă În jurul meu. Nu m-au dat la școală, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cadă, țintindu-mi de data asta șira spinării, șoldurile și picioarele, umerii și mâinile. Cu capul Îngropat În brațe, mi-am Încleștat pumnii pe după gât. Însă fiecare tentativă de a-mi apăra o parte a corpului dezvelea alte părți, și, doborât de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și fi încasat pedeapsa meritată? Ani în șir a trândăvit, neștiutor, la intersecția Chancellor Street și Leslie Street, aplecat ca un mexican deasupra tobelor sale bongo, cu coada lui de rățoi ațintită spre ceruri - și nimeni și nimic nu-l doborâse nicicum! Și iată-l acum, are treizeci și trei de ani, ca și mine, e comis-voiajor la firma lui socru-său, care are un depozit de articole de tehnică medicală pe Market Street din Newark. Și ce mai fac eu, mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]