752 matches
-
viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
și Sorin Petrescu mărturisesc permaneța, în timp ce Emil Sein delimitează trecutul, iar Ion Bogdan Ștefănescu reprezintă prezentul și, sperăm, va proiecta viitorul formației, fapt pentru care quasi-improvizatoricul a fost complinit de o dimensiune riguroasă, chiar meticuloasă, precum și de o atmosferă privilegiată, doctă. I-am ascultat în festivalul "Profil" într-un portret componistic dedicat lui Anatol Vieru și am uitat că, de multe ori în peisajul muzicii românești contemporane, voința restitutorului se dezvoltă pe un culoar diferit față de cel al voinței compozitorului. Aidoma
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
jurnaliști îl lăudau pe Premierul grec, spunând despre el că le-a apărat interesele cetățenilor săi. Chiar cu riscul de a nenoroci întreaga Europă, aș adăuga eu. Acum, când lumea întreagă se clatină din cauza populismului acestui vajnic reprezentant al socialismului doct, au trecut și ei în tabăra victimelor, fără să precizeze laudele pe care mai ieri i le aduceau", scrie Udrea.
Udrea despre referendumul Greciei: Dacă Zona Euro se va prăbuşi, toţi europenii trebuie să ţină minte din cauza cui se întâmplă asta () [Corola-journal/Journalistic/47043_a_48368]
-
pe o pajiște, - alta. La fel, oaia mulsă, în raport cu berbecul ei. Boul trăgând la jug diferă, și el, de boul ce smulge cu poftă un smoc de iarbă. Urangutanul din junglă, rebel, ignar, se deosebește de urangutanul crescut la circ, doct, domesticit, duhliu, chel, căzând repede pe gânduri... Nu mai zic de cal. Cel ce roade și rumegă fânul dintr-o iesle reală, fiind cu totul și cu totul altfel, - nici nu se compară cu cel având sub bot, metafizic, o
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
ușor uimit de tărăboiul iscat în jurul faptei sale, învinuindu-și jujii (sic!) de incultură și de blasfemii gratuite. În primul rînd, a zis el, el n-a comis nici o crimă: mortul murise fără ajutorul său: El doar îl mîncase. Apoi, doct, omul scoase dintr-o mapă (un dosar!) certificatul dat de cineva lui Sadoveanu. Sadoveanu, un porc, Porcoveanu! Nume care în opinia omului nostru arăta dorința celui care-l botezase astfel pe Sadoveanu - dorința de a-l mînca pe Sadoveanu, mort-copt
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
multiplelor sale chipuri publice și pe acela, foarte la modă, de militant în plan civic. Am sentimentul că volumele sale apărute în anii din urmă nu s-au bucurat din partea criticii de atenția pe care ar fi meritat-o, iar doctele sale articole publicate în reviste de prestigiu din țară și străinătate au fost și ele înconjurate de o respectuoasă tăcere. Și este păcat pentru că scrisul de azi al Magdei Cârneci păstrează intacte calitățile observate încă de la începutul anilor ’80, beneficiind
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
Chirion, traduc aceeași atitudine de respingere a aroganței sectare pe care MNAC o afirmă ca pe un patrimoniu major; de altfel și unicul. Dacă textul lui Gherasim (apărut în Jurnal neconvențional, editat de Paula Ribariu în zece exemplare) este unul doct, sobru și analitic, textul Danielei Chirion, care mimează o compunere școlărească, naivă și agramată - de fapt ipostaza în care MNAC-ul plasează cvasitotalitatea artiștilor români de astăzi - deconspiră, cu o remarcabilă expresivitate, bizareria unei instituții care trăiește exclusiv în ficțiunea
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri să nu admir nerușinarea, tupeul și nesimțirea multora dintre cei care-au dat din coate până au amorțit să ajungă în funcții, iar apoi au început să explice, doct, de ce s-a împotmolit mașinăria. Umflându-se în salarii precum broasca din poveste, îți propovăduie beneficiile normelor supradimensionate și ale salariilor mici: în timp ce ei nu au unde să mai crească, tu ai tot viitorul în față! Evident, dacă în urma lor
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
Care trece, bunăoară, pe la Bellu. Două epitafe și o concluzie: "Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe unul, Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
reprezintă fructul în sine. Tot așa, fiecare eseu din Radicalizare și guerrilla semnalizează prezența unui studiu autotrof, suficient de dens (și de împlinit) pentru a se converti într-o carte în sine. Estetica imaginarului muzical, Muzica între intraductibil și apofactic, Docta neglijență, O formă muzicală gotică pierdută: labirintul armonic, Elemente pentru o grafologie muzicală, Tematic versus atematic, Radiografia avangardei, Arta de a asculta troleibuzul sau percepția muzicii contemporane, Opera contemporană, Muzica britanică și muzica finlandeză, Despre experiment constituie tot atîtea volume
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
identificare vin dinspre literatura engleză. Există la Duiliu Zamfirescu un filon poetic epopeic și romantic ce amintește de Byron și de Shelly. Mircea M. din Lydda este prototipul acestui tip de eon romantic. Există în cartea lui Ioan Adam și docte referiri la opera critică și publicistică a lui Zamfirescu, fiindu-i recunoscut acestuia spiritul critic fin, intuiția, în acord cu ceea ce declara despre el un jurnalist al vremii: Cînd vei vedea pe domnu Z de la Timpul, cu mustățile tocite, să
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
descumpănitor în afara lor, ca o provocare perpetuă, suprema provocare la adresa ființei? Așa cum Pascal îl refuza pe "Dumnezeul filosofilor și al savanților", în fa-voarea celui care este obiectul superior al iubirii, nu avem dreptul de-a recuza o moarte analitică, speculativă, doctă, o moarte mai mult ori mai puțin artificioasă, desprinsă din realul cosmic pentru a fi depozitată în cărți? Autorul nostru crede că da: În biblioteca ta de acasă, cu rafturi țintuite pe veci în pereți, din podea pînă-n tavan, cauți
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
FRF-ul are prerogative clare în ceea ce privește intercomunicarea dintre supușii săi. Mă interesam și la LPF, însă Dumitru Dragomir tocmai se afla într-o dispută academică cu Mugur Ciuvică, gata să producă o dereglare miocardică lui Ralu Filip și un comentariu doct lui Răzvan Popescu... Sigur: e posibil ca, în cadrul instituțiilor în cauză să funcționeze câte un Compartiment de Invective și Admonestări (CIA), dar e discret sau chiar secret - nu știu; e posibil să existe și în domeniul sportului-rege, precum în literatură
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe care a taxat-o drept „filosofie pentru gineceu” (p. 123), adică panseuri vaporoase bune de gustat la o prăjitură de către damele cu fandoseli docte. Citit azi cu un ochi rece, Friedrich Wilhelm Schelling are un ton înalt, cu obscurități amintind de un oracol religios. Cartea de față (Cercetări filosofice asupra esenței libertății umane) e o mostră de gîndire făcută după calapodul epocii: totul se
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
rezumat sau de compartimentat. Oricum, nici autorul nu se preocupă prea mult de rigoarea unor asemenea clasificări, divagând ori de câte ori îi stă pe limbă câte-un amănunt capricios. De aici și senzația de teribilă alegrețe intelectuală a studiului. Trecerea de la registrul doct la cel memorialistic se face dintr-o singură inflexiune a punctuației, iar revenirea nu necesită nici ea alt protocol. Mă opresc asupra unui paragraf incitant dintr-un motiv cumva secundar, ca mărturie asupra vieții private din România anterevoluționară: „În legătură cu ultimul
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura îndeletnicire valabilă e critica literară, analiza stilistică, ca o modalitate de a propune, totuși, o istorie literară, nefiind legitimabilă și neagreată ("nu știe omul unde să te așeze"). Cartea lui Vianu, doctă și serioasă pînă la infinitul mic, e, totuși, repet, o istorie a literaturii examinată din unghiul strict al stilisticii, disciplină nouă și înnoitoare atunci și, poate, încă astăzi. Cartea, cum se știe și o spune și autorul, urmărește proza românească
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de aceea, cu cît e mai sofisticat gîndul, cu atît e mai laborioasă litera. De aceea, în arta aforistică nu e loc de grabă sau de improvizație. Atîta doar că aforismul nu exprimă adevăruri
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
cea mai mică atenție, nici din partea criticii, nici a publicului, deși ea intră în rândul referirilor de bază la literatura română veche (în ce privește importanța subiectului). De vreo luare aminte, cât de cât, nu se bucură nici măcar din partea criticii celei mai docte, pe care nu o citesc decât, eventual, familia autorului, vreun amic, plus autorul însuși, de obicei un autor tobă de carte, dar, per total, plictisitor. In sinea mea, trebuie să mai spun că mă așteptam să ia act de această
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
Ion Neculce și autorul Poemei noastre naționale, Tiganiada, Ioan Budai Deleanu... Sigur, nu mă așteptam eu să ia în seamă cartea mea modestă o editură atât de distinsă ca Honestas de sub direcția marelui iezuit Janalău, cu aspectul lui cârlionțat și doct. Un monarhist... dar constituțional. După cum reiese și din textul Poemei: Dă-i celui mai înțelept om... un bici să ne mâne - strigă Janalău în plin sobor, - încotro va vrea, ca pe niște boi, și pe urmă el tot a mâna
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
sub coerciția unei direcții de gînd. E o revărsare a masei verbale cu formarea unor prelungiri retorice care te duc cu gîndul la acromegalie (extremități mari). Vrînd să surprindă cît mai multe nuanțe, Vladimir Pătulescu înghesuie cuvintele într-o litanie doctă, de curgere anevoioasă, care îl împinge la exasperare pe cititor. Mai mult, autorul face aici teoria unui stil pe care nu ajunge nicicînd să-l practice, rămînînd mereu în preambulul a ce promite să facă. „Scrisul la care visez și
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
conținutul. Cronicara a deprins și practică fără ostenire mersul pe sîrma limbajului. Scrisul său este o continuă emisie feerică de baloane de săpun care se ating în aer, se sparg voluptos, dar sînt instantaneu înlocuite de altele. Jargonul științific, limbajul doct, prețios, al simpozioanelor și lucrărilor academice de teorie și critică literară, stilul cool și dezinhibarea verbală ale băieților de cartier, metaforele împrumutate de la ?vecina mea?, poeta, locurile comune ale criticii literare și cele ale tot mai acaparantului univers mass-media sînt
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
nu pentru că s-ar fi întețit între timp, ci pentru că acum îți lipsește cu totul. În Occident poți studia pînă la moarte în cele mai aseptice și mai civilizate incinte din lume, răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
în frîu, lipsește în Occident. În Apus, totul este de o igienă atît de ireproșabilă, încît, lipsit de dușmănii publice, de resentimente și de polemici oficiale, te stingi sufletește cu idealul culturii universale în minte. Și scrii vrafuri de maculatură doctă pe care nu ți le citește decît familia. Nu ați observat că românii aflați în străinătate, deși critică îngustimea și culorile balcanice ale sensibilității de aici, nu se pot totuși lipsi de ele, de vreme ce continuă să se raporteze la ceea ce
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
al doilea rînd, ea este un amestec incitant de expresie inocentă, în toate sensurile cuvîntului, și de ofensivă coșmarescă, uneori cu accente tragice, alteori doar grotești, iar, în al treilea rînd, o încurcătură la fel de nonșalantă între imaginația proprie, cine știe ce sfaturi docte, și cîteva albume de pictură postcezanniană, în special aceea a începutului de secol care cuprinde cubismul, expresionismul, pe Fernard Leger, pe Chagal, pe Braque și, evident, de data aceasta, pe Picasso cel adevărat doar cînd a ajuns mare. O energie
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
că poate trăi fără filosofie, dar astăzi s-a ajuns într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]