370 matches
-
cu copiii ei palatul, acum împărțit în apartamente, unele fiind închiriate, iar altele vândute. Locul pe care se află Palatul Ferro a fost inițial ocupat de o casă deținută de familia Morosini. Aceasta fusese cumpărată în 1382 de către Michele Morosini, doge al Veneției. El a achiziționat proprietatea în momentul în care mai mulți venețieni plecau din oraș ca urmare a amenințării Genovei, iar proprietățile erau ieftine. Familia Morosini a decorat palatul cu picturi de artiști precum Tițian, Tintoretto și Jacopo Bassano
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
făcându-le să eșueze. Rezultatul luptei a pus capăt războiului și în același timp a întărit definitiv independența totală a Republicii Serenissime, care în același an și-a mutat sediul de la "Metamauco" (Malamocco) la "Rivo Alto" (acum Sân Marco) sub dogele Agnello sau Angelo Partecipazio, care este considerat al zecelea în lista tradițională a dogilor, dar pe care mulți istorici au tendința să-l considere că primul doge adevărat al Veneției. Potrivit unei ipoteze privind originea numelui, "Fondamenta delle Zattere" a
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
a mutat sediul de la "Metamauco" (Malamocco) la "Rivo Alto" (acum Sân Marco) sub dogele Agnello sau Angelo Partecipazio, care este considerat al zecelea în lista tradițională a dogilor, dar pe care mulți istorici au tendința să-l considere că primul doge adevărat al Veneției. Potrivit unei ipoteze privind originea numelui, "Fondamenta delle Zattere" a fost numită astfel în amintirea acestui episod istoric. O altă ipoteză este legată de utilizarea acestui mal lung ca punct de sosire al încărcăturii de sare, care
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
Veneția, situat în sestiere San Marco, cu vedere la partea stângă a Canal Grande, nu departe de Podul Rialto. Este sediul, împreună cu alăturatul Ca' Loredan, al primăriei orașului lagunar. Palatul a fost construit în secolul al XIII-lea de către descendenții dogelui Enrico Dandolo, având inițial doar două etaje. Federigo Contarini, care a cumpărat clădirea în 1440, a mărit-o în înălțime, adăugându-i două etaje și aducând-o la dimensiunea actuală. În jurul anului 1670 a fost achiziționat de familia Farsetti, care
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
menținut în toate restaurările de până în secolul al XV-lea. Ajungând într-o stare de ruină, ea a fost reconstruită în 1492 de către arhitectul Mauro Codussi, autor și al altor biserici din Veneția, în stilul Renașterii timpurii. O dată pe an, dogele mergea să se roage în această biserică, în ziua "Purificării Fecioarei Maria" (2 februarie), pentru a rememora eliberarea de către dogele Pietro al III-lea Candiano a douăsprezece fecioare răpite de pirați. Din acest eveniment provine Festa delle Marie, o sărbătoare
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
în 1492 de către arhitectul Mauro Codussi, autor și al altor biserici din Veneția, în stilul Renașterii timpurii. O dată pe an, dogele mergea să se roage în această biserică, în ziua "Purificării Fecioarei Maria" (2 februarie), pentru a rememora eliberarea de către dogele Pietro al III-lea Candiano a douăsprezece fecioare răpite de pirați. Din acest eveniment provine Festa delle Marie, o sărbătoare populară încă prezentă în Veneția, care a luat numele de "Festa de le Marie de tole", pentru că era purtată în
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
campanilei. Inelul de titan va proteja campanila de deplasarea solului și va asigura că turnul nu se va înclina în timpul scufundării. Este încă posibil să se urce în campanila în timpul acestor lucrări. Galileo Galilei a demonstrat calitățile celebrului sau telescop dogelui Antonio Priuli la 21 august 1609 din campanila. Este o placă de comemorare a acestui eveniment pe suprafața turnului. Prăbușirea în 1902 a campanilei joacă un rol în românul "Against the Day" (2006) al romancierului american Thomas Pynchon, în care
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
îl sprijină pe copilul Isus care îi întinde Rozariul Sfântului Dominic. Sfântul stă în picioare în partea de sus al unei scări din marmură din care pune Rozariul la dispoziția poporului, atât celor bogați, cât și celor săraci, inclusiv un doge și un papă. În partea de jos, cea mai întunecată parte a tabloului, sufletele blestemate (eretici) se rostogolesc din rama tabloului. Aceasta a fost una dintre primele comisioane ale lui Tiepolo de acest tip. Există, de asemenea, picturi monocrome pe
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
(cod: DOGE, simbol: Ɖ și D) este o monedă virtuală (criptomonedă) derivată din Litecoin introdusă pe 8 decembrie 2013. îl înfățișează pe sigla sa pe Shiba Inu din fenomenul pe internet Doge. La fel ca și în cazul Bitcoin, monedele Doge se
Dogecoin () [Corola-website/Science/331115_a_332444]
-
(cod: DOGE, simbol: Ɖ și D) este o monedă virtuală (criptomonedă) derivată din Litecoin introdusă pe 8 decembrie 2013. îl înfățișează pe sigla sa pe Shiba Inu din fenomenul pe internet Doge. La fel ca și în cazul Bitcoin, monedele Doge se generează pe baza rezolvării unor blocuri de ecuații. Dogecoin are un program inițial de producție a monedelor rapid în comparație cu alte monede virtuale. Vor fi aproximativ 100 de miliarde de monede
Dogecoin () [Corola-website/Science/331115_a_332444]
-
cod: DOGE, simbol: Ɖ și D) este o monedă virtuală (criptomonedă) derivată din Litecoin introdusă pe 8 decembrie 2013. îl înfățișează pe sigla sa pe Shiba Inu din fenomenul pe internet Doge. La fel ca și în cazul Bitcoin, monedele Doge se generează pe baza rezolvării unor blocuri de ecuații. Dogecoin are un program inițial de producție a monedelor rapid în comparație cu alte monede virtuale. Vor fi aproximativ 100 de miliarde de monede în circulație la sfârșitul lui 2014. Ulterior, 5,2
Dogecoin () [Corola-website/Science/331115_a_332444]
-
și în 1798 ea s-a recăsătorit cu Louis Joseph, Prinț de Condé, un prinț de sânge francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai cărei membri ocupaseră poziția de doge în Genova și a Annei Balbi, fiica unui doge din Genova. Cum tatăl ei era ambasador genovez în Franța, Maria Caterina și mama ei frecventau saloane din Paris și curtea regală de la Versailles.
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
Joseph, Prinț de Condé, un prinț de sânge francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai cărei membri ocupaseră poziția de doge în Genova și a Annei Balbi, fiica unui doge din Genova. Cum tatăl ei era ambasador genovez în Franța, Maria Caterina și mama ei frecventau saloane din Paris și curtea regală de la Versailles.
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii Marciana, constituie intrarea monumentala în piață pentru cei care vin de pe mare. Au fost construite de Nicolò Barattiero în timpul domniei dogelui Sebastiano Ziani (1172-1178), cănd piața a fost extinsă și reorganizata. Coloanele uriașe, transportate din Orient că pradă de război, trebuiau să fie inițial trei, dar cea de-a treia s-a pierdut, împreună cu navă care o transporta în timpul debarcării. Coloana
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
a Fondazione Musei Civici di Venezia (MUVE), vizitat în 2012 de 1 319 527 persoane. Primul Palat Ducal, din care nu s-a mai păstrat nimic, a fost construit la Heraclia și acolo s-a stabilit, în jurul anului 700, primul doge al Republicii Venețiene, Paolo Lucio Anafesto. Acestuia i-au urmat Marcello Tegalliano și Orso Ipato, a cărui asasinare în 737 a dus la crearea unui "magister militum" ales anual. Ca urmare a restaurării în 752 a sediului ducal, a fost
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Lucio Anafesto. Acestuia i-au urmat Marcello Tegalliano și Orso Ipato, a cărui asasinare în 737 a dus la crearea unui "magister militum" ales anual. Ca urmare a restaurării în 752 a sediului ducal, a fost construit în mandatul noului doge, Teodato Ipato, un sediu nou în orașul Metamaucum, fiind transferat la rândul sau în 812 la Rivoaltus, vechiul Rialto, din dispoziția lui Angelo Partecipazio. În acest oraș, considerat mai sigur, a fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
orașul Metamaucum, fiind transferat la rândul sau în 812 la Rivoaltus, vechiul Rialto, din dispoziția lui Angelo Partecipazio. În acest oraș, considerat mai sigur, a fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel, pe un teren deținut chiar de doge, în zona ocupată astăzi de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită sub Pietro IV Candiano; era o structură destul de solidă, deoarece a rezistat revoltei populare din 976. În 998 împăratul Otto al III-lea, care a mers la Veneția pentru
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită sub Pietro IV Candiano; era o structură destul de solidă, deoarece a rezistat revoltei populare din 976. În 998 împăratul Otto al III-lea, care a mers la Veneția pentru a-l întâlni pe dogele Pietro al II-lea Orseolo, a fost găzduit în turnul oriental al palatului, rămânând impresionat de luxul din interior. În palat au fost găzduiți, de asemenea, împărații Henric al IV-lea, când a venit în 1094 la Veneția pentru a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
ce a urmat după două incendii izbucnite în oraș în 1105. Prima renovare majoră în stil bizantin, coordonată probabil de Nicolò Barattiero, care ridicase coloanele sfinților Marcu și Teodor și realizase o formă primară a podului Rialto, are loc în timpul dogelui Sebastiano Ziani, fiind însoțită de o reorganizare generală a zonei monumentale a pieței Sân Marco în perioada 1173-1177 cu scopul de a construi un sediu pentru difertele procurații. Lucrarea a constat probabil în construcția aripii cu vedere la rio di
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
la rio di Palazzo pe terenurile achiziționate de la maicile de la Sân Zaccaria și în extinderea zonelor marginale ale clădirii, determinând o reducere substanțială a digului (molo). La încheierea lucrărilor, papa Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa, care grație intervenției dogelui au semnat un tratat de pace, au sosit la Veneția, unde împăratul a rămas ca invitat la palat timp de două luni. Cu toate acestea, palatul nu a mai fost renovat până în 1301, când au avut loc mai multe intervenții
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Basejo sau arhitectul Montagnana, citat de Sansovino și de Temanza sală s-a dovedit prea mică și s-a deschis un șantier în aripa de sud, care a fost imediat demolată și apoi restaurată în 1340. Prosperitatea economică din timpul dogelui Giovanni Soranzo a dat un mare impuls lucrărilor de construcție coordonate de Pietro Basejo, cu ajutorul lui Filippo Calendario. De asemenea, ca parte a acestei restructurări, capelă Sf. Nicolae a fost extinsă și decorată cu momente din timpul papei Alexandru al
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
în 1493, dar Rizzo, acuzat de furt din banii publici, a fugit, iar lucrarea aproape finalizată a fost încredințată ad interim lui Pietro Lombardo. Fațadă curții senatorilor este dificil de atribuit și de datat. Lucrarea a continuat lent pe parcursul domniei dogelui Leonardo Loredan, perioadă în care s-a lucrat de-a lungul Canalului, iar din cauza unor probleme structurale s-a decis să se intervină în Sala Senatului și să se demoleze o capelă mică: pentru a permite desfășurarea în paralel a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore" pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și a fondat Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore, devenind primul ei stareț. Sân Giorgio este acum cel mai
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
clădirea a fost sfințită în 1592. La solicitările urgente ale Papei Grigore al XIII-lea, biserica a fost plasată după consacrare în administrarea Ordinului Fraților Minori Capucini. Un număr mic de frați locuiesc în mănăstirea anexat bisericii. În fiecare an, dogele și senatorii mergeau pe un pod de vase special construit din Zattere către Giudecca pentru a participa la liturghia din biserică. Sărbătoarea Mântuitorului ("Festa del Redentore") rămâne un festival important în calendarul venețian, având loc în a treia duminică din
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]