695 matches
-
de origine. Din această cauză, dogma ar avea un caracter stabil, adică se pretinde consecventă cu credința apostolică - din care fac parte evangheliile sinoptice, credință la care în mod ritual se pretinde că nu se adaugă și nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelația divină considerată infailibilă și atemporală. Ea nu ar descoperi deci adevărul prin metoda hermeneutică, un adevăr pe care nu-l cunoaște și nu este revelat. Ea s-ar referi la adevărul deja dat, revelat, ne-
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
și nu este revelat. Ea s-ar referi la adevărul deja dat, revelat, ne-ascuns, pretins adevărat (de la lat. verum, cf. F.A. 12,9), pe care-1 protejează, explică, dezvoltă, fiind un adevăr infinit, absolut (In. 14,6: Efes.4,21). Dogmatica se pretinde permanent consecventă cu Biblia: „Nimeni să nu întoarcă cuvintele Domnului spre păreri proprii" (Policarp al Smirnei, Către Filipeni, 7.1). Irineu de Lyon (+ 202) insistă ca Biserica să păstreze doctrina care s-a predat de la început în unitatea
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
adevăr nu este un depositum static. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermeneutică teologică a tradiției, sub iluminarea Duhului Sfânt în vocabularul teologiei latine. Biserica este norma normans, iar mărturisirea de credință este norma normata, cu alte cuvinte, dogmatica are limitele ei recunoscute de conștiința teologică a Bisericii. Făcând aceasta, Biserica ortodoxă nu s-ar constitui ca un magisteriu independent, căci ar transmite și redescoperi cuvântul lui Dumnezeu mărturisit în Biblie. Ea nu ar crea un strat aparte, un
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Pe de o parte, Biserica lasă tradiția deschisă pentru dezvoltare dogmatică constantă, pentru inteligența (synesis-intellectus) spirituală și plenară a revelației (Col. 1,9; 2, 2), pentru reflexia teologică și contribuția acesteia în ce privește metodele de cunoaștere (epistemologia) și vocabularul teologic. Evoluția dogmaticii nu ar trebui înăbușită, pentru că se consideră că nu orice accent nou este o inovație. Receptarea tradiției prin enculturație sau contextualizare face parte din definiția acesteia. Pe de altă parte, conștiința Bisericii care se cristalizează în tradiția validă devine un
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
scruta dezvoltarea teologică ulterioară a dogmelor. Biserica ar putea deci schimba și dezice erorile și neclaritățile ascunse într-o formulare nouă. Ea trebuie să decenzureze limbajul dogmatic codat, automatismele, care pot să ducă la devieri. Biserica scrutează continuu regularizarea teologico - dogmatică a receptării. Cu alte cuvinte. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermeneutică teologică a tradiției, sub pretinsa iluminare a Duhului Sfânt. Dogmatica ar presupune, de fapt, o dublă operație teologică: inductivă și deductivă, deoarece adevărul revelat nu se
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
decenzureze limbajul dogmatic codat, automatismele, care pot să ducă la devieri. Biserica scrutează continuu regularizarea teologico - dogmatică a receptării. Cu alte cuvinte. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermeneutică teologică a tradiției, sub pretinsa iluminare a Duhului Sfânt. Dogmatica ar presupune, de fapt, o dublă operație teologică: inductivă și deductivă, deoarece adevărul revelat nu se revendică drept rezultatul cercetărilor, ci ar fi primit în mărturia inspirată și deci pretins infailibilă a profeților, a apostolilor și a evangheliștilor. Dogmatica ar
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Sfânt. Dogmatica ar presupune, de fapt, o dublă operație teologică: inductivă și deductivă, deoarece adevărul revelat nu se revendică drept rezultatul cercetărilor, ci ar fi primit în mărturia inspirată și deci pretins infailibilă a profeților, a apostolilor și a evangheliștilor. Dogmatica ar proteja autoritatea proprie a acestei mărturii având certitudinea adevărurilor prin experiența credinței, în mod necondiționat de demonstrația rațională. Sf. Atanasie spune că. într-adevăr creștinismul nu se predă prin „dovedirea raționamentelor. ci prin credință și prin cugetarea religioasă unită
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
altă parte, ar avea una și aceeași experiență a lui Hristos - adevărul lui Dumnezeu. În fond, și unii și alții pretind că sunt învățați de la Dumnezeu, și nu ei învață despre Dumnezeu (1 In. 2,27). Există o istorie a dogmaticii, care a fost determinată de mai mulți factori: - nevoia Bisericii de a rezuma credința creștină într-un crez sau într-un simbol simplu, ce trebuia să fie reținut și mărturisit de candidații la botez; în acest scop, Chiril al Ierusalimului
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
și a fost dezvelit un bust al acestuia în fața casei. Cu acest prilej s-a celebrat o slujbă de comemorare de către un sobor de preoti, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcopul Buzăului și Vrancei . A publicat numeroase studii de dogmatică, apologetică, istoria religiilor, etc. Este autor de traduceri și de manuale de religie.
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
acest nume, de . Sunt simbolul unirii Universului cu Dumnezeu Tatăl, au toate culorile curcubeului și sunt făpturi imense, cu mult deasupra oricărei închipuiri omenești a mărimii, de aceea nici n-au putut fi vreodată reprezentați în arta din lumea oamenilor. Dogmatica religioasă spune despre Scaune că sunt ființele de lumină care poartă pe aripile lor circulare simbolurile perserverenței.
Scaune () [Corola-website/Science/306330_a_307659]
-
o parte exoterica- adresată întregii umanități, si o parte esoterica, adică oculta, pentru acei puțini care vor să înțeleagă cu adevarat scopul vieții și originea a tot ceea ce este lumea și ființă umană) fără a intra în conflict cu teologia dogmatica. Iar "beția" iubirii corespunde din punct de vedere simbolic cu stările cunoașterii. Iubirea reflectă și ea o frumusețe interioară care este pecetea Unității în suflet at-tawhid. [tawhid arab - afirmarea unicității divine (wahid unic); în mod curent tawhid desemnează rostirea Mărturisirii
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
de loji masonice care se definește ca putere simbolică suverană, adogmatica și liberală, continuatoare a tradiției începute încă de la 1879 de iluștrii săi înaintași. M.O.A.R. este suveran prin prisma faptului că nu este interesat de recunoașterea obedientelor dogmatice și conservatoare. M.O.A.R. întreține relații de prietenie atât cu obedientele care fac parte din rețeaua francmasoneriei adogmatice și liberale, cât și cu obedientele care respectă existența să. M.O.A.R. este o putere simbolică prin faptul
Marele Orient al României () [Corola-website/Science/333709_a_335038]
-
ne face părtași dumnezeirii Sale, luând ca punct de plecare scrierile Părinților răsăriteni cuprinse în cele douăsprezece volume de Filocalie românească, traduse de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. Dintru început trebuie precizat că Părinții filocalici nu-și propun să dezvolte o dogmatică sistematică, ci prezintă pe Dumnezeu ca țel al vieții creștine, ca Persoană ce revarsă dragostea Sa asupra creației și asupra omului, chemându-l pe acesta să se împărtășească de ea. Scopul lor nu este de a alcătui și sistematiza învățătura
Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
Facultatea de Teologie din Cernăuți (între anii 1923 - 1927). La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928. Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen și Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936 - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
fost hirotonit preot, împreună cu fratele său mai mare Georg Ratzinger. În anul 1953 a devenit doctor în teologie iar în 1957 docent pentru teologie fundamentală la Universitatea din München. La vârsta de 31 de ani (1958) a primit catedra de dogmatică și teologie fundamentală la Institutul Superior de Filosofie și Teologie din Freising. Până în anul 1977 a predat și la universitățile din Bonn, Münster, Tübingen și Regensburg. A luat parte la Conciliul Vatican II (1962-1965) în calitate de consilier al arhiepiscopului de Köln
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
susțin că "nu" este adevărat că ambele seturi de argumente sunt la fel de bune, de convingătoare, de valoroase. Cu toate că ar putea exista două fețe ale aceleiași situații, de cele mai multe ori, una iese învingătoare din motive întemeiate, logice. Ca răspuns la afirmația dogmaticilor că definițiile servesc pentru înțelegere și pentru învățătură, scepticii susțin că un obiect nu poate fi definit decât dacă este cunoscut în prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
abriel] L[iiceanu]. Totul se explică ușor, cartea, la un moment dat, scoasă din circulație (eufemistic spus), apoi și pe fondul unor emisiuni, redescoperită și relansată. Scoasă din Cahiers, reintrodusă cu... ordin, de aceeași persoană (o, Caragiale!), ea oferă unor dogmatici prilejul de a se arăta liberali avansați, europenizați, etc. La Cahiers colaborarea d[umnea] v[oastră] începută nu va suferi, atât timp cât pot eu „controla” situația. Dar eu plec cam într-o lună pentru cel puțin trei luni. Și am experiența
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
la Blaj, cele gimnaziale între (1816-1820), urmate de cele filosofice (1820-1822) și de cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 devine profesor de filosofie, iar între 1834 și 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
această funcție renumitul sau discipol Ioannis Zizioulas. În opera să, profesorul de teologie este influențat de pietismul, scolastica și mistica teologica rusă, precum și de scrierile patristice eline. Apropiat inițial de Serghei Bulgakov, respinge mai tarziu teologia „sophiologică” a acestuia, aprofundând dogmatica teologica tradițională.
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
se lepede de Unirea cu Roma. Istoricul George Barițiu scria în "Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă" (1889-1891) că „el însă nici nu simțea trebuința de a întinde vorbă multă și a ținea prelegeri de dogmatică, precum făceau iezuiții. Prin cuvinte scurte, dar spăimântătoare... știu să bage în fiori pe miriadele de oameni. Vai de capul vostru, ați vândut sufletele voastre; dezlegarea morților voștri nu e dezlegare, ci osândă; parastase, pomeni și sărindare le-ați plătit
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
în care apare acest nume. În primele trei secole ale Bisericii, creștinii spuneau: „creștin este numele meu, catolic este prenumele meu”. Ulterior, s-a folosit termenul „catolic”, pentru a face diferența față de unele grupuri creștine ale căror doctrine diferă de dogmatica creștină (cum ar fi gnosticii). Biserica se consideră și se proclamă ca fiind însărcinată de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul creștin să parcurgă drumul spiritual către Dumnezeu, cu ajutorul tainelor (sacramentelor): botezul, mirungerea, euharistia, spovada, maslul, preoția și cununia, prin intermediul
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
(n. 21 februarie 1920, "Beuthen", azi Bytom, Silezia - d. 8 decembrie 2005, München) a fost cardinal al Bisericii catolice, teolog german și profesor de dogmatică. s-a născut la 21 februarie 1920 în orașul industrial Beuthen (azi Bytom) din Silezia Superioară. A urmat liceul în localitatea natală. Activitatea sa în cadrul asociației de tineret catolic "Neudeutschland" a făcut ca, în 1937, când asociațiile de tineret au
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
scrie lucrarea de doctorat cu Prof. Franz Xaver Seppelt, pe tema ""Istoria religiei lui Isus Cristos" a contelui Friedrich Leopold zu Stolberg. Orientarea istoriografiei ecleziastice catolice începând cu iluminismul și noua ei direcție în perioada romantică". Sub conducerea profesorului de dogmatică Michael Schmaus, obține docența (germ. "Habilitation") la München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de ani, la München, catedra de profesor de dogmatică și istoria dogmelor (1965-1985). Aici a fost coeditor al revistelor "Münchner Theologische Zeitschrift" și "Forum Katholische Theologie". În 1980 devine membru titular al Academiei Bavareze de Științe, iar în 2001, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit cardinal
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]