691 matches
-
în care va reînvia transfigurat un trecut nemuritor"145. Putem afirma așadar că, gravitând în jurul unor asemenea concepte, Dilthey se plasează indubitabil pe orbita postromantismului. După ce subliniază că în diversele școli romantice "principalul obiect al criticii rămâne în toate domeniile dogmatica anistorică", Schnädelbach arată că din punctul de vedere al istoriei științelor, "aici începe istoricizarea științelor numite ulterior de către Dilthey Geisteswissenschaften"146. De altfel, o asemenea trimitere fusese adusă în discuție încă din 1911 de către Theobald Ziegler, care, accentuând importanța lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
politic maniheist, care se vrea controlat și dominat de către grupurile umane. Acestea "livrează" societății anumite idei și interese, anumite "norme" de comportament social. Simbolurile vieții intelectualiza(n)te sunt profund dogmatice... Poate că într-un viitor o nouă disciplină numită dogmatică intelectuală modernă se va studia în școli. Sexualitatea Sexualitatea a fost și a rămas o problemă istorică și social-politică modernă. Conceptul de "sexualitate" apare în epoca modernă. Foucault a încercat o istorie a problematizării comportamentelor sexuale 59. Cartea sa Istoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
psihanaliza lui Freud a înlocuit vechile tabuuri cu altele noi, mult mai rafinate și sofisticate, tabuuri în manieră științifică sau dogme freudiene. Teoria (mai ales în socio-umane) este profund legată nu atât de real și, implicit, de necesar, cât de... dogmatică, iar Freud confirmă caracterul dogmatic al structurii teoriilor științifice. În materie de istorie, teoria are vreun sens numai dacă se ocupă de societate și politică, de relațiile dintre acestea, de toate formele lor de manifestare. Aceste forme se manifestă prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sex. A controla sexul, nebunia, delincvența, discursul public etc. înseamnă a monopoliza puterea, în timp ce incitarea, instigarea, revolta nu sunt altceva decât forme de contestare a puterii și a unei ordini social-politice, menținută prin control și forță brută, prin simbolism de dogmatică intelectuală. Toate aceste fenomene de istorie social-politică privind sexualitatea nu s-au putut dezvolta fără mijloace concrete, iar aceste mijloace concrete sunt dezvoltarea și difuzarea în spațiul public a unei literaturi erotico-pornografice. Această industrie a incitării la consumul de pornografie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noi ceva de făcut. Puterea nu poate exista fără cunoaștere, fără o doctrină și un program de guvernare. Însă această cunoaștere este pe lângă sferele creativității umane. Regele și consilierul sunt doar pentru activitatea unei puteri politice. Ele compun doctrina și dogmatica politică. Această "cunoaștere", odată dogmatizată, osificată, preluată drept adevăr media, devine intolerantă și represivă la adresa formelor posibile de exprimare, de gândire și de cunoaștere diferențiată. Băieții din sistem guvernează cu o serie de învățături (de multe ori teziste și false
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spune Kant. În realitate, puterea nu se deține, ci se exercită prin legi, norme sociale, regulamente, directive etc.; se exercită prin corpul nostru și pe sufletul nostru... dacă ne supunem ei! Ceea ce constituie puterea este un soi de religiozitate și dogmatică a dreptului divin... Evident că o putere politică nu se poate constitui decât pe cele două fundamente: morala și cunoașterea! Concepția lui Kant despre putere se întemeiază pe vizibilul său personal. Kant vedea că monarhi neoabsolutiști precum Frederic al II
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu poate exista o cunoaștere în afara puterii și care să nu mai producă relații de putere? 2) De ce nu poate exista o putere în afara cunoașterii și care să nu se mai ghideze după ideile-forță ale anumitor cunoașteri, devenite "religii" și dogmatică socială? Un răspuns, preliminar, la cele două întrebări complementare ar fi: 1) A cunoaște implică voința, iar orice act de voință nu are loc decât printr-un exercițiu al puterii tale, singulare. 2) Puterea în sine presupune existența controlului, iar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rânduiala: liturghia funebră s-a ținut în Biserica Patriarhiei, oficiată fiind de Preasfințitul Nifon și părintele Drăgușin, iar înmormântarea a avut loc la Mânăstirea Cernica. Declinându-și din capul locului orice intenție de a se substitui specialiștilor în materie de dogmatică sau teologie, Lidia Stăniloae crede că tatăl său a fost nu numai un mare teolog, ci un om de mare omenie, iluminată de lumina sfințeniei. Gabriel Stănescu Discipol al personalității lui Mircea Eliade Despre Gabriel Stănescu (1951 - 2010, București) am
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pedeapsă, a comis suicid; controversă a devenit cu atat mai aprinsă, cu cât se considera că Isus a venit pe lume cu scopul de a muri pentru ea. În această situație s-a impus precizarea unei distincții: în morală și dogmatica creștină sacrificiul diferă de suicid. Astfel, morală creștină accepta sacrificiul de sine în vederea unui scop divin, sau cel puțin a cărui necesitate este de natură divină, în timp ce a comite suicid înseamnă a te consideră egal în drept cu Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unanim ca cel mai mare predicator din perioada patristică. El ne-a lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
unanim ca cel mai mare predicator din perioada patristică. El ne-a lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
lui Paul Diel, perspectiva de analiză a cărții poate fi formulată succint prin expresia "critica metafizicii speculative". Ea se face prin invocarea "instanței supraconștiente" și a produsului ei cel mai autentic: Divinitatea. În pofida celor susținute de metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea "care creează imaginile metafizice ale miturilor, dintre care cea mai importantă este simbolul "divinității"3. 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică Divinitatea, nu neapărat cea creștină, a constituit subiectul unor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ioan. Înțeles potrivit veritabilei lui deschideri simbolice, acest prolog include în el toate aspectele mitului creștin. Descifrarea va facilita toate fazele ulterioare ale analizei simbolului "Dumnezeului unic". Simbolul este alcătuit din trei persoane: Dumnuezeu-Creatorul, Cuvîntul și Cuvîntul încarnat, considerate de dogmatică drept personaje reale și supranaturale, în conformitate cu evoluțiile precedente, descifrarea va trebui să demonstreze că aici, ca și peste tot, supranaturalul este pur simbol metafizic căruia îi corespunde ca sens ascuns, sensul natural imanent existenței temporale. Operațiunea de descifrate va fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că persoanele simbolice ale "treimii divine" sînt imagini metafizice, adică nu se referă, ca majoritatea figurilor simbolice, la funcționarea motivantă a vieții psihice umane, ci la misterul întregii existențe și la desfășurarea lui evolutivă care duce la apariția speciei gînditoare. Dogmatica vorbește despre un proces de filiație presupus a fi realmente imanent naturii "dumnezeului real" și îl introduce pe Iisus, om real în cadrul lui Dumnezeu, de unde ar fi ieșit ca a doua persoană a treimii încă de la începuturile lumii create, stînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
depăși pe cea a celorlalți oameni. "SFÎNTUL DUH", Vorba manifestă, Cuvîntul lui Dumnezeu, cea de a doua persoană, îl desemnează astfel ca fiind fiul lui: Este fiul meu iubit". Dacă Iisus ar fi cea de a doua persoană cum pretinde dogmatica -, Cuvîntul ar deveni fiul lui Iisus. Iisus nu este nici a doua, nici a treia persoană a imaginii trinitare. El este "fiul preferat al Spiritului", deoarece, ca OM ÎNTRE OAMENI, SE SANCTIFICĂ PRN EFORTUL PROPRIULUI SĂU ELAN, fără care împlinirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Iisus nu este nici a doua, nici a treia persoană a imaginii trinitare. El este "fiul preferat al Spiritului", deoarece, ca OM ÎNTRE OAMENI, SE SANCTIFICĂ PRN EFORTUL PROPRIULUI SĂU ELAN, fără care împlinirea nu ar avea nici o valoare exemplară. Dogmatica nu acordă importanță vieții lui Iisus, exemplu inegalabil, cu valoare călăuzitoare atît timp cît va exista omenirea, ci morții unui Dumnezeu real care ar fi coborît din cerul real ca să răscumpere păcatul adamic al omenirii prin sacrificiul vieții lui. Este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui Dumnezeu. Doar permanentul autocontrol al spiritului, prin eliminarea iar și iar a oricăror atribuiri și concluzii, este în măsură să deschidă calea emoției în fața profunzimii misterioase a existenței și a vieții, inclusiv a vieții umane și a vieții individului. Dogmatica pretindea că poate explica rațiunii umane (cel puțin raționamentului credincioșilor) misterul simbolului lui Dumnezeu. Ea nu reușea însă decît să amestece tot mai mult rațiunea cu credințele. Cunoscutul credo quia absurdum devenea din ce în ce mai mult o necesitate pentru credința dogmatică, deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
filosofia devenită critică a cunoașterii este posibilitatea de a-l cunoaște realmente pe dumnezeul presupus a fi un personaj concret care ar exista în lumea spațială de dincolo, în afara spațiului și a lumii reale. Filosofia critică însă, opunîndu-se astfel metafizicii dogmatice, neagă și existența misterului, care nu are dimensiune spațială, ci emotivă, și este deci imanentă vieții psihice. Este adevărat că viața psihică este un fenomen natural și cu existență reală. Atunci cum să nu fie adevărat și faptul că toate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
găsi reconcilierea decît în înțelegerea adevărului subiacent limbajului simbolic. Dar nu studiul simbolisticii este cel care ar putea descoperi adevărul esențial; numai studiul introspectiv al conflictelor intrapsihice temă a mitologiilor va putea furniza cheia limbajului simbolic, în acest sens, nu dogmatica religioasă constituie în primul rînd veritabila cauză a derutei, ci mai presus de orice dogma fundamentală a științelor vieții -anatema aruncată asupra introspecției -, renunțarea din partea științelor, fobia lor față de studiul intrapsihic. Din cauza complexității lor, analizei detaliate a simbolurilor "divinitate" și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este că epistolele apostolului Pavel par scrise într-o păsărească de neînțeles dacă le ascultăm fără să cunoaștem simbolistica aflată la baza scrierilor biblice, începînd cu mitul Genezei pînă la cel al lui Cristos. Fiindu-i imposibil să înțeleagă simbolurile, dogmatica nu putea să le interpreteze decît ad litteram. "Litera e moartă", spune apostolul, "numai spiritul este însuflețitor". Acesta din urmă nu poate fi decît adevărul subiacent fațadei simbolice, care, înțeles textual, nu este decît literă moartă. Iată o serie de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
afla la dispoziția Bisericii, care este chemată să o împartă credincioșilor în cadrul ceremoniilor religioase. Dogma este sugerată de simbolismul: Iisus, "Fiul și trimisul lui Dumnezeu", care "MOARE PENTRU PĂCATUL LUMII". Sensul simbolului "a muri pentru păcat" a fost deja menționat. Dogmatica nu se referă decît la moartea lui Iisus pe cruce și introduce în locul sensului veridic străvechiul element magic: ceremonia "răscumpărării prin sacrificiul mielului". Pentru a înțelege în amănunțime mitul mînuirii, este important să înțelegem înainte de orice semnificația elementului magic pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el însuși, unicul mijloc de a învinge angoasa față de agresivitatea lumii, cauza plîngerii și a nevoii de revanșă. Pentru mit contează numai semnificația simbolului "mieluli" referitoare la motivele sublime și la curajul etic. Simbolul nu este deloc bazat așa cum înțelege dogmatica pe comparația reală și sentimentală a "dulcelui Iisus", care moare ca mielul, fără să opună rezistență. Exemplul salvator al mitului nu constituie deloc spectacolul lamentabil al unui dumnezeu care suferă și se oferă milei sufletelor sensibile, ci acela al unui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai degrabă al readucerii în câmpul privirii noastre, al „recunoașterii“ sau „reamintirii“ unor lucruri comune. Semnificative în acest sens sunt și unele din referirile lui Wittgenstein la Tractatus. În discuția cu Waismann din decembrie 1931, el caracteriza poziția Tractatus-ului drept „dogmatică“. Dogmatic este punctul de vedere că în filozofie se fac „descoperiri“. Este punctul de vedere care se exprimă în așteptarea că pentru întrebări care astăzi nu au un răspuns vom găsi unul în viitor. „Concepția falsă împotriva căreia aș vrea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
apăruse ca reacție pe de o parte la triada Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Gabriele D'Annunzio, pe de altă parte la futurism și crepuscularism.162 Adesea criticați, adepții aceastei orientări literare le-au răspuns celor care o etichetau drept involuție dogmatica a poeziei pure afirmând că beneficiază de ascendente europene incontestabile de sorginte valéryană și mallarméană și de rădăcini autohtone, leopardiene.163 Apropierea lor de scriitorul romantic, precum și plasarea în umbră lui Ungaretti se justificau prin necesitatea de a demonstra apartenența
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
divin al Fecioarei? căci "a se aduna" și "a fi laolaltă" sau "a fi cu cineva" însemnau, în limbaj biblic, o unire sexuală. Problema se complică și mai mult în tradiția populară orală, care creează o teologie sui-generis paralelă cu dogmatica ortodoxă; astfel, într-o variantă a Legendei Maicii Domnului, culeasă din Transilvania de preotul folclorist Simeon Florea Marian, la întrebarea unui jidov "Tu ești Maria Dumnezoaia?", Maica Sfântă i-a răspuns: "Eu!"10, ca o nevastă care asumă numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]