403 matches
-
se deschide o trapa în acoperiș, lungă cât să permită ieșirea fumului, dar fără să iasă și căldura. Când intri, simți mirosul plăcut de mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu Vasile Balosin din Călieni - Vrancea, unul din puținii colegi de promoție aflați încă în viață. Este legătura adânc sentimentală din tinerețea noastră petrecută într-o școală de elită a vremurilor îndepărtate. Continuă căldura caniculară. Către jumătatea lui iulie aceeași dogoare fierbinte care usucă vegetația și pune serioase probleme de sănătate copiilor și persoanelor în vârstă, insistent sfătuite să evite această calamitate. În colțul meu de rai am liniște și umbră reconfortantă, care-mi creează o stare de bine, de confort
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
labiile și limba vor țese În jurul său o pânză care-l va Înfășura cu totul. Trupul lui, dar și sufletul vor constitui hrană pentru ea și În vremuri de pace, și În vremuri de război. Nici anotimpul rece și nici dogoarea, nici ploaia și nici vântul n-o vor opri din avânt. Ce mai Încoace și Încolo, femeia e diavolul În persoană. Oricând are ocazia, ea bagă zâzania În om. De aceea, ea trebuie nimicită și Împărțită. Orice por al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
notasem acolo, pe un spațiu de câteva alineate, era atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca‑ntr‑o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
marea erau atât de neconvingătoare: nu‑i plăcea să meargă vara‑n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu‑n dogoarea soarelui), pe el să‑l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pajiște, de aceea au o miroaznă atât de plăcută - mă lămurește bătrânul, deși nu ar fi nevoie, pentru că în copilărie am stat și eu între brazdele de fân abia cost, apoi la umbra căpițelor clădite din fânul proaspăt adunat, sub dogoarea soarelui...Acum nu s-a întâmplat altceva decât să-mi amintesc de acele zile... Am încetinit pasul și până la urmă ne-am aciuat la umbra unui stog mai retras...De undeva se aude zvon de muzică...Întorc capul către bătrân
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am văzut prin apă umbra unui rechin. Am ieșit imediat pe țărm. Îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus apă, ca să nu-i pleoștească dogoarea, e Îmbrăcată multicolor, conform obiceiului și, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată atenția asupra lui Gicu. Conașule, mânca-ți-aș bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să ți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un pic de destrăbălare Îi mai făcea să uite alte mizerii, destule. Asta ar mai fi lipsit, să afle Thomas și, dintr-o altă pornire de neoprit a simțurilor, ca În dimineața aceea la Amsterdam, acesta să-i stingă Antoniei dogoarea dinlăuntru! CÎnd s-ar fi dezmeticit, ar fi strigat chiar el: Doamne, aprinde tot! N-ar fi făcut o. I-ar fi fost destul, măcar pentru o combustie internă spontană, povestea cu Ann, dacă s-ar fi gîndit intens, măcar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
munți, nu existau În țara lui. Dintr-un incendiu, un copil; nimic eroic, o treabă de pompier. Pompierii, socotea, nu erau eroi, pentru că erau plătiți, Îndrăzneala lor deosebită era profesională, aveau și polițe de asigurare. Unii se jertfeau, probabil că dogoarea și lipsa de oxigen - găsise Thomas o explicație - le Întunecau mințile; dacă ar fi ars el Încercînd să salveze din flăcări copilul, sacrificiul său nu ar fi avut nimic Înălțător și, cu atît mai puțin, purificator, și-a zis, totul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lor, numai picioare și rîs. Bert chiar s-a Întors cu fața spre ele. Cu spatele la Thomas. Cei doi se uitau de aproape un minut unul la celălalt. Soarele Încinsese deja trotuarul În dimineața aceea. Din toate părțile se simțea o dogoare. „Ești fiul meu!“, a zis Thomas. Ar fi putut să spună: SÎnt tatăl tău!, ceea ce ar fi Însemnat același lucru, dar formularea ar fi avut ceva dominator, puțin brutal chiar, ținînd seama de situație. Și de faptul că Bert avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit atîția zicînd că Lethe separă Infernul pe partea Vieții; pentru că nu putem Începe să murim decît uitînd; memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de flori. Casa‐ n mână la feciori Friptă mi‐a fi inima, Cum e frunza, galbena! Negru mi‐a fi sufletul Cum i‐ e nopții umbletul! Ia‐le, lacrimile mamei Strânse în căușul palmei; Fă‐ le ploaie și răcoare și dogoare roditoare. Mila mamei!... Când te doare Spune‐ mi floare gânditoare, Spune‐ mi, nufăr între nuferi și‐ am să fac să nu mai suferi! George Tutoveanu (1872‐ 1957) Statornic evocator al „localismului creator”, a l oamenilor care „au ținut să sfințească
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
camera ovală. Așteptam cu emoție vizitatoarele. La vernisaj au sosit numeroase doamne. Priveam fețele lor uimite și familiare. Zâmbeam profesional.Speram într-o revedere. „Ți-am smuls,atunci o sărutare La despărțire,dar eu știu: Un strop de apă pe dogoare, E prea puțin într un pustiu”. (M.I.Lermontov) Când s-a apropiat de mine o ilustră necunoscută,am citit în ochii ei albaștri surpriza. Ii auzeam bătăile inimii.Știam ce va urma... Am zâmbit neutru.M-am prezentat. Știam că
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
an, astfel să aibă timp berechet a se zbengui după pofta inimii în vacanța ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
undeva, dar mai era câtva timp înainte ca flăcările să se răspândească înăuntru. „E vorba de o plecare. N-am de ce să mă grăbesc.“ Avea senzația că îi vorbea cineva. De cum intrase în cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată vasalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre disperarea tovarășului său de joacă, Dinu, care striga după ajutor. Sătenii veneau în fugă, ivindu-se de după clinul măgurii cu contur galben. Culoarea secetei. Dar în locul unde băieții se jucau, dacă te uitai bine la desen, nu simțeai decât dogoarea focului, fiindcă el era mai parșiv chiar decât seceta lungă de-o vară întreagă. Cătălin își amintea că la începutul școlii, aruncându-și nerăbdător ochii pe ultima lecție din abecedar, îl cuprinseseră spaima și amețeala: Dumnezeule, cât era de lungă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din fața bisericii Sfântul Gheorghe, tragică și întunecată ca-ntotdeauna, și o tăiau pe străduța Jacques Élias, cu magazine vechi de zeci de ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alergat de-a lungul defileului, trecând dincolo de ferestrele de closet ale magazinului sexy, unde fete plătite se răsuceau în spirale diavolești, făcând pe veci orice pentru bani. Am alergat prin cuptorul parcării, unde Tomahawk-uri și Boomerang-uri răbdau totul, urând dogoarea, urând ura. Le-am făcut cu mâna băieților cu șepci de baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne încurajatoare. Mergi, mergi, ești pe drumul cel bun. Am alergat cincizeci, șaizeci de metri. Am văzut sacii negri, pântecoși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care-i stoarse toate puterile, reuși. Când ajunse dincolo de somn, se trezi. Nu bănuia că va fi întâmpinat de un vânt furtunatic ce alunga în neștire frunzele arămite ale copacilor, ca pe niște pagini de carte uitate mult timp sub dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]