709 matches
-
IATĂ CĂ A VENIT CLIPA CÎND TREBUIE SĂ MĂ EXPLIC... Bérénice, actul II, scena II Să citim primele rînduri din textul care precede secțiunea I (ediția din 1966): Mi s-a cerut adesea să mă explic în legătură cu Aurelian. M-au dojenit pentru personaj, pentru personajele din Aurelian și i-am lăsat să vorbească mult timp, apoi am simțit nevoia să le răspund. Fragmentar. Ca să scap de ei". Citatul din Racine definește legătura dintre titlul romanului, reluat la începutul introducerii, și romanul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că băiețelul său intră în birou și i se cațără pe genunchi. Tatăl trebuie să ia imediat o atitudine. El începe prin a-l îndepărta și a-i spune: „Sunt supărat pe tine și nu te mai iubesc!”. Apoi îl dojenește, fiindcă a luat tutun, un lucru care nu-i aparținea, fără să ceară voie. Și cum băiețelul nu înțelege ce rău a făcut, procurorul începe să explice ce înseamnă proprietatea. Serioja, desigur, nu înțelege nimic, devine distrat și îl întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sunt foarte diferiți, uneori au firi opuse, ceea ce ne obligă la procedee variate. De exemplu, profesoara constată că, în timp ce explică, un elev își ghiontește colegul, vorbește, deranjând pe cei din jur. Ea se oprește, îl ridică în picioare și îl dojenește cu asprime. Dacă școlarul este o fire docilă, se înroșește până în vârful urechilor, se așază și se cumințește. Dar dacă e un copil orgolios, atunci, bravează: după ce se așează continuă să facă zgomot și mai tare! Cu un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reproșul tăcut al celuilalt) și temută, vina pe care deocamdată o simte dîndu-i frisoane este că ceva a scăpat înțelegerii lui, sau că acest ceva este blocat în refuzul de a vedea lucrurile sub o altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas." Răspunsul, precipitat și mecanic, este sugestia unui conținut de gîndire nu pe deplin asumat: "Domnule căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tăinuit, i-ar fi atras lui însuși moartea. Cu viața plătesc și femeile trândave (bunăoară, cea care își lasă bărbatul să umble cu o cămașă ruptă și murdară), precum și cele certate cu virtutea. Un călugăr ipocrit, care îndrăznește a-l dojeni pe vodă pentru pedepsele date, este omorât și el, pasămite pentru a nu pierde ocazia de a deveni mucenic. Unei slugi care strâmbă din nas la mirosul trupurilor trase în țeapă i se oferă o țeapă mai înaltă, în vârful
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
tu duci harbuzul și eu plasele. Compromisul este acceptat, îi pun harbuzul în brațe, îi spun să mă aștepte, intru într-un magazin și ies pe ușa opusă. Cît o fi așteptat mogîldeața nu știu, dar la reîntîlnire m-a dojenit cu blîndețe. I-am dat cei doi dinari, tariful pentru harbuz și mi-a ținut de urît pînă acasă. Nemaipomenit de multe știa micuțul vagabond, îl cunoștea toată lumea și parcă îl și respecta. După vreo șase luni a început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acela din "Gară pentru doi" al lui Mihalcov. Dar sunt convins că, dacă era Mihalcov profesor, nu s-ar fi întâmplat ceea ce a urmat: chiar a doua zi profesorul cel nou a adus tezele într-o servietă și ne-a dojenit pentru lipsă de idei, incultură literară, lipsă de stil literar, lipsă de fantezie și cele mai inadmisibile greșeli gramaticale. A început să analizeze, pe scurt, teză după teză. Văzând că a mea este la sfârșit, am fost sigur că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
evoc mereu, profesorul Ballif, era atât de prieten cu unii dintre bolnavii lui, încât distanțele de vîrstă și de situație nu mai funcționau. A murit subit, mirosind un trandafir, alături de unul dintre acești bolnavi, celebrul paranoic "Domnul Papazol" care îl dojenea la o clipă după moarte: "ce te-a apucat, faci glume proaste, ești om bătrân..., ești doctor și profesor!" * Altfel trebuie să-ți dai duhul lângă Roza canina. A cam trecut însă vremea marilor prietenii de acest gen. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
proceda în stilul "punct și de la capăt", lăsând de o parte, cu grăbirea și lejeritatea care îi sunt pe deplin familiare, orice marafeturi ideologice, oricât de întemeiate socio-filozofico-economic ar fi, trecând "de partea visului". Tonul meu (un prieten m-a dojenit că sunt zeflemitor, dar pe mine mă amuză "zeflemeaua"; în copilărie credeam că zeflemeaua o fi o mâncare gustoasă...)..., deci, tonul meu nu ascunde nici o răutate; este doar "ușor zeflemitor". * Așadar, "de partea visului", ce nostalgii am? Sau cei "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apostolii spuneau: („Cu adevărat Domnul a înviat și i s-a arătat lui Simon”). 303. DESPRE CEA DE-A CINCEA APARIȚIE. LC. 24. 1. Primul. Ucenicilor care mergeau spre Emmaus și vorbeau despre Cristos, le apare El Însuși. 2. Îi dojenește, arătându-le din Scripturi că Cristos trebuia să moară și să învie: („O, nepricepuți și greoi la inimă în a crede toate câte le-au spus profeții! Oare nu trebuia Cristos să pătimească acestea și așa să intre în slava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când am părăsit bătrânul râu, întorcându-ne pe niște cărări ascunse ce ne-au mânat spre un izvor de apă rece și purificatoare. Pe drum ne-am etalat cunoștințele din muzica sahaj: nimeni nu ne auzea, nimeni nu ne putea dojeni. Pluteam. Mai puțin însă după ce m-am îngreunat cu patru sticle cu apă de câte doi litri și pe care leam târât după mine, căci - nu-i așa?... - doar eram bărbatul echipei! Seara, târziu, pe la orele 23.55 (tot sâmbătă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
știu să petreacă! Crezând în sinceritatea lui, mi-am dat seama că noi - de multe ori închistați ai unor reguli tot de noi inventate! - uităm să ne bucurăm, uităm să fim expansivi și naturali. Recunosc chiar că, înainte de aceasta le dojenisem adeseori pe fete și le invitasem la reținere. Reținere la... bucurie! Eram... cel puțin stupid! Peter. În spitalul-ashram l-am cunoscut pe Peter, un australian ce părea mai în vârstă decât mine. L-am remarcat din primele clipe la meditația
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
2003 Un an întreg fac tot felul de năzbâtii de copil: nu-mi strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinți, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe vecina mea, fetița de la etajul 4, tot timpul am genunchii juliți, mă dojenește mama, mă ceartă tata... toți sunt mai mereu cu gura pe mine. Vine însă scadența, luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de metri, doar îl
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în chip de consultant, iar limbuta lelea Saveta, trântită pe patul așezat în colțul acum obscur al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își dojenește fără supărare, cu un fel de aroganță blândă, pedagogic, partenerul, când acesta greșește, gafează. Iar badea Emil gafează din ce în ce mai des, însuflețirea i s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși... Stop! Asta e tot, dar puținul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
casă. Până atunci toate pasiunile sale se rezolvau ziua, dar această nouă iubire complica lu crurile și familia s-a alarmat. Fiul său, Puiu, a venit și mi-a cerut să inter vin. L-am chemat pe Beldie, l-am dojenit și apoi lu crurile s-au Îndreptat, dar de atunci el n-a mai vrut să mă vadă.“ Când doi prieteni se ceartă, Cherchez la femme! - dar Într-o variantă bucureșteană. Intervenise, probabil, și doamna Eugenia În rezolvarea cazului. Dialogul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
imediate cât și despre prăpastia imensă în care urma să ajungă Leon cu bună știință. Ridicându-se primul de la masă, buzele lui subțiri executară repede un sărut în părul ei, un sărut mai mult cu gura închisă. - Ce nebunie, se dojeni ea. Dar de fapt nu s-a întâmplat nimic. El nu încercă decât să fie politicos ca de obicei. Ar fi fost mult mai bine dacă nu ar fi existat nimic între ei. Șarpele îi înșelase. - Mulțumesc pentru invitație! - Mi-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot vin! O bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm! Să nu mă mai trezesc! Fugeam... începe ea, zbuciumată, cutremurată, să povestească coșmarul. Fugeam... Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
I-am văzut semnul: pecetea cu cap de bour pe umărul stâng. Am auzit că-i obiceiul domnilor ăștia să-și însemne odraslele bastarde cu fierul roșu ca pe harmăsari -, să nu-și încurce progeniturile, râde ea sarcastic. Maria! o dojenește el. Poate să-l ardă și-n... unde vrea, dar să nu cuteze careva să ridice pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atenția ce mi-a acordat-o la vârsta fragedă a copilăriei! Cum aș putea uita sacrificiile făcute de atâția ani cât am locuit la internatul liceului! Chiar și adultă fiind, pentru ea am rămas tot un copil. De câte ori nu mă dojenea că merg prea dezbrăcată la serviciu, sau că vin prea târziu acasă de la orele de ședințe, că-mi neglijez obligațiile în gospodărie? Astea toate, din sufletul ei prea încercat de mamă. Am regretat mereu că nu mi-am cunoscut bunicii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ascunsă sub pleoape, care ne picură în suflet liniștea de care avem atâta nevoie...Pe curând, iubite prieten. VII Și de acestă dată mi-am dat seama că memoria ta este limpede ca pe vremuri. Eram sigur că o să mă dojenești - prietenește, se înțelege - pentru că nu am spus nimic despre Vila Kogălniceanu, cocoțată între brazi undeva înainte de intrarea în ulița Vișan, sau despre prima școală din Bucium, cea din 1865, aflată pe malul Vămășoaiei. Dar îmi spăl obrazul acum, când intrăm
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
interesele sale; știe să dea prețu cel adevărat banilor și cunoaște lumea în care trăiește!“ Pentru că pretinsul „boier negustor“ e, de felul lui, cam sfios și se teme să nu-și trădeze originea plebee (fecior de cârciumar), complicele său îl dojenește: „Ce nătărău ești! Ce puțin cunoști lumea... Da’ bine, ăst droi de oameni mai răsăriți care-i vezi, gândești c-așa s-a născut?... E! nene, nu-mi spui că mănânci paie? Sofragii, ciocoi după caleșci, pescari, cojocari, cârciumari, pantofari
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
bîrfa, critica nu rentează, mai ales cînd cei vizați de ea sînt niște „vulpoi bătrîni” (cum se recomandă), nu pot să tac. Probabil că acest fel de a fi se transmite, căci o aud, în camera alăturată, pe nevastă mea, dojenindu-l pe unul din copii: „Cînd o să înveți să-ți ții gura?” * Răspunsul lui Mihai la o anchetă a revistei „Dialog” (nr. 3/1979) despre anii de formare a tînărului scriitor a provocat replica lui D. Ignea, în ședința Asociației
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
excepție făcând frumoasa profesoara de istorie, de care și eu, ca și ceilalți colegi, am fost iremediabil îndrăgostit. Pentru a ilustra prestația mea liceală, aș da doar un exemplu, citându-l pe profesorul de chimie, onorabilul domn M., care mă dojenea prin clasa a 10-a cu următoarea formulă "părintească": "băiețas, vor zbura bivolii peste Liceul Internat și tu la chimie n-o să treci"! Soarta avea să-mi fie în final favorabilă, reușind să zbor peste liceu la bacalaureat odată cu bivolii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
li s-au dezlegat limbile și în privința unor "cadre superioare" directori, miniștri adjuncți, ambasadori. Despre "șeful suprem", ministrul Corneliu Mănescu, "generalul", aveau cu toții o opinie favorabilă, prezentându-l ca pe un "pater familias", de care se simțeau atașați, încurajați, ocrotiți, dojeniți fără răutate și răsplătiți pe merite. Aveam de pe atunci mare respect pentru diplomație, care mi se părea cea mai interesantă meserie din lume, și implicit pentru Ministerul Afacerilor Externe, opinii care mi-au rămas constante și până azi. Treptat, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să-i urmeze. În eleganta limuzină neagră, dr. Gough protestă cu vehemență, înecându-se mereu în tuse, protestă și când opriră în fața unei somptuoase vile din afara orașului. Aici i se servi o cină copioasă, după care doi înalți funcționari îl dojeniră politicos că ar călători incognito în străinătate. Uimit și îmbunat oarecum după un pahar cu vin vechi de Burgundia, dr. Gough le arătă pașaportul, invitația la congres și celelalte acte. Susținu încă mult timp că el e dr. Gough, specialist
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]