655 matches
-
Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat la minte ca să învețe o limbă străină. În timp ce solii își luau masa adusă de însoțitorii lor, Tanaka Tarozaemon îl dojenea din nou pe Nishi Kyūsuke. Nishi le povestise încântat cum cu ajutorul lui Velasco ce le servea drept interpret, învățase de la secund să folosească busola și atunci Tanaka se pornise dintr-o dată să-l mustre. Nu poți să fii puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină, Tanaka îl dojeni mai întâi pe Nishi pentru că se purtase flușturatic, apoi repetă că fuseseră tratați grosolan de către străini și îl ocărî pe Velasco spunând că era vina lui. Pesemne că Velasco nu le-a spus nimic despre planurile Sfatului și nici despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aveți nimic împotrivă, nu? Pe samurai îl neliniștea curajul copilăros al lui Tanaka. „Dacă-ar fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea lui. Sarcina noastră are mare însemnătate! În desagii purtați de măgari nu se găseau decât douăzeci de puști pe care le scoaseră și apoi încercuiră ceata de măgari și pe Velasco pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rândul negustorilor care-i petreceau și privindu-l drept în ochi îi spusese cuvintele acestea. Samuraiul nu le uitase. — Țin minte, dar... Nishi se uită temător la Tanaka și la samurai, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie dojenit. Chiar și Sfatul Bătrânilor socotește că viitorul Japoniei nu stă în războaie, ci în negoțul cu țările Europei și cu India. De asemenea, acesta știe bine că, lăsând la o parte India, negoțul cu țările Europei nu este cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi va lua sub oblăduirea sa. Chiar dacă ei s-au folosit de Domnul, El n-o să-Și întoarcă privirea de la ei. Și apoi... Zicând acestea, se opri. Și apoi îmi aduc aminte din Biblie cuvintele cu care Domnul l-a dojenit pe Ioan. Când Ioan a dat să oprească pe unul care vindeca bolile oamenilor folosindu-se de numele Domnului, Domnul i-a zis: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi...” Dintr-o dată Velasco simți în piept o durere sfâșietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să-și trimită oștenii pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
l-au căutat pe mult doritul frățior, însă nu l-au văzut. L-am adus, cum să nu-l aducem? îi răspunde tata. Păi, de ce l-ați lăsat în urmă și nu l ați așteptat să vină o dată cu voi? îi dojenește Sorina. El a rămas pe la etajul unu, iar voi v-ați grăbit să veniți acasă și ați uitat de el. Cum era să uităm? spune mama. N-am uitat deloc. Sorin e aici cu noi. Vrei să-l vezi? Fugiți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe la castraveți, și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache, care vrea să vadă dacă nu li s-a întâmplat ceva rău. Atunci, știuleții și păstăile răsuflă ușurate, iar foșnetul lor parcă l-ar dojeni pe cățel: „Când mai vii pe la noi, dă-ne de știre! E păcat să ne speriem degeaba”. Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai larg ferestrele - pe care bunicii le „uită” deschise
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
călătoria În Birmania, oferind de trei ori valoarea reală, ceea ce m-a bucurat foarte tare. Ulterior, Îi făcuse cadou călătoria lui Wendy de ziua ei. Primul gând al lui Wendy a fost să refuze călătoria și, În plus, să-și dojenească mama cea lipsită de conștiință politică din moment ce-și trimite fiica În vacanță Într-o țară condusă de un regim represiv. Spumegase pe această temă, la prânz, cu un fost coleg de apartament din anii studenției la Berkeley, Phil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe ce să intru în persoana de lângă mine. Persoana respectivă mi-a spus: «Nu te mai împinge!» Era o femeie. Când am ajuns sus, am văzut cerul. Asta îmi amintesc, însă apoi parcă memoria mi-adispărut complet. Femeia aceea m-a dojenit. Am văzut cerul. Asta a fost ultima mea amintire. Până acum, doar atât mi-am amintit. M-au transportat la Spitalul Facultății de Medicină pentru fete. Mi-am recăpătat cunoștința abia după-masă. Nu știam ce vorbeam. Soția mea fusese chemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bodogăni Evlampia, vecina sa de peste drum. Auzi, să stai la un restaurant de lux, Înconjurată de bărbați, să bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni Tatiana. Ești femeie bătrână și te gândești la prostii...“ „Parcă dumneata nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu cea care despărțea satul lor de cel vecin. Intervenea atunci babulea și, agitând același baston În aer, Îi Împăca, bodogănind În legea ei:„Mâine-poimâine vei aduce câte un bou să tragă la plug pe fâșia ta arată?!“. Sau zicea, dojenindu-i pe amândoi: „Nu cumva aveți nevoie pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste cuvinte, Fevronia și Nicanor izbucneau În râs și se Împăcau. Cât timp trecuse de atunci? Acum părinții săi dormeau alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur. Mașa Își ascundea păpușa prin iesle, prin fân, În scorbura copacilor sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tăios către pumnalul alăturat. Deodată, nervii săi cedară. Cu mâinile ridicate deasupra capului, se prăbuși În direcția armei...!! Atunci Balaurul, care se afla În apropiere și urmărise scena, cu o fulgerătoare lovitură de picior Îndepărtă cuțitul!! Evident impresionat, Balaurul Îl dojeni: „Băiete, mă dezamăgești...!” „Controlează-ți nervii...!” - Îl mustră și Cap de mort. Gazda Își șterse fruntea de transpirație, rostind. „A trecut...” Își mai aprinse o țigară, Încercând să-și revină la normal. Observându-l pe Tony Pavone În colțul său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ofițerului de gardă să aducă o cană cu apă, o stropi puțin și punându-i În gura Între-deschisă câteva picături. O mai frecționă puțin pe frunte după care Îi arse câteva palme penetrante, timp În care femeia Își reveni. O dojeni cu voce calmă. “Bine cucoană, om serios ești dumneata...? Dece nu consulți un doctor, inima e cam pe tânjeală. Vezi, În ce situație m’ai pus...? Efectiv, nu mai știu ce hotărâre să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la un pas de-ai plezni o palmă...! Fulgerător Însă Își stăpâni nervii, În niciun caz nu putea face o ruptură cu acest individ: avea nevoie de el mai ales acum când lucra la reglementarea gestionară a celui arestat. Îl dojeni totuși cu reproș. “Bine domnule Gică Popescu, ce gândești mata...? Te am respectat și te respect iar dacă nu mă Înșel, ți-ași putea fi copil...!!” Contabilul Șef, jenat, bolborosi ca pentru sine. “Ești frumoasă Atena. Imaginea chipului tău adeseori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător, Îi parcurse În memorie unele clipe mai importante din viața lui zbuciumată. Revăzu imaginea Atenei lăcrimând, care-l privea dincolo de Înțelegerea lui, dojenindu-l. „Pe mine cu-i mă lași prietene...? Dacă ma-i iubit vreodată, adună-ți forțele și apărăte! Ai Încredere În tine, În mine laolaltă cu prietenii tăi...! Cu toții vom lupta să te salvăm. Ridică-ți fruntea și vei Învinge
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gestiunea dumitale tablă zincată care era de furat...?” Buga Niculaie Începu din nou să plângă, căzu În genunchi sărutându-i amândouă mâinele, oftând. „Am fost forțat să vă invinuesc...!” „Nu te mustră conștiința...?” Tony Pavone Îl ajută să se ridice, dojenindu-l. „Sincer să fiu, m-ai arănjat pentru mult timp...!” Buga Nicolae, ceru permisiunea să spună adevărul, gesticulând. „Un oarecare negustor care avea undeva la țară o prăvălie a ridicat dela mine din Bază tablă zincată cu forme legale În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această situație, inchizitorul avu răbdare să-mi explice, să mă facă să Înțeleg: dacă furtul se Împarte la mai multe persoane, pedeapsa se micșorează iar În caz contrar, mă pot prezenta singur În fața plutonului de execuție...!!” Tony Pavone Îl privi, dojenindu-l. „Chiar, dumneata ai furat cele două milioane...?” „Puțină răbdare, domnule inginer, Încă n’am spus totul. Am refuzat, iar Lct.Col. Tudose Ion s-a Înfuriat, a Început să mă Înjure lovindu-mă cu pumnii În plină față. Plin de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înaltul cerului dând a Înțelege ce putea fi Înțeles. După moartea lor acești dictatori paranoici vor fi Zeificați...!! Prins În vârtejul producției, Tony Pavone reuși să uite cu desăvârșire a doua percheziție domiciliară, de loc surprins când Șeful Șantierului Îl dojeni. „Mai ți-i minte domnule inginer, câtă vreme a trecut de când noi nu am mai băut un șpriț, să ne răcorim sufletele...?” „Drept ai vorbit, Șefule...! Personal ai fost martor prin câte necazuri am trecut...! Și, Încă nu s-au
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Că s-au desprins pur și simplu țevile? S-au desfăcut singure? Aiurea, Wallace, țevile plesnesc doar iarna. Da, bănuiesc că așa e. — Deci ai crezut că sunt pline de bancnote de o mie de dolari. A, Wallace! Nu mă dojeni, Unchiule. Pe undeva pe aici e pradă. Este, jur. Îl știu pe tata. Ascunde. Și la ce-i mai sunt buni banii acum? Nu și-ar putea permite să-i declare nici dacă... — Nici dacă ar supraviețui? — Chiar așa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cea fără de prihană ? Care are aproape patruzeci de ani și nu e chiar urâțenia întruchipată. E cam grăsuță și-are păru’ de parc-ar fi băgat degetele la priză, da’ ce naiba ?! Pot și eu să-nchid ochii ! Bob ! l-a dojenit Sue, pentru ca imediat intervenția ei să fie urmată de efecte sonore imitând un solo de tobă și hohote de râs. Cea mai bătrână virgină care ne sună în următoarele zece minute primește un tricou cu logo-ul KDZY, a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l umilească trimițându-l departe de grup. În cei doi ani cât lipsise din oraș, Charlie se transformase din puștiul drăgălaș, fan Hot Wheels, într-un băiat râzgâiat și dezagreabil, dar, de fiecare dată când Jina deschidea gura ca să-l dojenească, Danny îi arunca o privire prin care-i transmitea c-ar fi preferat să primească el o mamă de bătaie. Era limpede că prietenia celor doi nu mai exista, dar se părea că băieții onorau un soi de cod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]