524 matches
-
întâmplă și să evalueze situația, apoi viermuiala a continuat. Era clar că nu mă puteam reîntoarce la mica mea activitate deconectantă, așa că am împins scaunul în spate, mi-am întins picioarele și am urmărit-o pe Cristina târându-și șoldurile dolofane printre bănci, cu caietul la piept, oprindu-se în fața tablei și oftând din greu. Foile caietului atârnau în jurul cotorului, și trebuia să-l țină pe antebrațul olog ca să poată transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele mâinii stângi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doi ani, împungându-mă în piept cu degetele și repetând obsedant Unde-i Cristina, Unde-i Cristina. M-am enervat, deși știam că va trebui să mai suport multe până la clarificarea situației. Nu mă interesa câtuși de puțin unde fugise dolofana, cu cine se întâlnise sau dacă fusese într-adevăr răpită. Eu nu aveam nici o vină. Dacă nu poți nici măcar să-ți trimiți elevul după cretă, gândeam în vreme ce o dădeam pe isterică la o parte din drum, nu mai poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
păre rău!... Se făcuse aproape noaptea, așa că am strâns repede și am luat-o spre gară. În anul acela am pescuit numai în locul acela, numit "la iarbă", și aproape totdeauna, "hăitașul" nostru ne vizita și ne ajuta să prindem crapi dolofani. Și astăzi mai păstrez într-un buzunar al rucsacului, ca amintire, câteva bombonele colorate, ca niște biluțe. Zic, ca amintire, pentru că în anul următor n-am mai avut cui da bombonele, bobocul, care acum ar fi trebuit să fie ditamai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând receptorul În furcă comentă. “Sincer să fiu, nu am ideie cum se va termina acestă poveste. Nu au nici un fel de probă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
centimetru cu centimetru, mă convinsese că În camera lui Jerry nu există nimic de acest gen. Singura gaură substanțială, dacă substanțială e cuvîntul potrivit, era o mică crăpătură din jurul țevii de scurgere de la chiuvetă, suficient de mare pentru un șoarece dolofan, Însă, poate, total insuficientă fie și pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș și ucenic al strămoșilor mei ce săpaseră la Pembroke, nu m-am simțit deloc intimidat și Într-o zi, cînd Jerry era plecat, am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
se apuca s-o lege pe Zizi la ochi sau să-i înnoade mâinile de cârpă la spate. Se ferea râzând de palmele mele și, când nu mă așteptam, mă apuca de codițe. Era un mucos sâcâitor, dar foarte drăguț, dolofan, cu ochi cafenii. Uneori, când îl apuca dragostea pentru mine, fugea repede în camera lui și venea cu o cutiuță de Cavit 9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam zăbovi așa, jucîndu-ne în colțul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
milițian, șeful de cabinet al Împăratului?” Mă duc cu pijamalele la spitalul de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă îngrijiți. Dar nu am pat...” Mai scot un plic, mai dolofan - banii de concediu ai nevestei pe trei luni de vară. Mă ciocănește din nou și îmi promite că mâine, dacă vin, mă internează. “Mai pleacă bolnavii pe-acasă și se fac locuri. Facem luni o investigație complexă”. I-am dat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de moarte prin acel interval surprinzător care ne face să aparținem „totuși“ și „încă“ vieții până în ultima clipă a acesteia... Radu Hâncu era turnător și specialist în limba greacă. Avea o față ovală, fără vârstă și fără expresie, cu obraji dolofani, de copil sau de înger de stuc. Era înalt, dar flasc, fără structură. Nimic n-avea structură în el; spunea: „Conștiința este o invenție a secolului XIX!“ Nici prieteni nu putea să aibă; era incapabil de o relație apropiată. Trăia
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu mă simt deloc polițist! Mă simt ca un actor gras, pe cale să rămînă fără rolul din serial. Jack se uită În altă parte - trebuia să-i dea omului un răgaz. Stanton spuse: Știi că eu am fost puștiul cel dolofan din serialele lui Dieterling de pe vremuri. Willie Wennerholm, Wee Willie, el era marele star. Îl vedeam pe Patchett la școala de la studiouri și știam că e un fel de partener de afaceri al lui Dieterling, pentru că institutoarea noastră era moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a Întors la vechea clădire de pe bulevardul Arequipa, o hardughie cu balconul acela atîrnat sus de tot că abia puteai ajunge la el, unde era clasa a treia, a celor mari. Arzubiaga trecuse la Santa María, iar Martinto și mai dolofan ca Înainte și foarte murdar, de parcă se tăvălise prin noroi, trebuia să repete anul pregătitor. Ca să intri În clasa Întîi trebuia să fii foarte cuminte, fiindcă aveau să meargă la prima Împărtășanie și apoi urma confirmația pentru asta era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îl descrie ar fi fost insuportabil de strâmt. Era o garsonieră cu baia cât o debara și fără bucătărie. —Spune-mi tu acum de ce ai nevoie de bucătărie. Voi, femeile de carieră, nu aveți timp de gătit, o lingușea proprietarul dolofan și cu fața de focă. Sunteți prea ocupate să conduceți lumea. —Bună încercare, grăsane, mormăise Lisa doar pentru ea. Fără urmă de speranță, se întoarse la taxi, iar pe drumul de întoarcere către strada Harcourt a trebuit să pălăvrăgească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de spațiu și setea de a imprima un stil de cultură altor forme de viață creează într-o națiune imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și dolofan, își preumblă în creier harta lumii și, treaz sau turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce i se oferă. Puppus, ultimul lor născut, gol-goluț sub o pânză roșie, stă în leagănul lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o femeie, o fiică și un fiu, spuse polițistul Încet. Dar, cinstit vorbind, sînt... Își șterse gura. SÎnt mai multe membre decît putem socoti. Acum credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mare lucru, pînă se făcu prea frig să mai stea; apoi se luară de braț ostenite și se ridicară. Tocmai o porniseră prin grădină, cînd auziră sunetul sirenelor. Poftim, zise Betty. Asta ar pune capăt tuturor problemelor tale - o bombă dolofană. — Doamne, chiar ar pune, spuse Viv ridicînd privirea. Și nimeni n-ar ști, În afară de tine. Nu se gîndise la asta Înainte, la toate secretele pe care războiul le Înghițise probabil, le Îngropase În praf, Întuneric și tăcere. Se gîndise doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-o plasă de păianjen. Așa i se par crengile încrucișate. Un cuib de păianjeni. Terorarea se face simțită în colțul ochilor săi și nu se poate uita imediat în jur. Numai privind fix și concentrându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fel, pot să fiu luată în stăpânire de un spirit ostil. Acum voi intra în transă și voi chema spiritele care mă conduc. Cu toate că nu voia asta, Bobby nu se simțea prea confortabil. Pe de o parte, îl apăsa mâna dolofană și asudată ca o șuncă a doamnei Pereira, pe de alta gheara ascuțită a lui Mabel. Sub palmele sale, simțea lemnul dur al mesei. Respirația greoaie și neregulată a mediului în întuneric. — Blue Pearl? Blue Pearl? Mă auzi? Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
măcar o dorință viscerală; dar nu este așa. Domnul Muskett mai ridică vocea la dactilografe, dar asta pare să fie din cauza hranei prea consistente și a lipsei de exercițiu fizic, nu a unui caracter emoțional. Trece iulie, începe august. Albine dolofane se lovesc de ferestrele murdare și, treptat, legislația îl lasă fără suflare, iar pielea i se îngălbenește, luând culoarea testamentelor și a documentelor funciare. Într-o după-amiază, tânărul Muskett se învârtește prin birou, îmbrăcat ca de obicei în hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să schimb o vorbă cu tine? Acum e Bob, hă? — Sigur, zice Toal, apoi se răsucește din nou spre mine: Reține ce-am spus Bruce. — Mda, mormăi eu. Mă duc În partea cealaltă la Gus, urmărind cu privirea cum silueta dolofană a lui Toal și corpul ca un băț de chibrit al lui Drummond se Îndepărtează pe coridor. Exact ca niște Împuțiți de Stan și Bran. Dacă crede că o să mă străduiesc vrumpic să rezolv cazul ăsta, e scrântit de behăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ridice brațele pentru a se apăra. . Capitolul XLI Andrew Constable era un tip puternic, mai ales pentru că mergea pe jos către locurile îndepărtate de vânătoare și de pescuit, pentru că tăbăcea tăbăcea piei de căprioară și secționa oase, pentru că tăia lemne. Dolofanul de Joe Roth nu se putea compara cu el. Avocatul încercase să se ridice și să strige după ajutor, dar Constable îl lovise cu putere în gât. Țipătul i se tranformase într-un horcăit. Prizonierul îl culcă la podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
beculețe clipocitoare și au cântat ceva săltăreț în englezește. Ne-am revenit rapid după acest magnific kitsch și vreme de o oră am împărțit cadourile pe care ni le-am făcut unii altora, cu încredințarea că a fost cel mai dolofan și vesel Moș din ultimii ani. Pentru că am fost atât de încrezătoare că binele o să vină, el chiar a venit. Mai întâi au sosit, cu zecile, urările de pretutindeni. Între ele, una chiar neașteptată, taman din Pittsburgh, a unui fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de înfrângere, o luară la goană greșit, spre nord, invadând țara, așa că oricând te puteai trezi cu ei și-n Moldova, pentru că turcii și când fug, apăi fug, nu se opresc. Nici cucoana Ilisafta nu-l observase prea bine pe dolofan, căci îl alăpta o doică și era al cincilea. însă acum evidența sărea în ochi de cum luai pânza ce-l apăra de muște de pe pătuc: Răducu era ceva de speriat. Nu-i lipsea nimic, nu era sucit, diform, avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei deloc cu loțiune; fața lui era destul de roșie de la soare. Totuși, era mai bine decât David Stronge de lângă el, a cărui chelie începuse să se cojească, adăugându-se la mătreața deja existentă. Era însoțit de soția lui, o femeie dolofană într-o rochie ca un sac cu imprimeu floral, cu o talie lăsată care să se asorteze cu a ei. Cei doi bărbați, în costume de vară gri deschis, transpirau extraordinar de mult, amândoi fiind supraponderali și obișnuiți cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]