434 matches
-
putea zări și spatele drept, dezgolit, pe care dungile omo- plaților cădeau ca niște schițe de Picasso. Și un parfum puternic de flori crude de primăvară venea dinspre ea, ema- nat din mișcările provocatoare ale șoldurilor. — Spune-i tu ceva, domnișorule Cristian, a sărit Pribeagu. — Io ? Ce să-i spun, Sachi ? Spune-i tu. — Eu arăt ca o iapă deshidratată, ești nebun ? — Păi, și ce să-i spun ? ! — Gata, știu, știu ! Mamutule, fugi tu repede la colț și fă rost de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici Cristi, nici Pribeagu nu se pot urni din loc, para- lizați încă de frumusețea domnișoarei. — Nu, serios, ați înnebunit ? Stăm aici pentru o damă de companie ? — Ei, vezi tu, Mamutule, nu toți pot înțelege prin ce trecem eu și domnișorul Cristian acum. Unii, ca să știi, sunt făcuți pentru amor. De la mama lor. — Da, or fi, nu mă pricep eu prea mult la amor, mai ales la cel pentru care trebuie să cotizezi. — Eee, nu fi rău, amice, viața e grea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să plecăm de-aici, până nu vin codoșii să se ia de noi ! Ia-o tu-nainte, că venim și noi, după care Pribeagu îi dă un cot lui Cristi. — Nu ți-a ajuns deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra frumoasă, se fac dispăruți în noapte. — Hai, hai, acum e momentul, domnișorule Cristian ! Du-te la ea. Nu pot... O trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Vă grăbiți, așadar ? — Mă grăbesc, da. Unde mai exact ? intervine Pribeagu. Ea nimic. — Mi-a făcut plăcere, domnișoară fără nume. Există un loc totuși în care aș putea să vă reîntâlnesc ? — Oricât de onorată aș fi de întâlnirea cu un domnișor așa chipeș, mai bine nicăieri și niciodată, domnule Vasile. — Perfect, perfect ! Dar dacă din întâmplare, zic, dacă din totală întâmplare, se nimerește să intru într-o cafenea și să vă găsesc ? Mai exact, în această seară... Spuneți-mi numele ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întors cu cei doi amorezați. — Birjar ! Du-ne, frate, la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la vederea primei trăsuri. — Sachi, stai, că n-am bani și pentru birjar, abia de una-două băuturi poate la Răcaru. — Domnișorule Cristian, am eu bani. — Dar n-aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că aceasta este o seară de-a dreptul minunată ? — Da, dar... — Dar ce ? De ce s-o oprim tocmai acum și să nu vedem ce alte minunății ne mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la vederea primei trăsuri. — Sachi, stai, că n-am bani și pentru birjar, abia de una-două băuturi poate la Răcaru. — Domnișorule Cristian, am eu bani. — Dar n-aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că aceasta este o seară de-a dreptul minunată ? — Da, dar... — Dar ce ? De ce s-o oprim tocmai acum și să nu vedem ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gol, cu inima deschisă, neștiind dacă destinul îi va urca pe treptele lui strălucitoare Andrei Ruse 26 sau va izbi cu ei de pământ, cu o așa forță, încât să nu se mai poată ridica niciodată. — Toți vorbesc despre dragoste, domnișorule Cristian, ai văzut ? îi șoptește Pribeagu. Dar dacă nu îți lași inima să se îndrăgostească și să iubească totul, exact cum lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori așa trebuie să fie, de unde să afli dragostea ? Orașul era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un vin alb, rece ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar unde-i distinsa voastră domnișoară ? râde Mamutu’. Cred că v-a trimis după cai verzi pe pereți. — O să vină, o să vină, mon cher. Nu ai încredere în domnișorul Cristian că a vrăjit-o ? Halal prieten te mai dove- dești. — Ba am încredere în sufletul minunat al lui Cristi și în inima lui prea naivă, în dame de companie nu mă încred așa ușor. Termină, sare Cristi, nu e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu franțuji sau Dumnezeu știe ce lorzi englezi, he-he, să-mi spui tu mie Cuțu. — Ei, acum că v-ați făcut damblalele și ne-am mai poto- lit și flămânzeala... — Nu pleacă nimeni nicăieri, ridică foarte hotărât Pribeagu degetul arătător. Domnișorule Cristian ? Dar Cristi amuțise la vederea minunăției de fată. Și un sentiment de gelozie nemaiîntâlnit îi invadase tot trupul. De gelozie și neputință, știind că cele câteva hârtii și monede pierdute prin buzunare n-au cum să o miște pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi amuțise la vederea minunăției de fată. Și un sentiment de gelozie nemaiîntâlnit îi invadase tot trupul. De gelozie și neputință, știind că cele câteva hârtii și monede pierdute prin buzunare n-au cum să o miște pe frumoasa curtezană. — Domnișorule Cristian, permiteți-mi să vă mai torn un pahar de vin, pentru a stinge amarul. Și cum a terminat Pribeagu de umplut paharul, Cristi s-a și repezit în el și l-a dat pe gât. — Încă unul ? — Nu... — Pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mi să vă mai torn un pahar de vin, pentru a stinge amarul. Și cum a terminat Pribeagu de umplut paharul, Cristi s-a și repezit în el și l-a dat pe gât. — Încă unul ? — Nu... — Pentru curaj ! Curaj ? Domnișorule Cristian, doar n-o să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult ! — Două dueluri ? râde și mai tare Mamutu’. Domnișorule Cristian, aici dumneata trebuie să intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea ? Ar fi ridicol. — Dar nici vorbă să ne apropiem ! O vom cuceri de la distanță. Nu ne murdărim noi de sânge, suntem doar niște intelectuali rafinați. — Cu visurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apropiem ! O vom cuceri de la distanță. Nu ne murdărim noi de sânge, suntem doar niște intelectuali rafinați. — Cu visurile măcinate, fără ocupație și cu portofelele cam goale, Sachi, îl completează sec Cristi. — Dar cu talente ! — O, care dau pe dinafară ! — Domnișorule Cristian, această făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil de simplu ! Urcă-te pe scenă și cântă ! — Ha-ha, izbucnește Cristi într-un hohot isteric. Chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rezolv ? — Mai bine mai rezolvăm o sticlă de vin, râde Mamutu’. Dacă rezolv eu cu domnu’ Răcaru, te urci și cânți ? Da sau ba ? — Nici vorbă ! — Bine ! Gata ! Rămâne stabilit. Mai bem un vin, două vinuri, trei vinuri să fie, domnișorule Cristian, ne facem ferfeliță, spre dimineață o luăm spre casele noastre, gân- dindu-ne ce seară minunată ar fi fost dacă am fi încercat marea cu sarea. Ca niște respectabili onaniști, domnișorule Cristian. Poate asta și suntem în adâncul sufletelor noastre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bem un vin, două vinuri, trei vinuri să fie, domnișorule Cristian, ne facem ferfeliță, spre dimineață o luăm spre casele noastre, gân- dindu-ne ce seară minunată ar fi fost dacă am fi încercat marea cu sarea. Ca niște respectabili onaniști, domnișorule Cristian. Poate asta și suntem în adâncul sufletelor noastre. D-aia viața nu e bună cu noi mai niciodată, nu e loc de faimă pentru onaniști. Cristi își mai toarnă un pahar de vin. Ochii îi sticlesc de amețeală. — Da
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său. După două-trei rugăminți, băiatul cedează și îi spune că patronul se află la masa din spate, domnul masiv cu mustață, în costum negru și cu papion. — Dar, vă rog, nu-i spuneți că v-am zis eu. Nici vorbă, domnișorule, doar e un personaj cunoscut, nu ? Nici nu știți ce favor mi-ați făcut, și Pribeagu îi bagă în buzunar o hârtie pentru ajutor. Își ia inima în dinți și pășește agale spre ultima masă din salon, derulând tot soiul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
văd și eu atunci. Repede, c-altfel mai cântă el pe stradă, la ieșire, când închidem, râde cu o voce groasă Răcaru. Pribeagu se întoarce într-un suflet la masa lui Cristi și Mamutu’. — Ei ? Gata, te-ai convins ? — Da, domnișorule Cristian, m-am convins ! Și nu doar eu, dar și pe conu’ Răcaru. Haida, să te prezint ! — Poftim ? ! — Haida odată, că nu avem timp de pierdut ! Și Pribeagu îl apucă de mână și îl trage de la masă. — Ți-am zis
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Hai, îi zice lui Cristi. Vrei să te rugăm ? râde cântărețul. Pribeagu se întoarce fericit la masa lui și-i dă un cot lui Mamutu’. — Ei, mon cher ? — Ești tare, cumetre, ești tare... — Acum sper să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă, tot restaurantul începe să aplaude. — Nu, nu, stați, oamenilor ! Stați, și așteaptă să se facă mai liniște. Să mă mai dreg puțin, domnilor și doamnelor. Permiteți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sală. Urmate de un chiot de bucurie al lui Pribeagu, care i-a acoperit pe toți. — Haideți, distinși domni, doamne și domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
repetiții, vocalize, exerciții, urcări și coborâri. Bariton nu-s, mi-ați spus, și vă cred, atunci ce atâta Operă ? — Cineva ți-a luat mințile, Cristiane ! țipă și domnul Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de graur ? — Nicidecum. — Or fi banii atunci, Cristiane ? Te-ai plictisit de cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină ? Vrei să guști din plin din orașul ăsta care îți dă numai așa, câte o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să vadă cum plutesc. A băut un pahar de vin la Vârful cu dor și, când a-nceput să se însereze, s-a dus spre casă, gândind să se odihnească în noaptea aceea și apoi să fugă la Brăila. — Aha, domnișorule Cristian, te-am găsit ! îl întrerupe un domn elegant, scund, a cărui voce l-a făcut pe Cristi să tresară din reveriile lui, chiar pe holul căminului. — Doamne, Sachi, ce cauți aici ? M-ai speriat de moarte ! — Asta ar trebui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au trimis să te caut și am înnebunit alergând și întrebând exact unde stai. Apoi de aproape un ceas te tot aștept. Hai să mergem ! Și Pribeagu îl trage de-o mână, dar Cristi se smucește imediat înapoi. Nu vin... — Domnișorule Cristian, te-ai lovit la cap ? ! — Nu vin și cu asta basta ! Nu vreau să aud de niciun cântat ! Liniște. Pribeagu se uită uluit la Cristi și nu înțelege nimic, mai are puțin și se crucește. — Domnișorule Cristian... Răcaru te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înapoi. Nu vin... — Domnișorule Cristian, te-ai lovit la cap ? ! — Nu vin și cu asta basta ! Nu vreau să aud de niciun cântat ! Liniște. Pribeagu se uită uluit la Cristi și nu înțelege nimic, mai are puțin și se crucește. — Domnișorule Cristian... Răcaru te așteaptă... Ionel Fernic te așteaptă... Publicul te așteaptă... Banii te așteaptă, faima te așteaptă, aplauzele, uralele, nu asta visai ? Să cânți ? — Am avut o zi îngrozitoare, dragul meu Sachi. — Nu zău ? Atunci hai să-i schimbăm deznodământul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]