1,248 matches
-
de "Coasta Călmățuiului". La intrarea propriu zisă în sat, valea prezintă maluri monotone cu înclinație dulce. Pe măsură ce ajunge în dreptul șoselei naționale (drumului european), malul stâng (răsăritean) se ridică formând o adevărată creastă. Se continuă așa până în zona Dudău-Leș, de unde se domolește malul stâng, iar cel drept devine mai abrupt. În zona Fripți malurile se îndulcesc pentru ca apoi, pe raza satului Poiana, din nou să devină mai abrupt, când malul drept, când cel stâng. Trebuie să amintim aici și Valea Sohodolului, vale
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
respectivele sirene. Trebuia făcut ceva. Așa că Dumnezeu a decretat că toate femeile arătoase trebuiau să devină asistente și să poarte pantofi cu șiret oribili și halate revoltătoare, care să le facă fundurile să pară uriașe, astfel încât atractivitatea femeilor să fie domolită în mod considerabil. Până în ziua de azi, femeile arătoase trebuie să se facă asistente, pentru ca frumusețea lor să fie diluată de uniformele hidoase. Deși nu vă pot da nici o explicație privind felul în care povestea mea se aplică pe exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare de a domoli lucrurile. Suferea cumplit. Dacă ar fi putut, ar fi luat asupra ei toată suferința fetei. Simona greșise, e adevărat, dar până să-i iei capul fetei, chiar pentru o faptă care îi păta onoarea, bunul nume al ei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-și facă cuib statornic. Amândoi nutreau o tainică dorință, hrăneau zilnic Speranța și așteptau... așteptau... 16 S alvarea spitalului orășenesc a transportat-o pe Simona la o clinică specializată în boli ale sistemului nervos. Pe drum, pentru a-i domoli criza care se accentua vizibil, medicul care o însoțea în salvare îi administră o injecție de ,,cumințire" ce avea să-și arate efectul timp de multe ore în șir. O dată ajunsă la clinică, Simona fu plasată într-un salon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
oricând pomeneam de Shane, devenea taciturn și posac. Și a mai fost dimineața aceea când ne pregăteam să plecăm la lucru și nu reușea să-și aranjeze părul. Nu vrea să stea cum îl așez, s-a plâns, încercând să domolească un ciuf rebel. Nu contează, am zis. Ești scump așa, cu părul în vânt. Pentru o clipă s-a luminat, apoi a zis: Oh, vrei să spui scump în sensul irlandez - ca un cățeluș. Nu scump cum spun americanii. —Scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a șters petele cât de bine a putut, și-a trecut mâinile prin păr ca să-l mai domolească și și-a netezit sprâncenele cu degetele mari de la mâini. După care a coborât din mașină, și-a îndreptat umerii și a pornit către casă. Hugo era conștient că de data asta nu mai trebuia să dea greș. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trecuseră decât opt minute de când sunase la 999 și până când un bărbat în costum verde-boiler și o femeie i-au sunat la ușă. Ăsta e micuțul? a întrebat cu bunătate bărbatul cel solid, uitându-se la Theo. Țipetele copilului se domoliseră, transformându-se în niște gemete epuizate. Hugo a clătinat din cap. Ochii îi înotau în lacrimi, iar în interiorul nasului avea o senzație dureroasă. —Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat băiețelul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sunase la diferite agenții de turism din Birmania și China pentru a se asigura că toate aranjamentele erau Încă valabile. Era atât de obsedat să se asigure că totul e În ordine Încât mânca nuci caju Încontinuu pentru a mai domoli angoasa care-l rodea. Mai târziu a trecut la fistic și semințe de floarea-soarelui, deoarece faptul că trebuia să le curețe de coajă Încetinea consumul. Cu toate acestea, se Îngrășase cu câteva kilograme, ceea ce Însemna că obiectivul lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de Roxanne și Dwight, iar Moff Își veghea fiul. Ultimele zile Îi zdruncinaseră până În adâncul sufletului. La Început, li se păruse imposibil să le poată oferi alt remediu decât apă pe care o turnau pe bolnavii inconștienți pentru a mai domoli febra care le putea afecta creierul. Iar când pacienții lor au trecut de la febră la frisoane care le scuturau oasele, n-au putut face altceva decât să-i strângă În brațe, să Îi legene și să plângă. Pe când se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apropie un călăreț. - Ceva grav? - Nu. Se apropie la trap, nu la galop, și a trecut de barajele Apărătorilor. E cineva din anturajul voievodului. Dar poate aduce vești. Curând se auzi tropotul de cal apropiindu-se prin codrul Lipnicului. Călărețul domoli trapul și se apropie la pas de curtea mare a căpitanului de steag Bogdan Gâlcă. La poartă, descălecă. - Sara bună la toată lumea! Să trăiești, Măria Ta! spuse nou-venitul, cu un zâmbet larg. - Bine ai venit, pârcălabe Vlaicu! spuse, din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a dărâmat sinagoga, a băut sau vărsat butoaiele cu băuturi, apoi, înarmîndu-se cu ciomege, coase, drugi și alte instrumente, au atacat și cartierul unde se aflau cazacii. Comisarul poliției și ofițerul, care dispunea numai de treizeci de cazaci, nu puteau domoli furia tulburătorilor amețiți. Ofițerul a fost dat jos de pe cal; mai mulți cazaci au primit lovituri de pietri și comisarul era să fie ucis cu un drug de fier. În fine s-a comandat foc. Doi țărani fură uciși și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai stăpânească lăcomia, căci într-o zi se vor pomeni cu biata pasăre moartă de slăbiciune și de trudă. Prin urmare, ar fi bine ca onestul vistier, înainte de-a număra și vămui ouăle de aur ale Băncei, să mai domolească zelul agenților săi de toată mâna și să mai lase să răsufle biata lume muncitoare, într-un cuvânt să nu o buzunărească decât încet și regulat, căci așa este și mai înțelept pentru d-lor, orgia putând să ție ceva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
an, chiar dacă tu nu ai în cutie ceea ce ai scris acolo. Poate să iasă un film mult mai bun din alte elemente. Filmul poate să prindă o viață a lui proprie. Evident, prinde o viață greu controlabilă, trebuie să o domolești după aia. Cum ați colaborat cu monteurii? Bine. Am lucrat cu monteuri diferiți la ultimele cinci filme. E o relație foarte importantă, pentru că ei sunt mult mai detașați de material, îl văd atunci pentru prima oară, fără să aibă în
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
-i strălucea în coate. Și când ea îi făcea observații, el râdea și-i răspundea: Nu plec la recepții! Merg pe șantier. Asta mi-i funcția! Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă, Bițule, nu pune la inimă vorba mea. Îți par, cumva, rea? Așa-i spurcată la gură și maică-mea. Dar, în realitate, Coana Zitta e pâinea lui Dumnezeu. Nu-s altfel nici eu. Că știi, așchia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea om. Așadar, coasa morții Îi curmase fuga? Simți cum o energie neașteptată Îi năvălește În vene, aprinsă de această Întorsătură nebănuită. Și starea de rău părea să i se fi domolit. - La hanul Îngerului, ai zis... Atunci, să mergem. Poate că e timpul să reluăm dialogul Întrerupt pe corabia aceea. - Dar ți-am spus că omul e mort! - Iar eu vreau să stau de vorbă cu el. Tot Îi putem asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le poruncească străjerilor un teribil repulisti. Nu o să mai lase piatră peste piatră din spelunca aceea, iar Ceccherino, mistuit sub ruinele fumegânde ale văgăunii sale, va rămâne ca o cumplită Învățătură de minte pentru toți invertiții... Pe neașteptate, vocile se domoliseră, ca și când cerul i-ar fi ascultat Într-adevăr blestemele, iar Îngerul răzbunării care distrusese Sodoma ar fi urmat să sosească dintr-o clipă În alta, vestit de tăcerea ce se lăsa. - Așadar, Încă nu se știe nimic... termina de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că Își bătuse joc de el. Dar mai avea timp ca să i-o plătească, Își zise el Înghițindu-și ocările care Îi veneau la gură. Altele erau acum considerațiile ce i se Îngrămădeau În minte. Nedumerirea și mânia neputincioasă Îi domoleau surescitarea, iar glasul rațiunii Îi șoptea din nou la ureche. Amara era bărbat... era și bărbat. Și dacă, În condiția sa masculină, tocmai ea era cel ce trebuia să vină, moștenitorul lui Frederic, care ar fi urmat să Îi reinstaureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
petrece, continuă cu hotărâre, Îndreptându-și mâna către masa de marmură din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se depărteze într-o altă lume, căci cea adevărată era formată din trupurile noastre. Ploaia se domolise și în cameră pătrundea aerul proaspăt și ozonat, mirosul de apă scursă pe piatră. Între noi exista doar un dialog al trupurilor. De câte ori mă apropiam de ea, se lăsa pe spate invitându-mă parcă să pătrund cât mai adânc în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să bâjbâi și să fii obligat să faci tot felul de gafe. Și pentru că băiatul lui plecase la universitate, eu eram singurul învățăcel care-I mai rămânea. Era judicios, și oricât de mare era zăpăceala, o ținea la respect, o domolea, atunci când se declara gata de treabă. Își ridica brațele neputincioase de pe birou, printr-un truc inteligent ce presupunea câteva stadii, întâi trăgea de mâneca dreaptă cu degetele mâinii stângi, iar apoi își sprijinea stânga cu dreapta. Nu făcea apel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sunt de neevitat. Diferențe dintre interior și exterior pe care n-ai cum să le împaci. Pentru că din fundul unui astfel de salon și până în pragul lui este o tensiune imensă și o energie fabuloasă care se încearcă a fi domolite. Și încercarea de a ține în frâu această energie te îngrijorează, îți dă fiori, căci e genul de lucru care ar putea erupe într-o revoltă furioasă, sângeroasă ca revolta chartistă sau cea condusă de Lordul Gordon, nimicită de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
insectele se prăbușeau la fel de grase ca niște bobi mari de fasole sau o ștergeau de nebune, la fel ca într-o goană după terenuri din Oklahoma, în toate direcțiile. Surprins într-o astfel de postură, Robey a încercat să-și domolească emoția și să se poarte de parcă n-ar fi urât cu pasiune gândacii și nu i-ar fi ucis cu plăcere drăcească. Era destul de trist că nu era în stare să recunoască asta. În plus mi-am dat și seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe pământ, în pietre... Și, mai ales, în inimă. Fiindcă numele lui e Iubire. Iar Iubirea cuprinde și iartă tot, fiindcă înțelege tot și mai ales pe oameni, așa cum au fost ei. Trandafirul Deșertului Se lăsase seara. Vuietul străzii se domolise încet-încet, apoi se stinsese cu totul. Se stinseseră și luminile. Doar susurul apei pe pietrele multicolore când vesel, când suav, când plin de bucurie ca un clopoțel de vacanță dăinuia în liniștea încăperii. Și chiar așa era: vacanță. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]