369 matches
-
templele de cult apariția podiumului din piatră foarte înalt și amplasarea coloanelor, dar și preluarea arcului și a unor sisteme de boltire. Influența greacă se regăsește în arta romană prin ideea de piață publică în centrul orașului, ordinele de arhitectură doric, ionic și corintic ,unele tipuri de plan pentru templele de cult, structura și componența teatrelor, ideea trofeelor ca monumente comemorative, folosirea picturilor și mozaicurilor pentru decorarea caselor și palatelor. În arhitectura romană materialele și tehnicile utilizate în realizarea diverselor edificii
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
origine. Partea păstrată a zidului exterior al fațadei monumentale se compune din trei niveluri de arcade suprapuse, având deasupra o platformă pe care se înalță un atic foarte înalt, prevăzut cu ferestre la intervale regulate. Arcadele sunt încadrate de semicoloane dorice, ionice și corintice, în timp ce aticul este împodobit cu pilaștri corintici. Fiecare arc de la al doilea și al treilea etaj era ornat cu statui, probabil reprezentând divinități și alte personaje ale mitologiei greco-romane. În jurul părții de sus a aticului se aflau
Colosseum () [Corola-website/Science/305641_a_306970]
-
Ch. și 150 î.Ch. Mai târziu, se revine în parte la tendințe clasiciste, cu mai multă sobrietate. Arhitectura elenistică, în comparație cu cea clasică, are un caracter pronunțat eclectic, care se manifestă încă de la început prin tendința la suprapunere a stilurilor doric, ionic și corintic, corespunzătoare efectelor scenografice cu efecte decorative. Conform exigențelor curților domnitoare, apar edificii cu aspecte noi, gimnazii ("gymnasion"), palestre și teatre, se experimentează inovații stilistice la construcția galeriilor cu porticuri (arcade) și peristiluri (curți interioare), a străzilor prevăzute
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
prin faptul că toate elementele ce le compun vor fi absolut în aceeași linie. Ca o urmare a imitației a ceea ce se făcuse în Renaștere, arhitecții uzau de cele 3 sau 4 ordine la aceeași clădire: la primul etaj - coloane dorice, la al 2-lea etaj - coloane toscane, la al 3-lea etaj - coloane ionice, iar la al 4-lea etaj- coloane corintice. Aceasta bogăție de ornamente începe să dispară, apropiindu-se de simplitate, de categorii de coloane care ofereau mai
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
al 3-lea etaj - coloane ionice, iar la al 4-lea etaj- coloane corintice. Aceasta bogăție de ornamente începe să dispară, apropiindu-se de simplitate, de categorii de coloane care ofereau mai puține podoabe, adică cele ionice și chiar cele dorice. Mai târziu coloanele dorice dispar, chiar și canelurile și ornamentele de la bază, ajungându-se la ,une rude simplicité’’ (o simplicitate severă) după cum o numeau francezii. Ansamblele vaste de clădiri clasice, pentru spitale sau cămine se desfășoară în jurul a numeroaselor curți
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
coloane ionice, iar la al 4-lea etaj- coloane corintice. Aceasta bogăție de ornamente începe să dispară, apropiindu-se de simplitate, de categorii de coloane care ofereau mai puține podoabe, adică cele ionice și chiar cele dorice. Mai târziu coloanele dorice dispar, chiar și canelurile și ornamentele de la bază, ajungându-se la ,une rude simplicité’’ (o simplicitate severă) după cum o numeau francezii. Ansamblele vaste de clădiri clasice, pentru spitale sau cămine se desfășoară în jurul a numeroaselor curți interioare, centrale, în axul
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
funcționat ca spital militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În momentul de față, aici își are sediul primăria municipală (1948). În stilul arhitectonic se regăsesc elemente renascentiste clasiciste. Poarta este protejată de un balcon sprijinit pe patru coloane dorice, care se continuă cu câte o urnă de piatră. Clădirea Școlii Generale Nr. 2 (1902) „este una dinte cele mai curate lucrări în stil Seccesion din Sighet. Se remarcă aticul «dantelat», decorațiile de ceramică arsă verde, reprezentând motive florale”. Situat
Centrul istoric din Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/314173_a_315502]
-
un important centru comercial și rival al cetății Apollonia (astăzi Sozopol). Potrivit lui Ștefan din Bizanț, numele original era „Melsembria” (Μελσημβρία), de la fondatorul său, Melsas; ambele denumiri cuprind terminația „"bria"”, care în limba tracă semnifica „oraș”. Aceasta a rămas singura colonie dorică de-a lungul coastei Mării Negre, în timp ce restul au fost colonii tipice ionice. Mesembria a format un "pentapolis" grecesc la Marea Neagră, împreună cu alte patru polisuri grecești: Odessos (azi Varna), Tomis, Histria și Apollonia. Rămășițele din perioada elenistică includ o Acropolă, un
Mesembria () [Corola-website/Science/319917_a_321246]
-
(în greacă Σπάρτη, "Sparti", în dialectul atic și Σπάρτα, "", în dialectul doric), sau Lacedemonia (Λακεδαίμων, "Lakedaimon") a fost un oraș-stat din Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul Eurotas. Sursele care alimentează istoriografia spartană sunt presărate cu viziuni idealizate. Sparta a fost înființată în secolul al VIII-lea î.Hr. de dorieni
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
De a lungul Evului Mediu și Epocii Moderne, Sparta a fost sub ocupația imperiilor bizantin, latin de Constantinopol și otoman. În acord cu sursele bizantine, parți ale regiunii Laconia au rămas păgâne până în secolul al X-lea î.Hr., iar dialectul doric a supraviețuit în Tsakonia. În Evul Mediu, Mystras a fost centrul politic a Laconiei. Moderna municipalitate, Sparti, a fost refondată în 1834, din decretul regelui Otto al Greciei.
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite "dorice", în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, "Arca lui Noe", începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. "Enigma Otiliei", narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, "Cartea nunții" este un
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
ionicul, mult mai interesat de individualități, o suprimase temporar. "Delirul" sau "Apă" sunt, de la titlu, asemenea române în care psihoza contează mai mult decat psihologia și al căror erou colectiv provine adesea din subsolurile sociale. "Moromeții" era încă atașat viziunii dorice în care grupul uman mai păstra un sens al ordinei, de exemplu ordinea familială. Tot așa, "Groapă" descria un mediu anumit, existent separat de restul societății sau, mai exact, în marginea ei, de unde o agresă. în "Lumea în două zile
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Spre deosebire de alte centre miceniene, cum ar fi Micene și Pylos, nu se știe dacă Atena a suferit vreo distrugere în preajma anului 1200 î.e.n., eveniment adesea atribuit unei invazii doriene, iar atenienii au susținut mereu că sunt ionieni „puri”, fără influență dorică. Atena a intrat însă într-o perioadă de declin, ca și multe alte așezări ale epocii bronzului, timp de 150 de ani după aceasta. Înhumările din Epoca Fierului, ale căror rămășițe au fost găsite la Kerameikos și în alte locuri
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
grecești se poate urmări în timp și spațiu cel mai bine cu ajutorul inscripțiilor, care s-au păstrat într-un număr foarte mare. Dintre aceste însă numai câteva au ajuns sa fie întrebuințate și în literatură. Aceste sunt dialectul ionic, atic, doric și eolic. Dialectul ionic este vorbit în Ionia, în Ciclade, pe insula Eubea și în coloniile ionice. În acest dialect sunt scrise epopeile homerice, poemele lui Hesiod, operele poetice ale acelora care i-au imitat, poezia elegiacă și cea iambică
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
principali sunt tragicii Eschil, Sofocle și Euripide, comicul Aristofan, istoricii Tucidide și Xenophon,filosoful Platon, oratorii Lysias, Demostene și Eschine. Datorită supremației politice a Atenei și a superiorității literaturii atice, dialectul atic devine cel mai imsemnat al limbii grecești. Dialectul doric se vorbea de dorienii din Peloponez, în Creta si Macedonia , în insulele dorice ale Mării Egeie, precum și în coloniile doriene ale Siciliei și Italiei de Sud. În dialectul doric sunt scrise odele lui Pindar și ale lui Bacchylide și idilele
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
filosoful Platon, oratorii Lysias, Demostene și Eschine. Datorită supremației politice a Atenei și a superiorității literaturii atice, dialectul atic devine cel mai imsemnat al limbii grecești. Dialectul doric se vorbea de dorienii din Peloponez, în Creta si Macedonia , în insulele dorice ale Mării Egeie, precum și în coloniile doriene ale Siciliei și Italiei de Sud. În dialectul doric sunt scrise odele lui Pindar și ale lui Bacchylide și idilele lui Teocrit. Corurile din tragedia atică conțin de asemenea elemente dorice. Dialectul eolic
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
atice, dialectul atic devine cel mai imsemnat al limbii grecești. Dialectul doric se vorbea de dorienii din Peloponez, în Creta si Macedonia , în insulele dorice ale Mării Egeie, precum și în coloniile doriene ale Siciliei și Italiei de Sud. În dialectul doric sunt scrise odele lui Pindar și ale lui Bacchylide și idilele lui Teocrit. Corurile din tragedia atică conțin de asemenea elemente dorice. Dialectul eolic este întrebuințat de Eolienii din Eolida(în Asia Mică, la nord de Ionia), în Tesalia și
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
în insulele dorice ale Mării Egeie, precum și în coloniile doriene ale Siciliei și Italiei de Sud. În dialectul doric sunt scrise odele lui Pindar și ale lui Bacchylide și idilele lui Teocrit. Corurile din tragedia atică conțin de asemenea elemente dorice. Dialectul eolic este întrebuințat de Eolienii din Eolida(în Asia Mică, la nord de Ionia), în Tesalia și în Beoția. În acest dialect și-au scris celebrele lor ode Alceu și poeta Sappho. Aceste dialecte au dispărut treptat în diferite
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
la etajul 1 al Palatului, unde se află sala A. I. Cuza, sala de ședințe în plen a Camerei Deputaților etc. Sala poartă numele marelui om politic, istoric, gânditor democrat și revoluționar român Nicolae Bălcescu (1819-1852). Sala are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz. Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Rușchița, iar candelabrele precum și aplicele proiectate de arhitecți sunt executate de artiști plastici la Mediaș. De remarcat că draperiile din mătase sunt țesute la Sighișoara în tehnica brocart și conferă
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
unei nereide), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă trăiește o specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca "Melita", care poate fi considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα. O altă ipoteză sugerează că cuvântul "Malta" ar veni de la cuvântul fenician "Maleth," „sălaș” sau „port” cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în literatura clasică, termenul de "Malta" apărând
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
zilele noastre numai copii) întruchipează omul în Grecia Antică și simbolizează democrația. Piciorul de sprijin și cel în stare de repaos, precum și combinația dintre mișcare și calm, sugerează, deopotrivă, echilibru și armonie. În arhitectură au existat trei ordine de construcții: doric, ionic și corintic. Edificiile erau construite în piatră, pe un soclu ("krepis"), cu sau fără pridvor în față ("amphiprostyl") și erau, adesea, folosite coloanele, care înconjurau întreaga clădire ("peripteros"). La nivelul frontonului era pusă în evidență friza, în general bogat
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și erau, adesea, folosite coloanele, care înconjurau întreaga clădire ("peripteros"). La nivelul frontonului era pusă în evidență friza, în general bogat decorată cu sculpturi în relief. Un exemplu de referință îl constituie Acropola din Atena, la care se remarcă templul doric Partenon, și cele ionice: Erechteionul și templul zeiței Nike Apteros. Alte lucrări de valoare sunt: teatrul din Epidaur și monumentul lui Lysicrates, unde se remarcă geniul artistic al lui Hipodam din Milet. Arta greacă s-a răspândit în timpul Imperiului lui
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
alcătuite din structuri rectangulare închise, cu acoperișuri joase, ce se sprijineau pe coloane. Teatrele erau prevăzute cu locuri pentru șezut (gradene), amplasate circular și pe niveluri diferite (trepte). Arhitectura grecească a moștenit numeroase elemente din culturi și timpuri diferite. Coloana dorică a apărut pentru prima dată pe teritoriul Greciei antice îmbinând capitelul micenian cu o coloană verticală de formă conică, în stilul arhitectural al egiptenilor, cu care grecii au avut legături strânse încă din sec. VII î.Hr. Coloana dorică a fost
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
diferite. Coloana dorică a apărut pentru prima dată pe teritoriul Greciei antice îmbinând capitelul micenian cu o coloană verticală de formă conică, în stilul arhitectural al egiptenilor, cu care grecii au avut legături strânse încă din sec. VII î.Hr. Coloana dorică a fost apoi înlocuită cu coloana ionică, originară din Asia Mică. Prima coloană corintică se află în templul lui Apollo Epicurius din Bassae. Ea pornește de la stilul ionic, însă reprezintă un capitel floral elaborat. Acest stil a devenit popular odată cu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și Athena Ergane (în greacă: Ναός του Ηφαίστου και της Αθηνάς Εργάνης), cunoscut și ca Hephaisteion (Ηφαιστείον) sau Theseion (Θησείον), este cel mai bine conservat templu antic grec. Acesta este un templu construit în ordinul doric peripteral, situat la partea de nord-vest a Agorei din Atena, pe vârful dealului "Kolonos Agoraios" (Αγοραιος). Din secolul al VII-lea până în 1834, acesta a servit ca Biserică Ortodoxă Greacă cu hramul "Sf. Gheorghe din Akamates" (Ἀγιος Γεώργιος Ακαμάτης). Hephaestus
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]