125,843 matches
-
apărută în 1992 în SUA, publicată în 1997 și la noi, care cuprinde și controversatul eseu despre episodul legionar, de tinerețe, al lui Mircea Eliade. Numește jurnalul semnat de Alice Voinescu Jurnalul unei ființe rare. Adaugă la obiectivitatea obișnuită o doză de ironie atunci cînd realizatorul unei ediții se contaminează nepermis de ideile autorului și se transformă într-un apărător necritic al acestuia, fie că este vorba de scrierile cu evident caracter reacționar, retrograd chiar și la publicarea din 1910, semnate
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
lua calea adecvată a foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor inflamabile. Sau mai concret: ineditele la care poeta ne face azi părtași poartă în substructură o doză de declarativism și sentențiozitate, de "discurs" (așa se și intitulează cîteva poeme) cu care în genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
în lume cultul lui Adrian Păunescu este, ca și primul (semnalat de Cronicar în treacăt), un talmeș-balmeș pe măsura personalității și operei poetului-director. Puțini publiciști au cutezat să lege numele unei gazete de numele lor. E nevoie de o bună doză de paranoia să-ți faci chip cioplit dintr-un hebdomadar. Și să acoperi singur o treime din pagini. Hărnicia lui A.P. nu e în discuție. Doar modestia omului și valoarea operei. Interviul cu M. Eliade, reluat (de ce?) din volumul Sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
foarte rău și eu mă indignam peste măsură. Acum, situația e mult mai dezastruoasă, dar eu nu mai am putere să-mi cultiv furiile. Până și în fața răului poți deveni indiferent dacă acesta durează prea mult. Îmi iau și azi doza de nemulțumire și revoltă, dar efectul ei e mult diminuat. Mă protejează înțelepciunea indiferenței, deprinsă cu greu și după îndelungate suferințe. Călușul e aproape de gură și e, deci, mai cuminte s-o ții închisă." (iulie 1983, p. 598). " Un festivism
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
curent se lasă pe masă chinta de bancnote ale republicii cu cea mai spornică cifră înaintea roiului de zerouri. În fine, bătrânul verde, căruia un destin favorabil i-a hărăzit ierni cu căldură în hoceag și o pensie superioară unei doze cosmetice de frecat coatele aspre, va putea călători fără viză oriunde prin coclaurii Europei, unde s-ar găsi cineva să-l găzduiască, după ce i-a plătit drumul. El va putea astfel să vadă, înainte de a plăti, statistic mai devreme decât
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
lui Weininger sînt doar categorii abstracte, ele neputînd fi găsite niciodată în stare pură, nici artiștii români care populează anumite intervale istorice nu sînt niciodată singuri și cu atît mai puțin angrenați într-un unic circuit al fatalității. în anumite doze, toate comportamentele și toți vectorii coexistă în aceeași unitate de timp, numai că de la o perioadă la alta se schimbă dominanta. Uneori abuziv, prin intervenții arbitrare și mutilante, alteori prin dialectica intrinsecă a fenomenului însuși. Dacă realismul socialist al deceniilor
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
executate într-o anumită logică și după ce s-au încheiat reformele! Cu ce drept ne dictează ce avem de făcut, nouă, care le știm pe toate atît de bine? De ce se amestecă în treburile noastre europene? De ce se bagă? Cu doza de caricatură de rigoare, cam acestea sunt ideile ce răzbat din declarațiile liderilor politici, de opinie sau ale simplilor componenți ai norodului. Prilejul l-a constituit inițiativa - în fine favorabilă nouă! - a ministrului de externe francez, Vedrine: și anume, ca
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
politicianul român, Ardealul e marele handicapat al țării. Nu trece lună în care vreun demagog fruntaș pe ramură să nu dorească să-l salveze, să-i oblojească rănile istorice ori măcar să-l lingușească frenetic. Există în toate aceste demersuri o doză de îngrijorare reală, dar există și mult cinism. Să ne amintim că în martie 1900, un grup de patrioți cu grade nu s-a sfiit să declanșeze în chiar inima Ardealului un război civil. încă vreo două-trei astfel de dovezi
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
fi trecut prin cap c-a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne brioșele pe care Fulvia Flaminea le lăsa foarte devreme pe plită. La două zile după ce înlocuiserăm
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
venise special o înaltă personalitate (o doamnă) a suprarealismului englez, prietenă a lui André Breton. Încît marele folclorist muzical român confunda mondenitatea superficială cu vane �prietenii pe viață�. În comportamentul său, în ciuda încercărilor amare prin care trecuse, era o mare doză de inocență. Și la fel se va comporta, mai tîrziu, și Lena Constante. Dar comportarea lor și surîsul lui Harry (e titlul unui tulburător volum de corespondență care îi poartă semnătura) exprima, de fapt, după cîte îndurase, un semn de
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
alte cuvinte, în termeni preciși. Și, apoi, n-am nici o șansă dacă ei vor raporta (și, cu siguranță, așa vor proceda) cîștigurile din citit la cele din activitățile lucrative. Cu pierderile, lucrurile stau puțin altfel: este, în orice pierdere, o doză de ambiguitate, de (da, acesta e cuvîntul!) mister, pe care n-o găsim în cîștig, nici căutînd-o cu lumînarea. Ceea ce pierdem ne stimulează imaginația într-o măsură incomparabilă față de ceea ce cîștigăm. Pedagogia bazată pe sugerarea unei eventuale pierderi are resurse
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
complexe și sensibile, se schimbă ca rezultat al interacțiunii dintre ele, pe când vocea autorului alunecă mai în spate. Changing Places și Small World au fost gândite de la bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și simplu romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
e întîmplătoare; dincolo de tehnica imaginilor fragmentate - a oglinzii sparte, multe din, să spunem, artificiile de construcție provin din arsenalul realismului magic sud-american: amestecul indisolubil de mărturisit și ocultat, spațiile goale pe care e chemat să le umple cititorul, o oarecare doză de fatalism ce conduce spre un final previzibil, dar inevitabil, acel tip de fatalism înrudit în același timp cu naturalismul unui Zola și viziunea mitizantă a prea-binecunoscutului Márquez. Ca să nu mai vorbim despre o foarte interesantă coincidență (este evident că
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
Împrejurarea cu pricina mi-a revenit de cîteva ori în minte în ultimii ani. Și nu atît violența comică a uciderii Desdemonei m-a obsedat, cît faptul că repetarea, insistența unui anumit fenomen poate schimba mentalitatea oamenilor, obligîndu-i să solicite doze din ce în ce mai mari pentru a continua să-l perceapă. Violența în artă și în societate acționează ca un drog sau ca un antibiotic, creînd dependență și deopotrivă imunitate. Doar crescînd doza, rezultatul mai e simțit. Tot așa și cu prostul gust
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
unui anumit fenomen poate schimba mentalitatea oamenilor, obligîndu-i să solicite doze din ce în ce mai mari pentru a continua să-l perceapă. Violența în artă și în societate acționează ca un drog sau ca un antibiotic, creînd dependență și deopotrivă imunitate. Doar crescînd doza, rezultatul mai e simțit. Tot așa și cu prostul gust. De fapt la el am vrut să ajung: nivelul prostului gust în arta și în societatea românească de astăzi a atins cote inimaginabile ieri. Ne-am deprins într-o asemenea
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
următorul avertisment: "Grația și dezinvoltura se cer neconfundate cu ușurința și frivolitatea. Satira, ca să aibă o rază de acțiune cît mai mare și să-și exercite impactul cît mai operativ, implică o discretă și bine tăinuită - dar mereu integral transmisibilă - doză de seriozitate, de nu și de tragism". Ne putem pune întrebarea în ce grad rămîne actual discursul eseistic-critic al lui Nicolae Steinhardt. Există două tentații de încălcare a principiului estetic, una, amplu reprezentată, în prezent, bazată pe aplicarea unor metode
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestiunea cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte, dar și cu doza necesară de umor foarte serios jucat, cînd acesta - mai în glumă, mai în serios - se făcea avocatul diavolului din sală, flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
consistent elogiu adus pisicilor. Foarte frumos! Cineva a elogiat nebunia și azi e citat cu admirație. Pentru ca, la o întrebare inexplicabilă a unei doamne care făcea pe reporterița - doamnele au dreptul, nu-i așa?, din când în când, la o doză de irațional - să declare ritos că între oameni și pisici preferă pisicile. Fără îndoială, a mai precizat. Păi scrieți atunci pentru pisici, maestre!" Semnatarul misogin, pisicofob și invidios al acestor rînduri, care se crede copilul din Hainele împăratului, ar avea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
indispensabil lui. Lungmetrajul lui Besson nu e dificil, nu-ți dă dureri de cap sau teme la care să meditezi, și totuși inteligența acestui film ți se dezvăluie treptat, mai ales că îmbină o simbolistică de mare anvergură cu o doză enormă de emoție.
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
întreg ansamblu. "Game"-ul nu este doar un ansamblu, ci o adevărată orchestră. Pentru această orchestră am compus Luxuria, în care s-au aciuat puzderie de stiluri și atitudini estetice, de procedee și principii componistice. Un dezmăț care, administrat în doze mari, are efectul unei otrăvi, dar care livrată homeopatic se poate comporta aidoma unui vaccin capabil să amelioreze starea noastră de imponderabilitate, întreținută de continua schimbare de paradigmă, de turpitudinea forțelor centrifuge, cauzatoare de vertijuri și dezechilibre insurmontabile. însuflețiți, fără
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
intră. Așteaptă cu răbdare în fața ușii, pe urmă intră. Sau noi în ea. De îndată ce își îndeasă pălăria pe cap și își răsucește eșarfa neagră în jurul gâtului, fără să mai vorbim de paltonul lung și negru, știu că o să injecteze o doză de realitate în invenția care bântuie în exterior. Caraghioslâcul împopoțonării lui la asta servește. Ca și cum ar fi vorba de o parolă ca să intre în ficțiune. Intrând, parola aterizează pe cuier și punct final acestui capitol. Două universuri paralele, pe scurt
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
capodopere e, până la urmă, parte din seducătoarea meserie de cititor, iar romanul lui Jonathan Franzen, Corecții, tradus în sfârșit și la noi cu acuratețe de către Cornelia Bucur, adaugă încă un nume listei de mari prozatori contemporani americani (sigur, există o doză rezonabilă de risc în a începe o cronică cu verdicte de felul acesta). Pe lângă Underworld al lui Don De Lillo și Infinite Jest al lui David Foster Wallace, romanul lui Franzen colorează violent scena literară americană a ultimilor ani, reconfirmând
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
Jules Massenet amplifică cumva siropul. Sigur că poți sta liniștit în fotoliu, acasă, și asculta opera în interpretări celebre. Spectacolul propus de Andrei Șerban este viu, acut dramatic, este proaspăt, provocator, dulcegăriile dispar, din atitudini, din interpretările soliștilor, își modifică dozele chiar și în abordarea dirijorului, care merge pe aceeași mînă cu regizorul. Povestea diluată a libretului capătă tensiuni, credibilitate. Accentele sînt modificate în lectura lui Andrei Șerban, raporturile și perspectivele sînt întoarse, ca pe biletul meu de la examen. Protagonista montării
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]