503 matches
-
bine! Soarele lui aprilie se juca cu părul său lung, de Beatles întârziat, iar Arm văzând cum îi luceau ochii verzi și atât de masculini nu se putu abține să nu i se așeze pe genunchi și să-l cuprindă drăgăstos cu brațele pe după gât. Din casă, ceasul cu pendulă începu să bată rar și fără grabă, marcând sfârșitul acelei dimineți frumoase de primăvară. * Mănăstirea Cernica îi era cunoscută mai bine lui Bart, așa cum mănăstirea Pasărea era, s-ar fi putut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu analogiile, orice aș zice ar fi prea general. Sunt pur și simplu singur. Acesta e un lucru foarte trist. Uneori, rar de tot, dacă cineva ca Sgsdgff îmi trece prin pat, devin și mai deprimat. Vrăbiile încep să ciripească drăgăstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu avansează o idee materialistă. Originea noastră e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că erau practic așezați pe marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică. Fotografiile de bebeluș ale copilului Calliope prezintă o grămadă de trăsături din sfera bizarului. În timp ce mă priveau drăgăstos cum stăteam jos În pătuț, părinții mei s-au oprit la fiecare În parte. (Câteodată mă gândesc că Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oferit un bilet de avion, a insistat să-l plătească, dar ea a refuzat, ca să nu mă lase pe mine singură. Adevărul e că acum sunt lefteră, de aceea am sugerat varianta cu autobuzul. E o prietenă minunată! O Îmbrățișă drăgăstos pe Desert Rose. Teatrul jucat fusese de cea mai bună calitate, cei doi bărbați erau Înduioșați. Kitty avea obrajii În flăcări, din cauza rușinii de a-și fi admis lipsa de resurse financiare În fața unor oameni complet străini, dar era fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te fură cu totul care are nemaipomenitul tupeu, nemaiauzita îngâmfare să se pretindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
desigur... nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate!”. - reluă Carla cu vocea evident iritată. „S’ar putea să aibă dreptate” zâmbi el cu privirea pierdută În gol. Care să fie cauza? În ciuda pălăvrăgelilor tipice femeiești, Carla se purta drăgăstos și, nu putea afirma cu certitudine contrariul... Dar?”. „În repetate rânduri te-am rugat: atunci când ai probleme cu băutura - vreau să zic, obligații profesionale - nu mai veni să mă deranjezi...! Mai amăgit destul timp cu promisiuni și, e plin podul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
masă oarecum magnetizat de băutură și,de timpul pierdut. Afară, adia un vânt rece, pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să vină, În timp ce Atena se minuna. „Fantastic...!! Cum a putut slăbănogul acela să mănânce atât de mult...?” „Desigur, se satură numai când se ivește ocazia...!” Coborâră În centrul orașului. De braț amândoi, mergeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
preciză.Să nu te alarmezi totuși dacă depășesc timpul propus, mă voi strădui să mă Întorc cât pot de repede...!” „Să nu mă lași prea mult singură, nu de altceva, dar ...să nu mă găsești logodită!!” - glumi fata privindu-l drăgăstos. Fără alte comentarii, Tony Pavone alergă În stradă. Câteva momente studie Împrejurimile, după care intră Într-un magazin cu articole bărbătești unde cumpără un costum de haine negru din stofă englezească, o cămașă albă de poplin și o cravată pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lacrimi, iar eu, spunîndu-i mereu numele, strîngînd-o în brațe, mîngîindu-i gâtul și sânii prin pardesiu, încercam din răsputeri să evit, să amân cuvintele de dragoste care mi se formau singure în minte. Timp de vreo săptămână a fost la fel de drăgăstoasă, dar tristețea neagră de pe fața ei, tăcerea ei obstinată mă chinuiau mai mult decât mă făceau fericit momentele din hol.Nu mai eram în stare nici să mai scriu versuri, așteptam să se termine forfota din casă ca să intru sub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surîs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zîmbetul, făcînd eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
treaz complet și avea grijă să-și aleagă bine cuvintele pe care i le adresa maică-sii, le alegea În așa fel Încît să Însemne: da, mamă, ușa e bine Închisă și În același timp să fie cuvintele cele mai drăgăstoase din lume. Oricine ar fi simțit la fel văzînd-o pe Susan În clipa aceea. Își făcea datoria de a merge la biserică dimineața cu o seriozitate rar Întîlnită. Inventase un anumit stil matinal de a merge la slujbă, ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă logodna, n-avea voie s-o atingă, pînă nu făceau cununia religioasă. Bobby Îi strigă În față: stricata dracului!, plecă furios și Începu să-i tragă clopotele uneia de la Villa Maria. După o săptămînă se Întoarse. Maruja Îl primi drăgăstoasă și zîmbitoare. Îl umplu de sărutări și-l lăsă s-o ducă, stînd alături de el și mîngîindu-i părul, pînă la Pera del Amor, unde Bobby instală patul de două persoane și se repezi s-o Îmbrățișeze făgăduindu-i să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
invizibile spre biroul lui Jack. Ușa s-a închis ferm în urma ei și întreg biroul se opri din muncă, în timp ce toți își ciuleau urechile, sperând, dorind, tânjind după o ceartă. Dar, după câteva secunde, Jack și Mai ieșiră, ținându-se drăgăstos de mână. După ce au traversat biroul, au dispărut, priviți de ochii înfometați ai tuturor. Chiar și după ce a devenit evident faptul că nu se va întâmpla nimic, tăcerea se păstra. Îmi plăcea mai mult înainte, observă Trix rapid, articulând gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și pe prinț, le zâmbi și, de câteva ori, în semn de bucurie, își aplecă drăgăstoasă capul. — Mamă, spuse Rogojin, sărutându-i mâna, iată-l pe bunul meu prieten, prințul Lev Nikolaevici Mâșkin. Am făcut cu el schimb de cruciulițe; într-un timp, la Moscova, mi-a fost ca un frate de sânge, a făcut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împreunez degetele... Însă înainte ca Parfion să apuce să facă ceva, bătrâna își ridică mâna dreaptă, își împreună cele trei degete și îi făcu, cu evlavie, de trei ori cruce prințului. Apoi încă o dată îi făcu cu capul un semn drăgăstos și gingaș. Hai să mergem, Lev Nikolaevici, spuse Parfion. Numai pentru asta te-am adus aici... Când ajunseră iarăși pe scară, adăugă: — Uite, nu pricepe ce i se spune și n-a înțeles nimic din cuvintele mele, dar te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai vorbesc de referatele de lectură entuziaste, aș zice mai mult, pozitive, dar eu Însumi am petrecut o noapte Întreagă aplecat asupra paginilor dumneavoastră.» Se va Întoarce spre birou, va bate cu palma pe manuscris - deja ferfenițit, tocit de privirea drăgăstoasă a celor patru lectori -ferfenițirea manuscriselor e sarcina doamnei Grazia - și-l va țintui pe ASP cu o privire perplexă. «Atunci ce facem? Ce facem?» va Întreba De Gubernatis. Iar Garamond va zice că despre valoarea operei nu se discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se cu ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Oscar e mult mai sensibil. O iubește pe Rachel, dar ea nu mai are nici o noapte liberă, să vină la noi. Emily e prima persoană de care pare mulțumit. Doamne! Își dă ochii peste cap, apoi continuă pe un ton drăgăstos: Oscar e uneori așa de năzdrăvan. De ce m-am pricopsit eu cu un copilaș așa delicat? Delicat și sensibil. Ce eufemisme perfecte pentru cuvîntul „de coșmar“. Mă simt Îngrozitor de vinovată pînă și să mă gîndesc la asta, dar Oscar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
normală Îi conferă această calitate. E zgomot și abia de se observă că Dan și cu mine nu vorbim, de fapt, unul cu celălalt. Din timp În timp, Îi privesc pe Trish și Gregory, felul În care el Îi strînge drăgăstos brațul sau se apleacă și-i dă un sărut, modul În care Trish Îl implică și pe el În conversația ei: „Nu-i așa, Gregory? Și noi facem așa, nu, Gregory? Ce părere ai, Gregory?“. Mă Întreb dacă ei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de mamă supremă ca să se poată dezbăra de el. — Da, sînt, răspunde ea cu un zîmbet și ezită puțin Înainte să mă ia de după umeri și să mă strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șes, apoi pe cele din jurul casei. Vorbesc o limba plină de regionalisme, condensata fonetic, amestecata parcă cu peisajul specific, în tonul ogrăzii mari și a șoproanelor largi. Peste sunetul vocilor, se suprapune adesea vocea unui nepot venit să-și întâmpine drăgăstos bunicul. El se ridică în capul oaselor, să-l simtă duios. Bunica pregătește grăbita cană cu laptele crud, proaspăt, muls de la vacile din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]