633 matches
-
Cu Neagșu nu era de glumit. Ca orice belfer fanatizat de materia lui de rangul doi, te executa cu zâmbetul pe buze. Marii fanatici au un surâs irezistibil. Așa și ăsta. Îi spunea unei studente însărcinate în luna a șasea: drăguță, văd că ai știut să-ți umfli burta, dar despre predarea frontală nu prea ciripești mare lucru. Un gentleman, ce mai, și un asiduu umflător de burți, din ce se zvonea. Așa că Ionicii fixau un capăt al scândurii de cercevelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mă, omule, că mă ustură. Ismail o ține de mijloc și cântă: —”Frunză verde viorea Dragă mi-e țâganca me Că este bine făcută Ca prin inel pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el nu-i va mai trece pragul cât va fi cu Jenică, nedorind să se găsească față în față cu peștele ei. "Auzi, Jenică pește, el care e funcționar și..." Ba a oprit și pe Mimi să o vază, așa că drăguța de ea, când vine prin București, trebuie să se întîlnească aproape pe furiș cu mama ei, care a născut-o și a crescut-o. ― Of, Doamne, greu se mai plătește și puțina fericire ce i-e scrisă omului! suspină sfârșind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cheamă? ― Marioara! zise ea, adăugând după o scurtă pauză: A Irinii lui Vlad Ciungu. Maică-mea, că tăicuțu a murit acu patru ani, e soră cu tușa Profira. ― Ei, bravo, Marioara, făcu tânărul, ocrotitor. Dar pentru că ești fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că stau toți împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le știe... Gogu și Eugenia plecară pe ploaie. Nadina, văzând din ușă cum răsucea firele de apă un vânt aspru, se zbîrli: ― Mi se pare că eu voi fi înaintea lor la București. Bătrânul Iuga își freca mâinile mulțumit: ― Lasă, drăguțo, că asta e minunată pentru semănăturile de toamnă! Asta face multe milioane, multe de tot! ― O fi, papa, dar eu nu sufăr ploaia nici la oraș! La țară barem o detest! Grigore se schimbase de când sosise Nadina. Numai după ce a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea află în tren de la Nadina vestea divorțului. Nu credea. De-abia când, peste vreo zece zile, i-a confirmat-o Grigore, s-a convins. Și a exclamat cu multă părere de rău: ― Cu toate astea, ce femeie drăguță! ― Prea drăguță! a surâs Grigore. Oricât de mult ținea însă la Grigore Iuga și oricât admira pe Nadina, tânărul Herdelea nu mai avea răgaz să se ocupe deosebit de încurcăturile lor. Se întîlnea deseori cu Grigore, se ducea pe la dânsul și mâncau câteodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
realitate, nu ! în realitate, diferența nu este atât de mare... Uite ce înseamnă neamul prost : tu îi întinzi un deget, și el îți ia toată mâna ! Eu o tratez de la egal la egal și mă arăt cât se poate de drăguță cu ea, și ea își permite să ne judece ! Ne și judecă, și ne face socoteala la bani, pentru că oamenii din popor așa sunt : la ei interesul practic primează ! Ei nu se pierd ca noi în idealuri, ei sunt tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a făcut altceva decât să tragă oamenii de limbă și să escrocheze... Prostii de-ale lui Puiu, gelozia care îi întunecă... Sus, la etaj, se aude iar telefonul. — Uite, madam Delcă, dumneata mă știi ce femeie de treabă sunt ! Ce drăguță, ce apropiată ! Și cu Ivona azi, câtă răbdare am putut să am ! Pe când ea, tot timpul strecura... Și pe urmă cum se uita ! Dar să schimbăm vorba, pentru că nu vreau să-și închipuie că o critic... Vorbeam de fapt despre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-am scăpat de Viperă. D-apăi cum ! Să n-am tihnă nici între patru pereți ai mei, că acu-acu dă buzna ? !... Da așa, nu cum făcuși : că poftim, că intră, te rog, că sucită, că învârtită ! Nu ! — Uite la Vica, drăguța de ea ! Ai dreptate ! Numai firea mea indecisă este de vină ! Numai neputința mea de a spune în față omului lucrurile neplăcute ! Dar, mai ales, știi ce regret ? Ivona trage pachetul de țigări mai aproape, scoate una, o aprinde. — Regret
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ani de-acum Înainte. Nu știu dacă e posibil, am zis și m-am uitat la ea cu un soi de răceală scîrboasă, care a făcut-o să caște la mine o pereche de ochi mirați, era atît de drăguță și invitația ei era atît de sinceră, Încît refuzul În sine a fost o grosolănie. Zău? Zău, am zis. Credeam că ești altfel, a zis ea. Eu nu am mai zis nimic, pentru că nu credeam, ci știam sigur că sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nepoatei lui Rozanov o fi făcut ocolul orașului. Hattie va fi înconjurată de o curiozitate intensă și nu pe deplin binevoitoare. Teama lui Hattie că va fi „privită“ era întemeiată. Îi spuse: — Oh, nu fi atât de prostuță! — Pearl! — Da, drăguțo? — Despre sex. — Ah! — Știu că am mai discutat despre asta și n-am vrut să te presez să-mi spui ceva ce n-ai fi vrut. Pearl n-o încurajă pe Hattie cu întrebări. — Pearl, cum este? — Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înmiresmat, impregnat de tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe, vulpița cea scumpă... locuiește chiar aici, în grădina noastră? — Vrei să ieși puțin afară, drăguțo? Îți aduc pardesiul și pantofii. Ne putem plimba puțin pe pajiște. — Nu, nu, nu. Vulpițo, oh, vulpițo... Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui Hattie și pieptul i se înălță într-un suspin. — Hattie, încetează! Nu mai ai zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de lângă perete: — Cum îndrăznești să șezi în prezența mea și cum de-ai îndrăznit să intri în salon și să asculți discuția de familie? Te rog să pleci imediat! Când Ruby se ridică, George îi spuse: — Ruby, dragostea mea, fii drăguță și adu-ne niște sendvișuri, vrei? Din alea care-mi plac mie, cu roșii, castraveți și brânză topită. Ruby dispăru. — Mă sperie, izbucni Alex. S-a schimbat total, de parc-ar fi intrat un duh rău în ea. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
secundă sub ochi. De aceea am și pus deasupra un mănunchi tradițional de ochiu boului. Aha. Domnule, discuția cu dumneavoastră este nutritivă dar obligația mea este să vând. Doriți ghimber, ulei de măsline, wisky sau un vin de Malaga? Nu, drăguță, chestiile astea mă lasă nemuritor și rece, vorba poetului. Mie cântărește-mi 10 grame de magiun. Dar să fie de perje. MARȚIALII Acum o săptămână, pe la orele zece post meridian, cineva a bătut la ușă tocmai în momentul în care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
e scurtă și pe urmă îi duceți dorul ca mine. Aveți colea grădinița, dincoace teiul cu umbra lui. Zău, nepoate, dacă te muți aici, prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și alți chiriași? ― Da, încă o pereche. Nu pot să închiriez decât două odăi. La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răsărea soarele din ochii ei. Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni. Am aprins o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
francez numit "sopion". O fiolă costa 400 de lei la un salariu total de 1.800. Tot deadea Vanea Uzunov m-a ajutat vorbind cu farmacistul Țopescu care mi-a deschis credit. Aur de trei salarii. Doamna Iziumeco a intrat, drăguța de ea, pe post de dădacă, obligându-mă zilnic la porția de osânză pe pâine, telemea și lapte cu cacao și ouă, "gogăli-mogăli". Pe domnul Izumenco nu l-am prea văzut prin casă, majoritatea timpului petrecându-și-o în atelierul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Agnes, care se sculase foarte devreme și Îi așteptase cu o privire blîndă, zîmbitoare, atît de Încîntătoare. Încît unele mame sufereau mai mult decît copiii lor văzînd că-l lăsau pe Ricardito, de pildă, pe mîna unei călugărițe atît de drăguțe și care mirosea a parfum scump. Fiindcă măicuțele de la Inmaculado Corazón erau americance și miroseau Întotdeauna frumos, erau foarte curate și mai mult ca sigur că la micul dejun mîncau Corn Flakes, care sînt niște cutii cu fulgi de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În spanioală, ha, ha, ha, ha, rîsete și izmeneli, toată clasa se bucura, În afară de Fernandito, care stătea de-o parte furios; rîsete, fiindcă maica Mary Joan vorbea În spaniolă cînd ar fi trebuit să le vorbească numai În engleză, ce drăguță era maica Mary Joan... Șșșșșșșșș, nu țipați, nu vedeți că numără banii? și dacă am pierdut Îi mai dăm iar, fiindcă maica Mary Joan e tare drăguță. A cîștigat rîndul al treilea și primul, nu! nu! nu! și al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate, era de neuitat măicuța fotbalistă, Întotdeauna grozav de veselă și de drăguță. Apoi maica stareță plecă luînd pușculițele și cutiile cu bani de hîrtie, ÎÎÎÎÎÎÎc, icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cha-cha-cha. Cu potpuriurile a Început o nebunie În toată regula: dansau, săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții, merita să-i vezi cum se distrează. Sigur că da. Și fata aia atît de drăguță, atît de veselă, atî de simpatică. Cu rochie albastră și vaporoasă de tul. Care și-a ridicat puțin rochița cînd s-a așezat. Care Își cuprindea cu mîinile umerii goi ca și cum i-ar fi fost frig, dar În fond nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se așezară și stătură de vorbă în camera comună, cu televizorul, înconjurate de cei rătăciți și incontinenți. Eu nu-s avocat, îi spuse Barbara. Ar fi o nebunie până și să-mi pun problema să-ți dau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a treia ghicitoare, te rog! Prințul: ─ Ești, într-adevăr, un bun jurnalist, dragă Ana. Pentru că nu învinovățești pe nimeni înainte ca tribunalul să-și spună cuvântul, nu te grăbești să comunici ca sigure părerile tale. A treia ghicitoare este una drăguță de tot: Ghici cine a venit cu tine la Castel și tu n-ai știut că e mereu în urma ta? Ghici cine te însoțește ca un câine credincios dar nu e câine ci pisică? Fără să mai aștepte vreun
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pregătit o supă. Camera noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]