3,763 matches
-
te las schilod n pula mea, zice un tip tînăr de pe scaunul din față al pasagerului, răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tîlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? rîde un tip de lîngă noi. E solid. Are mîinile ca niște lopeți. Are capul la fel de pătrățos ca masca lui Darth Vader. Știm că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lîngă noi, așa cum a făcut cînd noi voiam doar s-o ținem În brațe după ce am Înfruntat-o vorbind cu ea despre negrotei, dar nu draga mea, de data asta n-o să poți scăpa, nu, fiincă o ținem strîns În brațe, iar pe cînd ea vrea să se elibereze noi mergem Înainte după ea, nu nu draga mea, nu te putem lăsa să pleci, nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înfruntat-o vorbind cu ea despre negrotei, dar nu draga mea, de data asta n-o să poți scăpa, nu, fiincă o ținem strîns În brațe, iar pe cînd ea vrea să se elibereze noi mergem Înainte după ea, nu nu draga mea, nu te putem lăsa să pleci, nu acum... pentru că trebuie să fim Împreună Carole, știi asta... e exact cum ar fi trebuit să fie mereu... ochii ni s-au Închis dar prin membrana pleoapelor noastre Încă mai putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Întotdeauna plîngem de mila noastră. Of Carole, sînt un prost Carole e nimic vezi tu, eu sînt prostul. Săracul de mine. Apoi auzim voci. Mai Întîi vedem oarecum silueta vagă a unui bulangiu În uniformă, care ne Întreabă cine sîntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. SÎntem sfîșiați În bucăți Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore țanțoș, În marea familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare ,,europeanule,, , Îi mai strigă Antoniu și mâna lui Întinsă primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
internațională, se va face transplant de picior de la un șofer mort care a provocat un accident cumplit de mașină, la una din victime,,. Mă cutremur la gândul că aș putea merge cu un picior străin. Psihicul meu nu ar rezista. Draga mea, ,,Sunt de cinci zile la pat, din cauza durerii atroce de picior, piciorul stâng pe care Îl am șubred din copilărie. Mama Îl Învelea În frunze de varză proaspătă și noaptea, când mă Întorceam cu greu de pe o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
greu de pe o parte pe alta, ele se sfărâmau și se pierdeau prin așternut din chingile feșelor albe. Fără acest tratament constant pe care mama mi l-a aplicat cu consecvență ani de zile, boala misterioasă ar fi avansat agresiv. Draga mea, acum sunt asemeni unui copil care Învață să meargă . Sufletul meu e cenușiu. Te las să transformi cenușa În aur. Ai un fel brutal de a mă Îndepărta de suferință, care mă sperie uneori,,. Nu-mi mai vorbi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar am trecut prin atâtea Încercări, Încât sufletul meu e o pojghiță veștedă, și nu mai Încape durere În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare de cămilă, În care era Înghesuită mobila, văd ca și acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și-l aud pe șoferul nervos, Înjurând ca tembelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
face dor și sete de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și schimbase hainele, era îmbrăcată cu aceeași bluză de mătase în dungi și cu fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându-mă. Mă aflam încă în lumea aceea îndepărtată și domoală. — Ce s-a întâmplat? Îmi pari cam tulburată. Vino încoace, ia-ți paharul și spune-mi tot, am continuat, lăsând din mână volumul lui Napier. Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cearceaf. M-am înfiorat și m-am întors spre ușă. Se întunecase de-a binelea. Zăpada, care nu se mai distingea decât în bătaia luminii de la ferestre, cădea invizibilă în adâncurile propriului somn. Rosemary începu să cânte alt colind. 7 Draga mea Georgie, Nu mi-am petrecut Crăciunul chiar așa cum mă așteptam. În seara în care ne-am văzut ultima dată Antonia m-a anunțat brusc că vrea să ne despărțim și să se mărite cu Palmer Anderson. N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe Georgie mai mult, de a o iubi mai curat. Am simțit acest lucru, dar l-am simțit în contextul durerii profunde și directe - mai exact în contextul unui act de trădare - produse de revederea unei încăperi care-mi era dragă din nou. A pierde pe cineva nu înseamnă doar a pierde persoana respectivă, ci și toate stările și formele prin care aceasta se manifestă în afara propriei ființe, așa încât, prin pierderea cuiva drag, pierzi totodată o mulțime de lucruri - fotografii, poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că ne-ai înșelat într-o chestiune deosebit de importantă. — Nici nu-ți dai seama cât m-a durut de mult, Martin, spuse Antonia cu glas tremurat de plâns, privind în jos și răsucind în mâini batista umedă. — Îmi pare rău, draga mea. — Chiar îți pare rău? întrebă Palmer. Noi credeam că te cunoaștem, Martin. Ne-ai făcut o surpriză. N-aș zice că suntem dezamăgiți, dar cu siguranță suntem profund mâhniți. Într-un anume fel trebuie să luăm totul de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înaltă, plinuță, cu un șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întoarce în Hereford Square. Dacă Rosemary a fost dezamăgită, a mascat totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate lua atât de multe forme. De curând am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia să te întreb. O să mă ocup singur de ei, dacă vrei. Dar, te rog, nu pleca. Îmi adresă o privire în care aproape că se citea ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
angajase să se ocupe de asta și o trecuse pe lista pacienților lui. Georgie urma să plece la Cambridge pentru o scurtă perioadă. — E absurd, desigur, spuse Georgie, sunt perfect întregă la minte, ba mai întreagă decât majoritatea psihanaliștilor! — Mulțumesc, draga mea! răspunse Palmer. Sunt convins de lucrul ăsta, dar nu ne strică să punem puțin lucrurile în ordine. Nu peste mult timp, mi-am zis, Georgie o să-i spună lui Palmer totul despre viața ei intimă. Am întins mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a se vedea. Cam acesta este motivul pentru care te-am evitat și am simțit că și din partea ta există dorința similară de a nu relua o relație care a generat atâta suferință. Ce s-a întâmplat cu noi, draga mea Georgie, din ajunul Crăciunului, din ziua aceea în care am stat amândoi ca doi copii într-o pădure? Câtă inocență exista în noi atunci, cât de mult am pierdut de atunci încoace! Poate ai să spui că a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi din nou, în mijlocul dezastrului din jurul nostru, vom descoperi și altceva decât dezastru. Oare ai putea măcar să încerci, draga mea Georgie, vechea mea prietenă? Dacă nu primesc un semn de la tine care să mă oprească, am să te sun săptămâna viitoare. Noi ne-am iubit cu adevărat, nu-i așa, Georgie? Nu-i așa? În numele acelui adevăr... M. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în cuvintele ei și am spus: — Mă întreb dacă am să reușesc să supraviețuiesc. Ea răspunse, zâmbind fermecător: — Trebuie să riști! I-am răspuns cu același zâmbet strălucitor, îndulcind în cele din urmă tonul prin ironie: — Și tu la fel, draga mea! 1 Legături primejdioase, romanul lui... (n.t.) 2 Netsuke - sculptură miniaturală japoneză (n.t.) Este mai presus de mine. (fr. - n.t.) 1 William Shakespeare, Visul unei nopți de vară, actul III, scena 1 - traducere de Dan Grigorescu, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niciodată greșeli gramaticale, iar mamele lor sunt cucoane cu zâmbete pline de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce s-a mai luptat pizda asta de țărancă! Soldățoaica asta lăsată la vatră! Surogatul ăsta de mamă. Zi și tu, cum e cu putință? Dar, rogu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci ani și nu vor fi mulți cei care Își vor aminti numele lui. „Întoarcerea Omului Misterios. Cum a Scăpat Doctor Czinner de Condamnarea la Moarte. Relatare În Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune, dar neavând Încotro, miză pe vârsta ei. Dacă mi-ai da un pic mâna... Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]