908 matches
-
pe care erau obligate să îl poarte personajele ce prezentau vorbirea corectă. A transcris frazele din manual, a inventat altele întrutotul asemănătoare și le-a transformat în parodica „anti-dramă” La Cantatrice chauve, descrisă de el ca „o tragedie a limbajului”, dramatizare a imposibilității comunicării între oameni, a înspăimântătoarei banalități și a vidului interior ce caracterizau, după părerea sa, lumea modernă. Articolele din presa românească a anilor ’30 schițaseră această concluzie, iar acum el își crease un cadru mai prielnic expunerii ei
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
elegiace, sunt neinspirate și vetuste. Volumele de teatru cuprind piese proprii, prelucrări, localizări și traduceri (multe dintre acestea au rămas în paginile revistei „Familia”), folosite mai ales de trupele de diletanți din Moldova, Transilvania și Banat. Unele dintre piese sunt „dramatizări” ale unor episoade biblice sau ale unor momente istorice reconstituite fantezist - Abraam, Ciceron, Traian și Dochia, Bogdan I sau Întemeietorul Moldovei, Alexandru cel Bun. Altele sunt comedii (într-un act), cu sau fără cântece, vădit influențate de vodevilul francez, reiterând
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
și personală. De altfel, apostolii, care știau că a doua parusie nu va avea loc în timpul vieții lor (cap. 3), nu s‑au înstrăinat niciodată de priveghere. Transferând tensiunea eshatologică în registrul individual și psihologic, Augustin atinge punctul maxim al dramatizării condiției umane, arătând că fiecare individ este responsabil pentru soarta sa. Acest proces este însoțit de o dramatizare firească a istoriei. Pe de altă parte, de vreme ce nici apostolii nu știau ceva sigur referitor la data parusiei, ar fi fost absurd
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cap. 3), nu s‑au înstrăinat niciodată de priveghere. Transferând tensiunea eshatologică în registrul individual și psihologic, Augustin atinge punctul maxim al dramatizării condiției umane, arătând că fiecare individ este responsabil pentru soarta sa. Acest proces este însoțit de o dramatizare firească a istoriei. Pe de altă parte, de vreme ce nici apostolii nu știau ceva sigur referitor la data parusiei, ar fi fost absurd să se creadă că o atare informație ar fi fost furnizată (prin ce mijloace?) posterității. Hesychius afirmă că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istorice, publicând, între altele, Istoria generală a românilor din amândouă Daciile (I-III, 1889), dar fără a dovedi rigoare și spiritul critic necesar, Ș. și-a ales și subiectele literare din acest domeniu. Moartea lui Radu VII de la Afumați (1854), dramatizare în versuri după un roman omonim de H. Buvelot și Ștefan Andronic, are o acțiune axată pe confruntarea a două categorii morale: cei buni, cinstiți, bravi, patrioți (domnitorul și ai săi) - cei răi, urâți la suflet și violenți (conspiratorul Drăgan
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
Institutul de Istorie și Teoria Artei, precum și la Institutul de Stat al Artelor. Preocupat îndeosebi de teatrul folcloric, S. a stabilit tipologia și zonele de răspândire ale manifestărilor teatrale populare, a cercetat apariția, evoluția și perioadele istorice de dezvoltare a dramatizării populare în strânsă legătură cu sistemul lor poetic. Pe baza culegerilor proprii efectuate în sate din Bucovina, Basarabia și Transnistria, a realizat lucrările Drama populară moldovenească (1976) și Teatrul folcloric cu tematică istorică în Moldova (1980, în limba rusă). A
SPATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289813_a_291142]
-
Orizont și stil, cartea lui Lucian Blaga. Cât privește comentariile despre proză, Emil Precup, folosind date comunicate chiar de scriitor, alcătuiește o notiță biobibliografică Ion Agârbiceanu, iar din „Falanga” se reproduc informații despre Liviu Rebreanu. Elevul Grigore Caraba încearcă o dramatizare după O făclie de Paști de I. L. Caragiale, tot el dând drama în cinci acte Mira, fată de-mpărat. Sunt inserate, în numere succesive, scrisori către Gavril Precup, din partea lui Ioan Bianu și a lui Andrei Bârseanu, epistole ale lui
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
Manifestările culturale sunt prezentate în primul rând prin texte publicitare, afișe, anunțuri, programe de teatru, cinema, concerte și instantanee fotografice. Informației i se adaugă interviuri și scurte comentarii. Rubrica „Reflector” prezintă expoziții de pictură, artă grafică, fotografie, sculptură sau discută dramatizarea unor romane și tipologia personajelor dramatice. Din 1966 înregistrarea manifestărilor culturale e marcată de filtrul ideologic, devenit mai evident la nivel programatic în seria „nouă”, inaugurată la 11 decembrie 1970. În „Cursiv” (1/1970) Eugen Barbu anunță că de-acum
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Vânătoare de vulpi (regizor Mircea Daneliuc), S. publică altul, Clipa (1976), cu acțiunea situată în mediul activiștilor de partid, de asemenea ecranizat, în regia lui Gheorghe Vitanidis, care a realizat un film și după Dragostea și revoluția (I-III, 1981-1989). Dramatizările după primele două romane, ca și după Crimă pentru pământ (1994) au fost puse în scenă la diverse teatre. Are colaborări la „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. I s-au acordat numeroase distincții, între care
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
decât în teoretizările, nu lipsite de bun-simț, pe care, din unghiul artei pentru artă, le încercase în junețe (definiția artei, a frumosului, despre naturalism, despre simbolism, sancționat, rigid, ca o „fantezie deșartă”, „în căutarea neînțelesului”, despre „pornografia în artă”, despre dramatizarea romanelor, care ar fi un „atentat împotriva esteticei”). Câteva substanțiale „portrete scandinave” sunt probabil preluate din surse necitate. Cu o bună priză în cronica dramatică, publicistul, împătimit iubitor de teatru, conturează mai multe medalioane de actori ieșeni, care ar merita
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
pentru scenă o seamă de piese din autori italieni (Luigi Pirandello, cu Șase personagii în căutarea unui autor, Giuseppe Adami, Rosso di San Secondo, Giovanni Penzato, Gherardo Gherardi, Federico Nardelli, Alessandro de Stefani) și francezi (Alfred Gehry, Charles Vildrac; o dramatizare după Jules Renard, Morcoveață). Prin intermediul unor texte transpuse în limbile pe care le stăpânea, a mai realizat versiuni românești din Shakespeare (Macbeth), Calderón de la Barca (Viața e vis), N. V. Gogol (Cartoforii, împreună cu Th. Kiriakoff), Eugene O’Neill, Thornton Wilder, poate
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
noi și într-o preocupare specială pentru euritmie și bogăția rimei. Pe drumuri bătătorite merge S. și în primele sale cărți pentru copii. Dar plusul de experiență, ivirea unor rezonanțe intime și dobândirea unui simț scenic determină un progres în dramatizările unor povești ori în piesa Ciufulici, care a înregistrat un notabil succes de public.Calități deosebite, în registru dramatic, dar și în cel poetic, are „basmul” în trei acte Salba fermecată. Stăpân pe unelte, adesea inventiv se arată S. și
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
creează dezvăluie, ca în O scrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale, dedesubturile abominabile din viața înaltei societăți. Altă piesă, Insula, neterminată, va fi pusă în scenă în 1947, cu un ultim act compus de actorul Mircea Șeptilici. S. face și dramatizări: Potopul (după H. Berger), Nopți fără lună (după John Steinbeck, montată în 1945). O componentă definitorie a scrisului practicat de S. e dată de jurnalul său, în cea mai mare parte un jurnal de creație, editat postum (1996). Fragmente, unele
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
specificul teatrului la microfon, diferit în chip substanțial de cel jucat pe scenă. Problemele acestor transformări semantice au fost discutate de dramaturg în mai multe cicluri de emisiuni, care dovedesc seriozitatea cu care abordează deopotrivă versiunea textelor pentru radio și dramatizarea unor opere narative. Așa se și explică buna primire de care au avut parte piesele de teatru radiofonic ale lui S.: unele au fost alese să reprezinte Radiodifuziunea Română la manifestări internaționale (Balerina portocalie și Acceptați retrovizorul la „Prix Italia
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
Discursul poetic al lui Valeriu Sârbu, R, 1966, 6; Vladimir Streinu, Cu cititorii și cu poeții despre poezie, CNT, 1966, 50; Mircea Iorgulescu, „Ora translucidă”, LCF, 1974, 24; Dana Dumitriu, „Ora translucidă”, RL, 1974, 38; Radu Boroianu, Liviu Rebreanu, „Răscoala”, dramatizare de Valeriu Sârbu, RL, 1977, 14; Eugen Simion, Poezia obiectelor, RL, 1980, 10; Ilieș Câmpeanu, „Amfora de rezervă”, CNT, 1980, 20; A. I. Brumaru, „Destăinuirile vulcanilor stinși”, AST, 1986, 10; O. Dobre, Proză informațională, CC, 1991, 10-12; Ulici, Lit. rom., I
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
a se prezenta, legat de feminitate și specific acesteia: ținuta, cosmetica, îmbrăcămintea, mersul, modul de a vorbi, situația în grup. Lecturile preferate de tinerele fete sunt cele erotice, subiectele romantice; trebuie evitate lecturile pornografice sau cele care predispun la izolare, dramatizarea situațiilor vieții, defetism. Profesiunea trebuie aleasă conform vocației și aptitudinilor fiecăreia, fiind știut faptul că în cursul vieții fetele vor mai avea și alte obligații, legate de creșterea copiilor, administrarea gospodăriei etc., activități pentru care trebuie să fie pregătite. (G.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
algoritmizarea, metoda se poate folosi în predarea tuturor elementelor de limbaj: durata sunetelor muzicale, înălțimea, nuanțele, tempoul etc. 6. SIMULAREA presupune imitarea, reproducerea în mod fictiv a unor acțiuni, fapte, lucruri, metoda luând următoarele forme: jocurile didactice, jocurile de rol, dramatizările. 7. MODELAREA își propune ca prin intermediul unor modele (obiecte, machete, copii la scară redusă) să se studieze caracteristicile obiectelor sau fenomenelor originale. În educația muzicală, modelarea și simularea se întâlnesc deseori îmbinate, folosindu-se diverse forme ale acestor metode: machete
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
avut o carieră de invidiat în anii ’50 ai secolului trecut: a fost tradusă într-un singur an, 1951, în maghiară și polonă, a cunoscut trei ediții girate de Al. Rosetti la intervale relativ scurte (1948, 1949, 1958) și două dramatizări, pentru scenă și pentru televiziune, ambele cu titlul Medicul de plasă. SCRIERI: Amintiri, Constanța, 1921; Din carnetul unui medic de plasă. Însemnări, pref. Al. Rosetti, București, 1948; ed. I-II, București, 1949; ed. 3, București, 1958; Scrieri, îngr. Mihail Robea
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
dialogul personajelor nu a constituit un impediment în receptarea de către actori și spectatori a farmecului și vitalității textului, acesta fiind montat pe scenele mai multor teatre din țară, la București, Arad, Pitești, Brăila, Reșița, Cluj, Oradea ș.a. V. mai compune dramatizări după alte scrieri ale lui Creangă: Harap Alb („Iașul literar”, 1954), Stan Pățitul (jucată în anii ’60) ș.a., după cum prelucrează pentru scenă și Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu. SCRIERI: Ochiul babei, București, 1954; Stan Pățitul, în Dramaturgi ieșeni contemporani, îngr. și pref.
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu. SCRIERI: Ochiul babei, București, 1954; Stan Pățitul, în Dramaturgi ieșeni contemporani, îngr. și pref. Ion Nuță, Iași, 1970, 3-63. Repere bibliografice: George Mărgărit, „Ochiul babei” pe scena Teatrului Național din Iași, „Iașul nou”, 1953, 2; N. Barbu, Dramatizări după Ion Creangă, CRC, 1966, 36; N. Barbu, Condiția dramatizărilor („Stan Pățitul” de George Vasilescu după Ion Creangă), TR, 1967, 52; Leon, Umbre, IV, 272-279; Sorina Bălănescu, Un dramaturg uitat: George Vasilescu, „Timpul”, 1992, aprilie; Maftei, Personalități, VII, 319-321; Busuioc, Scriitori
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
în Dramaturgi ieșeni contemporani, îngr. și pref. Ion Nuță, Iași, 1970, 3-63. Repere bibliografice: George Mărgărit, „Ochiul babei” pe scena Teatrului Național din Iași, „Iașul nou”, 1953, 2; N. Barbu, Dramatizări după Ion Creangă, CRC, 1966, 36; N. Barbu, Condiția dramatizărilor („Stan Pățitul” de George Vasilescu după Ion Creangă), TR, 1967, 52; Leon, Umbre, IV, 272-279; Sorina Bălănescu, Un dramaturg uitat: George Vasilescu, „Timpul”, 1992, aprilie; Maftei, Personalități, VII, 319-321; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 431-432. O. I.
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
depărtării, cu intriga generată de o cazuistică psihologică artificioasă, are în centru tot tribulațiile iubirii, ca și comedia Vochița, dar compusă cu mijloacele farsei, exploatând întâmplări senzaționale, coincidențe etc. Alte trei piese sunt de interes și mai scăzut: Prea târziu (dramatizare a nuvelei Jeana), Buccea sau căpățână și Thargelia din Milet. Ignorată sau subestimată multă vreme, publicistica lui Z. revelă fațete noi ale personalității scriitorului. Condus în literatura de imaginație de principii ale clasicismului (seninătate, echilibru, obiectivitate), el se manifestă în
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
cenaclului bucureștean „Nicolae Labiș”, unde își citește încercările de proză. Prima carte este o culegere de schițe și povestiri, Prin parbriz râdea o fată, apărută în 1962. E prezent și în „Iașul literar”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară” ș.a. O dramatizare după romanul propriu, Mâine, cu mare dragoste (1976), s-a jucat la Televiziunea Română (1980). A elaborat scenariul filmului Așteptând un tren, regizat de Mircea Veroiu (1982), fiind și coscenarist la filmul Lansarea, în regia lui Dan Necșulea (1984). I s-
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
o atmosferă plăcută). Ei primesc noi nume și noi ocupații, de-a lungul cursului creându-și chiar noi biografii. Sunt două stadii ale lecției: una receptivă și una activă. Studenții participă la diferite activități: citesc, interpretează dialoguri, exersează diverse jocuri, dramatizări. Elementele pe care se pune accent sunt vocabularul, capacitatea de exprimare orală, capacitatea de receptare a mesajului scris și capacitatea de exprimare scrisă. Gramatica nu este considerată ca fiind foarte importantă. Limba maternă a studenților este folosită dacă e necesar
Sugestopedia – metoda prin care înveţi uşor şi uiţi greu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Manuela Huţupaşu, Mihaela Şimonca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1158]
-
de-a doctorul”. În aceste desene-test cu valoare proiectivă, doctorul se caracterizează prin trei elemente: costum sobru, pălărie, geantă neagră. Ele sunt atributele accesorii ale prestigiului și autorității pe care le incarnează medicul. Aspectul general este de ceremonial, ca o dramatizare a vizitei medicale, în planul reprezentărilor copilului bolnav. Al doilea personaj din desenele-test ale copilului, este mama, care se poate prezenta în următoarele trei situații: a) relație traumatizantă și anxiogenă; b) mama și medicul formează un cuplu de care copilul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]