4,691 matches
-
a iscat cunoscuta replică iritată intitulată Domnul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Trei amendamente importante se cer menționate în această schiță de portret creionată de Carianopol. Mai întîi e de observat că nu e adevărat că marele prozator și dramaturg n-ar fi frecventat cafeneaua literară. O frecventa. E știut că, în fiecare dimineață, lua micul dejun la Capșa, (ouă moi la pahar, unt, șuncă, cornuri și un svarț) în care vreme își citea, atent, presa zilei. Și prînzul îl
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
și cu care avea ceva de discutat, mai totdeauna în contradictoriu. Apoi e falsă opinia că prozatorul nostru a fost un om modest. Numai modest n-a fost, se știe, această personalitate care se considera nu numai cel mai mare dramaturg (a și fost) și prozator, dar și cel mai competent finanțist și chiar strateg militar, avînd parte, din această cauză, de farse ale confraților scriitori, de care cafeneaua literară a epocii a rîs cu haz. Se înțelege că, așa stînd
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
dar Iosif Naghiu continuă să scrie teatru. Ar continua probabil să scrie chiar și dacă genul n-ar mai interesa pe nimeni. Devotamentul său se manifestă nu numai la masa de scris, ci și în viața publică, prin susținerea tinerilor dramaturgi, participarea la dezbateri televizate, prezența la premiere etc. Argumentele despre inevitabilul declin al teatrului într-un moment istoric nefavorabil nu-l impresionează pe Iosif Naghiu. "Piară lumea, dar rămână teatrul!" - aceasta pare să fie deviza sa. Și teatrul românesc "rămâne
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
de istorie sau filozofie, 40-45 de ani, MAMA, soția lui și BEN, fiul lor, 15-16 ani") care a ieșit la iarbă verde. în scurtă vreme, se creează o neașteptată situație dramatică, pe care autorul o descrie nu numai cu mijloacele dramaturgului, ci și cu cele ale regizorului: "MAX: în sfârșit, iată-ne cu toții adunați... Aer curat, soare, grijile zilei date de-o parte, nu tu reviste, nu tu materiale, nu tu vești de război... Cum spunea Erasmus?... Pleacă de-aici, nemilostivule
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Gestul doborârii păsării cu privirea are o remarcabilă expresivitate scenică. Citind pasajul respectiv, avem senzația că ne aflăm într-o sală de spectacole și "vedem" situația descrisă de autor sub lumina puternică a reflectoarelor. Primum philosophari, deinde vivere Mulți dintre dramaturgii români de azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina Mungiu, Vlad Zografi ș.a. - filosofează prin intermediul personajelor lor. Respectivele personaje sunt un fel de... eseiști care, într-un stil mai cețos sau mai clar, mai popular sau mai livresc
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
prin ansamblul reprezentării dramatice. Mai exact, ei creează situații interogative, care declanșează procesul filosofării în conștiința cititorilor (și spectatorilor). Piesele-blitz ale lui Iosif Naghiu nu sunt niciodată minore, nu au niciodată miză mică. Chiar și când scrie numai câteva pagini, dramaturgul vrea de la textul său totul sau nimic. însă "filosofarea" sa are grație. Autorul se joacă semnificativ, ca Charles Chaplin în binecunoscutele lui filme-parabolă. Aptitudinea sa de a deschide parcă fără efort, dintr-o exuberanță de moment, neașteptate - și tulburătoare - perspective
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
drept reper (conștient sau nu) Romanțioșii, un alt spectacol al trupei, caligrafiat minunat de Vlad Massaci după Edmond Rostand. Aceeași manieră delicat ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu). Deși se rezumă la un raport de
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
din presă, începînd de la cele apărute în Noua Revistă Română (dintre care una, excepțională, a lui Caragiale din 3-15 ianuarie 1910 expediată din Berlin și reprodusă în publicația lui Rădulescu-Motru în 17 august 1912, adică la două luni de la moartea dramaturgului. Și în notița redacției, și ea reprodusă, - de ce? - se precizează că e vorba numai de una "din scrisorile sale adresate directorului nostru". Unde sînt celelalte scrisori trimise de Caragiale? În volumul de corespondență al ediției Caragiale volumul VII - de la Editura
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Marină Constantinescu Un moment important al Galelor UNITER este și acela al anunțării cîștigătorului Concursului Cea mai bună piesă românească a anului. De-a lungul timpului, printre premianți s-au numărat dramaturgi cunoscuți că Dumitru Solomon, Matei Visniec și Iosif Naghiu, dar și nume noi că Radu Macrinici, Alină Mungiu, Răzvan Petrescu etc. N-a cîștigat concursul și nici nu s-a numărat printre autorii opriți în selecția finală, la ediția la
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
text românesc, ce se întîmplă la nivelul scriiturii, al construcției replicii, al relațiilor între personaje, al existenței story-ului și al tensiunii dramatice. "Nu orice poveste e dramatică, adică se poate constitui în piesa de teatru.(...) Trebuie să recunoaștem că noi, dramaturgii români contemporani, cădem adeseori din planul de dramă în planul de poveste, înșirînd boabe de mătănii independente, interschimbabile și căzătoare, piesa de teatru fiind cu totul altceva", conchide Dumitru Solomon. Piesa lui Ion Mircea, poet al generației ^70, membru fondator
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
teatru fiind cu totul altceva", conchide Dumitru Solomon. Piesa lui Ion Mircea, poet al generației ^70, membru fondator al grupării și publicației Echinox, redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face să descopăr existența unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic scris de domnia-sa aparținînd acestui gen literar. Construit mai degrabă cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
V. Lută Deși figuraseră în planul Editurii Eminescu pe 1982, Amintirile unui dramaturg care a fost Mircea Ștefănescu au apărut la 16 ani distanță. Unul din motivele acestei întîrzieri este faptul ca voluminoasa dactilograma a cărții de Amintiri... - o cronică teatrală extinsă și un document de epocă, grație celor 84 de ani pînă
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
de epocă, grație celor 84 de ani pînă la care autorul și-a înregistrat experiențele - a suportat amputări repetate din partea cenzurii. Iar Mircea Ștefănescu s-a stins din viață chiar în 1982. Abia în 1998, sub îngrijirea Danielei Ștefănescu (fiica dramaturgului), aceste pagini s-au concretizat într-o carte, inclusă în colecția de "Proza română contemporană" a Editurii RAO din București. Alertețea frazei îndelung exersate să se așeze pe hîrtie (autorul, născut în 1898, a cunoscut și participat la efervescenta jurnalistică
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
plină putere a vîrstei", toate împlinirile Mircea Ștefănescu le cunoaște după borna hotărîtoare a celor 40 de ani. Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa plictisitoare. Atît călătoriile sale, cît și creația teatrală dramaturgul le îneacă în episoade fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui Mircea Ștefănescu e interesant de urmărit cum indivizi concreți s-au topit în personaje umplute apoi de actori
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
banchetul aniversar al Junimii. Și, brusc, usurateca Veronica, plictisita să-l tot aștepte pe Eminescu, îl întîlnește la Iași pe Caragiale, între care se înfiripa o relație sentimentală, cum să-i spun? - corporală. Se pare ca Eminescu a aflat - viitorul dramaturg nu făcea secrete din cuceririle sale - și relațiile epistolare parcurg o perioadă glaciala, ea amenintîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, ca într-o lună îi va distruge scrisorile. Apoi, în mai 1881, o scrisoare îndurerata că l-a pierdut
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
decembrie 1881, anuntînd-o că a avut o altercație, în societate, cu Caragiale și că dacă, la o revenire a Veronicăi, nu-i va înapoiă corespondență, atunci îi va cere satisfacție, semn sigur că poetul știa de episodul sentimental cu viitorul dramaturg și acum îi ținea ei partea. Dar drojdia amărăciunii i-a rămas în suflet. Cîteva scrisori succesive i-a trimis totuși, la începutul anului 1882. În una, din ianuarie 1882, îi și mărturisea "Asculta, dragă, toți mi-au interzis ca să
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul neavînd pic de umor, nutrind despre sine cea mai înaltă opinie, socotindu-se înalt specialist în toate, inclusiv în finanțe și strategie militară. Farsele care i se făceau - unele savuroase și bine puse, aici, în pagina - le cădea
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Visniec a făcut și ultimul pas care îl mai despărțea de marea dramaturgie. Abia acum putem considera că el n-a greșit când a abandonat poezia și s-a consacrat exclusiv teatrului. Reducerea la tăcere a poetului Matei Visniec de către dramaturgul Matei Visniec părea, acum un deceniu, o crimă literară absurdă. Poezia de o claritate stranie cu care se remarcase tânărul din Rădăuți încă de la vârsta de 16 ani îi cucerise pe cunoscătorii de poezie prin forță de sugestie, prin elegantă
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
propriu-zise. Impresia că Matei Visniec își administrează neinspirat propriul talent s-a accentuat atunci când încă tânărul autor (avea 31 de ani) a cerut azil în Franța și a continuat să scrie teatru și numai teatru. Cum să te afirmi că dramaturg într-o țară în care existau ca termen de comparație textele lui Samuel Beckett și Eugen Ionescu? Și totuși, Matei Visniec, acest don Quijote al teatrului, este cel care a avut dreptate. Piesele sale au reușit, treptat, să se impună
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
ceremonioasa a discursului lui Kafka. Tot acest arsenal de seducție literară este folosit însă nu pentru a obtine aplauze, ci pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat armonios în colectivitatea lui săteasca
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia. Un subiect al mass-media din întreaga lume, incompatibil - teoretic -, prin actualitatea lui brutală, cu teatrul superartistizat al lui Matei Visniec, a intrat totuși în atenția dramaturgului, care s-a întrecut pe șine pentru a-l trata într-un mod memorabil. Curajul de a face literatura din gazetărie este depășit doar de curajul - unui autor cunoscut pentru luciditatea lui - de a fi melodramatic. Pentru prima oara în
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
născut pe viu și condus de voci. Voluptate și intimitate, în același timp. Creație și complicitate. Libertate. Teatrul radiofonic a împlinit 70 de ani. Pentru această aniversare a fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
ale țării, rămîn aceleași voci de aur, misterioase, fără chip, care populează cu personajele lor cotidianul sordid. La împlinirea a 70 de ani, Teatrul Național Radiofonic a serbat evenimentul printr-o întîlnire a realizatorilor de teatru radiofonic cu actori, regizori, dramaturgi și critici. Întîlnirea, organizată de Redacția Teatru și Emisiuni Scenarizate a Societății Române de Radiodifuziune și Secția română a AICT, a fost găzduită de UNITER (amfitrion, Cornel Todea, vicepreședinte executiv) și moderată de Monica Patriciu, redactor șef al Redacției de
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
efectiv (mă bucură că mă întîlnesc în opinie cu dl Alexandru Săndulescu), o bucată din "momente". De aceea, tocmai, dl Ion Vartic a inclus-o în ediția sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Andreea Deciu Volumul al cincilea din seria "Opere" semnat A.P. Cehov, publicat de Editură Univers, cuprinde cele douăzeci și trei de povestiri scrise de celebrul prozator și dramaturg ăntre anii 1891 și 1894. ăntre acestea se află faimosul "Salon nr. 6", dar și texte mai puțin cunoscute, scurte, ăn tradiția de umor absurd a lui Cehov. Cu o singură excepție, povestirile au mai fost publicate an românește, volumul
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]