2,442 matches
-
bilet: 21,60 Lei Preț bilet on-line: 24,84 Lei Vineri, 11 Aprilie, ora 19.00 TARTUFFE sau IMPOSTORUL de J.B.P.Moliere SPECTACOL INTERZIS TINERILOR SUB 16 ANI! Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză Versiune scenica de Victor Ioan Frunză Dramaturgia: Victor Ioan Frunză, Adrian Nicolae Decorul și costumele: Adriana Grand Durată: 1h 20 min Sâmbătă, 12 Aprilie, ora 16.00 LECȚIA DE VIOLONCEL de Mona RADU Regia artistică: Felix ALEXA Cu: Radu BELIGAN - George Lamia BELIGAN - Eva Marius MANOLE - Radu
Fără rezervări telefonice la Lecția de violoncel. Cum motivează Teatrul Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38884_a_40209]
-
morții, va fi dansul de celebrare a nașterii unui regizor! Gide, Cocteau, Paulhan, Artaud însuși au cuvinte de laudă pentru spectacol. Mediteraneeanul Vilar își găsește în septentrionalul Strindberg primul său aliat. De altfel, el se va întoarce deseori la această dramaturgie nordică de care Parisul nu știa mai nimic și o va explora cu o reală pasiune. Paulhan îi prezice un viitor strălucit „atunci când îți vei găsi autorii potriviți, autorii tăi”..., dar Vilar îi va căuta mai ales în trecut, căci
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind reconsiderată succesiv. Teatralitatea în opera lui Emil Botta va fi considerată "metaforă existențială"35, "dramaturgie a sentimentelor"36, până la concluzia lui Gheorghe Grigurcu: "între convenția teatrală și vibrația nudă" poezia lui Emil Botta "tinde la organicitate morală"37. Teatrul, în scrierile lui Emil Botta, este o parabolă gestuală și, mai mult, un mod geometric (= regizoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
didactice, materializate în comentariile orale de poezie, și de literatură în general, cu elevii, elaborând, în același timp manuale, și alte cărți pentru învățământul liceal. Scrie, în colaborare, O istorie a poeziei române și O istorie a prozei și a dramaturgiei, intitulate Caiet de notițe. Dar, eclipsată de profesoară, scriitoarea de literatură originală nu s-a înstrăinat de sine definitiv. Parcă aștepta clipa întoarcerii la uneltele sale. Anul 2012 a înscris în bibliografia Mariei Octavian Viața ca reprezentare, scriere de caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ale societății elene de acum trei milenii. Dacă în societățile arhaice, miturile erau valorificate ca reale, sacre și exemplare, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se regăsesc și în dramaturgia contemporană. Dintre operele dramatice apaținând secolului al XX-lea, au fost luate în discuție trilogia lui O`Neill, Din jale se întrupează Electra și piesa Muștele, de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare a teatrului antic grec a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Electrei a reușit să înfrunte timpul, aceasta s-a datorat și faptului că ea s-a impus ca un personaj ce a avut menirea să țină trează conștiința mulțimii, devenind simbol al dreptății. După cum s-a văzut, mitul rămâne pentru dramaturgia contemporană o inepuizabilă sursă de inspirație, a cărei apropiere înseamnă transpunerea unor (străăvechi întrebări în atmosfera și problematica zilelor noastre. Întrebări care, în cele din urmă, se constituie în permanențe ale umanității. I. Nașterea tragediei I.1. Cultul lui Dionysos
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
modele exemplare 1. Dacă în societățile arhaice acestea exprimau adevărul absolut, o istorie sacră (mitul fiind real, sacru, exemplară, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se reîntâlnesc și în dramaturgia contemporană. III.1. Încercări în dramaturgia românească Teatrul veacului trecut cunoaște un reviriment al mitului antic și realizează câteva creații de incontestabilă valoare. Subiectul tragediei atrizilor enunțat de Homer va fi preluat de Eschil, Sofocle, Euripide, apoi de Seneca, mai
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
arhaice acestea exprimau adevărul absolut, o istorie sacră (mitul fiind real, sacru, exemplară, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se reîntâlnesc și în dramaturgia contemporană. III.1. Încercări în dramaturgia românească Teatrul veacului trecut cunoaște un reviriment al mitului antic și realizează câteva creații de incontestabilă valoare. Subiectul tragediei atrizilor enunțat de Homer va fi preluat de Eschil, Sofocle, Euripide, apoi de Seneca, mai târziu de Alfieri, Goethe, iar în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
epoca modernă de O`Neill, Sartre și alții. Lucrarea de față nu-și propune să prezinte toate operele contemporane care au valorificat legenda atrizilor; de asemenea, nu poate face abstracție de faptul că acest subiect nu a fost străin nici dramaturgiei românești. Dintre piesele de inspirație mitică, amintim tragedia în trei acte Electra, de Edgar Th. Aslan (1896Ă, cu un vers fluent, datorat activității de încercat traducător al autorului. E o piesă cu neașteptate lovituri de teatru, apariții supranaturale, ciocniri violente
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care îl pune dubla sa natură, decât prin curajul de a făptui, iar pe urmă a suferi. Iar fiica lui Agamemnon a avut menirea să țină trează conștiința mulțimii, devenind simbol al dreptății. După cum s-a văzut, mitul rămâne pentru dramaturgia contemporană o inepuizabilă rezervă de istorie, a cărei apropiere înseamnă transpunerea unor vechi întrebări în atmosfera și problematica zilelor noastre. Operele celor trei mari autori tragici - Eschil, Sofocle și Euripide - au rămas modele pentru că au reflectat bucuriile și durerile colectivității
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
D ebutul editorial al lui Horia Gârbea (1993) este de o precocitate teoretică mai puțin obișnuită în dramaturgia română. Precedat de o prefațămanifest intitulată Un spectator de școală nouă, volumul (Doamna Bovary sînt ceilalți) teoretizează celebrul intertextualism: totul sa spus, nimic nou sub soare, nici o șansă pentru autorul sfîrșitului de mileniu decît să repete ce au scris alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai exact reprezintă momentul de saturație cînd cultura tinde să devină artă. Intertextualismul reprezintă damnațiunea artistului din culturile bine instalate de a fi cărturar, deși ar vrea să rămînă artist. Horia Gârbea scrie ceva foarte ingenios care ține deopotrivă de dramaturgie și de literatura comparată. Deși predecesorul cel mai des invocat este Caragiale, precursorul, la noi, este Anton Pann, care a "intertextualizat" copios în Povestea vorbei. Maestrul contemporan rămîne, fără îndoială, Borges, care duce ideea intertextelor în absolut cu povestea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în serios. La rîndul lui, Caragiale însuși își trimite reprezentanții: prefectul ținutului este Tipătescu, la brațul iubitei sale Zoe, cei doi urmînd o căsnicie liniștită după ce aflăm că apriga femeie l-ar fi omorît pe Trahanache. Figurile acestea mari ale dramaturgiei universale din Pescărușul din livada de vișini sînt privite cu o tandră compasiune. Horia Gârbea le oferă satisfacție de a căpăta, fie și în formele cele mai iluzorii (gadgeturi existențiale), ceea ce și-au dorit cu atîta suferință în literatura antecesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
inaugurării unei societăți democratice în vechiul Egipet. Înconjurat de șefii breslelor, el organizează un "comitet de urgență" și alcătuiește o listă în finalul căreia, "cu voia dumneavostră..." Iar parabole? De ce nu? La mânia, indignarea și radicalitatea proceselor intentate în noua dramaturgie insurecției din '89, o comedie bine urzită chiar parabolică face cît zece demistificări oneste. În piesa Mephisto comediantul îl lasă pe dramaturg să intre în scenă, joaca încetează, stilul devine sobru și echilibrat și încă o dată trebuie spus: Horia Gârbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
contemporan de la noi, întotdeauna bine venită. Iluzionistele La Centrul Național al Dansului București joaca de-a curentele avangardiste din prima jumătate a secolului XX este, în continuare, în plină desfășurare. Mădălina Dan a pus de curând în scenă, pe o dramaturgie semnată de Rui Catalao, o fermecătoare piesă suprarealistă, cu un titlu adecvat, Iluzionistele. Cu libertate deplină sunt alăturate stări, mișcări, sunete, frânturi de frază care nu se pot întalni decât după logica suprarealistă a visului, sub dicteul gândului din acel
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
fi mai bine puse în valoare. Astfel că, de la cronica pitorească a Bucureștiului vechi, în a cărei vâltoare istorică "rezistentă e doar mahalaua", la tema morții în teatrul lui Ionesco, de la proiectarea lui Blaga pe cel mai înalt versant al dramaturgiei autohtone (alături de Caragiale) la rearticularea dilemei lui Gelu Ruscanu, de la lectura în oglindă a jurnalului maiorescian la interpretarea (extrem de personală) a poeziei lui Ion Barbu, în fine, de la analiza cu totul originală a raporturilor dintre specificul național și tradiție la
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
doi i-a respins, pe Maiorescu și pe Blaga. Nici astăzi nu sunt pomeniți, spiritul maiorescian, germanic, raționalist-logic, e ignorat. în schimb, toți hăhăie pe Caragiale, cu schițele lui penibile ce amuză doar prin acele automatisme verbale mici. Nu în dramaturgie e mare Caragiale (...) Caragiale își scria comediile construite pe un comic de situație sau de limbaj în 1910, când în Europa erau doi foarte mari dramaturgi: Strindberg și Cehov, care veneau cu un teatru problematic". Sunt de observat aici câteva
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
de a crea confuzii. În fond, aceasta e și primejdia pe care o prezintă asemenea "produse" de serie. Despre Carmen Vioreanu, ca să nu săvârșesc cumva o nedreptate, aș dori să se rețină, toutși, că e o foarte bună traducătoare de dramaturgie contemporană. Revin la D'ale carnavalului. Cred că e atât cât și-a propus. Adică e un spectacol revendicat de la o lectură regizorală într-o notă de respect față de Caragiale și public. Pentru primul în ideea de a-i sublinia
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
pagina a doua, și care precis vor stârni valuri în lumea noastră literară: "Revista Luceafărul - ni se spune cu litere bold - așază printre prioritățile politicii sale editoriale descoperirea și pomovarea (sic!) tinerelor talente din toate sectoarele creației literare: poezie, proză, dramaturgie, eseu, critică și istorie literară, reportaj etc. Așteptăm, prin urmare, cu dragoste și interes încercările tuturor celor care cred că au ceva de spus în spațiul literaturii române de azi sau de mâine. Toți cei care ni se adresează vor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
care, fie pentru că își imagina că are talent, fie pentru că, într-adevăr, îl avea, fie pentru că i-l atribuiau conaționalii, fie pentru că, din elan patriotic, dorea să contribuie, pe o cale oarecare, la dezvoltarea vieții cultural-literare, compune versuri, proză ori dramaturgie, susținînd că, scriind în "limba națională" și folosind subiecte "naționale", dezvoltă "literatura națională". În plus, prin "autor național" se subînțelegea un autor care nici nu traducea, nici nu prelucra opere literare străine, ci folosea capacitatea inventivă proprie. Valoarea estetică nu
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
convinsă că cititorii slovaci vor fi în stare să-și facă o idee destul de veridică despre ceea ce se întâmplă în ultima vreme în literatura română, odată ce vor ajunge să îi cunoască pe acei reprezentanți remarcabili ai prozei, poeziei, eseisticii și dramaturgiei: ne gândim la Ana Blandiana (Proiecte de trecut), Mircea Nedelciu (O zi ca o proză scurtă; Partida de taxi-sauvage), Mircea Cărtărescu (Nabokov la Brașov; Mendebilul), Mircea Dinescu (poezii din vol. Moarte citește ziarul), Simona Popescu (din vol. Juventus și alte
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
St. Petersburg, trupa baletului "Bolșoi", de la Moscova, dispun de bannere imense ce acoperă părți importante ale clădirii, o arhitectură modernă a anilor '60. Și totuși, un mare festival desfășurat sub genericul "Shakespeare in Washington" include toate manifestarile scenice inspirate de dramaturgia marelui Will, atât "Falstaff" de Verdi, prezentat sub bagheta marelui dirijor rus, cât și baletele ruse cu "Romeo si Julieta" compus pe muzica lui Serghei Prokofiev, cât și "Othello" oferit de American Ballet Theatre sau "Visul unei nopți de vară
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
Cosmin Ciotloș Formula - declarată în repetate rânduri - a dramaturgiei lui Dumitru Crudu este aceea a Teatrului-Ziar. Cu alte cuvinte, fiecare dintre ficțiunile sale scenice pot fi, la rigoare, probate documentar prin fapte de istorie cotidiană, reportericească, sau dimpotrivă, de documente aproape tezaurizate. De aici, în linie firească, decurg coerența
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
Creatorul de teatru", radiografia Bucureștiului - făcută de Patapievici, Dabija, Iureș - Neil Labutte și Vlad Massaci, "șefele" și Sorin Militaru, spectacole-lectură coordonate de reprezentanți importanți ai noului val de regizori, lecturi ce au descoperit și introdus pe piață texte contemporane din dramaturgia germană, austriacă, irlandeză și nu numai, după șapte ani în care am înțeles că aici este încurajat dialogul și neliniștea creației, după șapte ani în care elitele s-au amestecat cu tinerii, în care tinerii, ei, au fost sprijiniți și
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
Luminilor (1994), II. Din Epoca Luminilor până la Junimea (1994), III. De la Junimea până la primul război mondial (1996), IV. Epoca dintre cele două războaie (1997), V. Poezia românească de la al doilea război mondial până în anul 2000 (2000), VI. Dezvoltarea prozei și dramaturgiei românești în a doua jumătate a secolului XX, 1944-2000 (2003). A treia variantă înglobează toată materia într-un volum masiv, impresionant, de format puțin mai mare decât Istoria... lui G. Călinescu, volum apărut în 2006 la misterioasa Editură Tempus Dacoromânia
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]