1,717 matches
-
au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât.Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
direcția grajdurilor, lăsând în urmă o adieră fină de parfum. Majordomul, la fel de țeapăn și politicos ca David, ne conduce în „Salonul albastru”, după ce ne anunță, în prealabil, o sală imensă, dreptunghiulară, îmbrăcată în catifea de culoare albastru turcoaz, ca și draperiile înalte ( cât înălțimea salonului! ), cu ciucuri aurii ( probabil de aur! ), cu marginile din satin alb, care le scoate în evidență. Lustrele, oglinzile uriașe, sobele, tablourile, toate au o tentă de albastru, emanând mult fast și bun gust. Din partea opusă, venind
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
SCRISOARE DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364626_a_365955]
-
întâmplat și, oarecum descumpănit, s-a întors către ospătar să-i răspundă, contrariat și de faptul că nu a sesizat, nici de această dată, apropierea acestuia. Această mișcare i-a permis să treacă în revistă câteva mese din sală, dincolo de draperia trasă neglijent. Se pare că nu prea mai erau scaune libere. - Cred că la friptură mai merge un pahar de vin... Cine este doamna neînsoțită și ce a comandat? Ospătarul a întors capul pentru a urmări privirea lui Fănel și
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunț și să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La un moment dat, am remarcat o arcadă dăltuită în perete, mascată de o draperie roșie de catifea, lungă până în pământ. Într-un final, când începusem să simt că îndelunga așteptare mă apropiase de epuizare, draperia de catifea s-a dat la o parte, lăsând să se vadă scările ce duceau la etaj. În fața mea
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
am rămas, în virtutea sfertului academic. La un moment dat, am remarcat o arcadă dăltuită în perete, mascată de o draperie roșie de catifea, lungă până în pământ. Într-un final, când începusem să simt că îndelunga așteptare mă apropiase de epuizare, draperia de catifea s-a dat la o parte, lăsând să se vadă scările ce duceau la etaj. În fața mea stătea un bărbat cam la 45 de ani, cu părul coliliu aranajat într-o frizură impecabilă, îmbrăcat în stilul sport elegant
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
a oferi însă foarte mare atenție vasului în care acestea sunt așezate. Buchetul se proiectează pe un fundal pictat în tonalități calde, de ocru și brun. Partea superioară a vasului este înconjurat de câteva pete de roșu ce sugerează o draperie. Dacă la bujori o parte a vasul a fost eliminat, în tabloul ,,Trandafiri” Nicolae Tonitza construiește o compoziție clasică, cu vasul din lut așezat pe axul vertical al lucrării, în care își duc viața efemeră câțiva trandafiri galbeni și crem
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
rafinamentul acestor nobile flori. A tratat fiecare trandafir în tonalitățile calde, dar și ca pe niște trepte de evoluție, plecând de la boboc până la floarea matură. Pentru a evidenția vasul cu flori Tonitza plasează în fundal un joc decorativ al unei draperii, tratând-o tot în tonalități calde, dar mult mai închise. Dumitru Ghiață este artistul care a oglindit în opera sa viața țăranului român. După cum se cunoaște foarte bine, țăranca noastră a știut cu măiestrie să îmbine în țesăturile și cusăturile
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
presupus că preliminariile nu făceau parte din joc - dacă o fi fost vreunul, iar momentul apropierii dialogului nu părea în nici un fel atât de aproape. În ce mă privește, altfel îmi imaginasem eu întâlnirea. O sofa acoperea, ca poalele unei draperii, partea din bibliotecă ce tapița pereții unei sufragerii înalte, cu lemn de mahon lambriat în colțuri, alte trei veioze postate cu umbreluțe albe și roșii de sergi matlasat sau catifea azuriu - închisă ce răsfrângeau bătaia luminii suspendând orice clar-obscur părelnic
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă casa de dincolo, cea cu cerdac urmând dricul fără podoabe cu cai Se trecuse măicuța; o petreceau Doi copii - Cireșul bunicii Elisa ploua cu petale
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
mai purta. Ne strângeam la mijloc cu centura de pionier, dar curând am aruncat-o, căci nu se potrivea paftaua cu stema socialistă cu hainele sfinte pe care le îmbrăcam și am înlocuit-o cu un cordon negru de la o draperie, care avea mici ciucuri la capăt. Sigur, nu toată ziua ne jucam de-a sfinții. Mai des mergeam în parcul Drumul Taberei și ne dădeam în leagăne sau ne plimbam cu barca, decât mergeam în părculețul de lângă bloc unde aveam
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
țineau în clădirea CC din piața palatului. Era o sală asemănătoare celei din palatul Victoria dar, în spatele fiecărui scaun destinat miniștrilor (mult mai puțini la număr ca cei de astăzi) era o mică încăpere separată de scaunul ministrului printr-o draperie grea de pluș. La fiecare perdea străjuia câte un înalt ofițer de securitate (de peste 1,80 m) care mijlocea transferul biletelor dintre ministru și consilierii săi aflați în cămăruță. La ședința de conciliere iubitul tovarăș a venit singur, ea fiind
ISTORII CONTROVERSATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348588_a_349917]
-
cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de peste trei ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
de cult de mare valoare, este locul mirenilor de adunare și închinăciune. Mă rog la icoana aflată pe altar și rămân încremenită de uimire în fața catapetesmei aurite, numită iconostas ori tâmpla, sculptată cu migală, pictată cu chipuri de sfinți, având draperii brodate cu fir de aur ori din argint, uși sculptate măiastru, cu aplicații de foițe de aur, dincolo de care se află spațiul sacru, rezervat fețelor bisericești, unde se țin odoarele însemnate ale bisericii: sfinte icoane, obiecte de cult de mare
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
expuse blide cu ștergare, dovleci, șiraguri de fructe puse la uscat, cucuruz. În camera a dinainte se află: car (pat) cu haine, cu țoale, țolinci, perini, lipidee (cearșafuri), pe pereți sunt laturi țesute în război, blide cu ștergare, la geamuri draperii țesute în război, două lejine (leagăne) pentru copii dintre care unul e legat de grindă, parsechi (dulap) cu blide, războiul de țesut, furcă de tors cu fus, canapeu (ladă cu spătar, în care se ținea zestrea fetelor și pe care
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
luați loc! a invitat-o el precipitat, prinzând cu vioiciune scaunul de spetează pentru a i-l oferi. S-a retras apoi pe al său. Din acea poziție Mariana putea observa întregul separeu și sala cea mare, cât permitea deschiderea draperiei. Ea nu vedea decât masa și, din când în când, bărbatul care-i zâmbea privind-o curios fără să se ascundă. Încă nu-și revenise din emoția ce a încercat-o când a luat hotărârea să accepte invitația. "De ce să
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
intrase în reflex în atât de mulți ani, se întinse pe marginea patului pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de atâția ani și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă încet până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare lentă
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
vom avem foarte multe de făcut și mai avem și răfuiala cu adepții nazarineanului. Serah se plecă în fața arhiereului ajutându-l să urce pe jilțul palanchinului. -O parte a Sinedriul vă așteptă la templu mărite arhiereu, îi spuse Serah trăgând draperiile baldachinului. -Să știi Serah, spuse arhiereul, nu ești în apele tale... -Așa este prealuminate. -Tulburat sunt și eu, să știi asta! Însă o scoatem noi la capăt. Spunând acestea arhiereul făcu un semn și micul convoi plecă în frunte cu
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
Serah, care lumina calea palanchinului ținând în mână un felinar anunțând trecerea arhiereului. - Faceți loc pentru arhiereul Caiafa! Eliberați calea pentru arhiereul Caiafa! spunea Serah, aceasta fiind datoria lui în momentul când se deplasau în acest fel. Caiafa însă trase draperia și îi porunci să nu-i mai pronunțe numele său, fapt cu atât mai de neînțeles deoarece arhiereului nu-i plăcea să fie blocat de-a lungul drumurilor. Dar Serah înțelegea că arhiereul se temea să-i fie rostit numele
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
Mă declar iubito un vasal Al nopții care-mi stă în față Lumina farului se-agață De cel din urmă madrigal Paingii harnici țes mătasă Scutierul viselor ne cere Vamă pentru orice mângâiere Cu care datoria ne apasă Și toate draperiile galante Ciorchine peste baldachin, Aruncă flăcări pe cămin Iar tu citești răscolitor din Dante Copiii dorm visând în somn Deasupra îngerii veghează Și-i mângâie cu câte-o rază A-toate-văzătorul DOMN! Referință Bibliografică: Mă declar iubito un vasal / Ion Untaru
MĂ DECLAR IUBITO UN VASAL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361964_a_363293]
-
SCRISOARE DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362009_a_363338]
-
vârstă înaintată” și gesturile lui nu au fost ale unui tânăr înfocat, ce într-o situație asemănătoare și-ar fi rupt hainele de pe el și ea, neîmpiedicându-se în lenjeria intimă, pentru că nu o avea. Emil Zinescu mai întâi „trase draperiile și aprinse veioza cu o lumină discretă. Selectă muzica lui îndrăgită de Giovanni Marradi... desfăcu jacheta Warei, nasture cu nasture, îi luă eșarfa de la gât, îi scoase cu mișcări lente bluză albă... își dădu și el chiloții jos...” Așa cum e
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
trebuie, să cazeze un grup de excursioniști. A lucrat până noaptea târziu. Spre miezul nopții l-a furat somnul. Când s-a trezit, soarele era de mult pe cer. O rază de soare se strecura abilă, printre îmbinările faldurilor de la draperie . În întunericul camerei ea se juca pe față bărbatului care dormea cu fața în sus și gura ușor întredeschisă, făcând să se audă un mic șuierat, când expira aerul din plămâni. Soneria telefonului a făcut să tresară lumina de pe fața
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. * Nu mă mir că nu mă iubești. Am un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. * Văd întunericul trăgând draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]