409 matches
-
dacă trebuie să-ți salvezi copiii. Vrei să-i împingi singur în ghearele cîinilor?"... Culmea era că și ea îi ura pe dresori, numai că în certurile lor nu mai vroia s-o recunoască, ba chiar găsea și justificări prezenței dresorilor. "Cu atâția câini, era nevoie și de dresori, trebuie să înțelegem asta. Altfel nu ne-am mai putea descurca, nu-ți dai seama? Cine ar păzi cîinii? Și dacă am alunga câinii, cine ne-ar apăra de cei care sparg
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i împingi singur în ghearele cîinilor?"... Culmea era că și ea îi ura pe dresori, numai că în certurile lor nu mai vroia s-o recunoască, ba chiar găsea și justificări prezenței dresorilor. "Cu atâția câini, era nevoie și de dresori, trebuie să înțelegem asta. Altfel nu ne-am mai putea descurca, nu-ți dai seama? Cine ar păzi cîinii? Și dacă am alunga câinii, cine ne-ar apăra de cei care sparg becurile?" Adică tot de dresori, îi replica el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nevoie și de dresori, trebuie să înțelegem asta. Altfel nu ne-am mai putea descurca, nu-ți dai seama? Cine ar păzi cîinii? Și dacă am alunga câinii, cine ne-ar apăra de cei care sparg becurile?" Adică tot de dresori, îi replica el. Nu vezi că aici duc toate firele?" Dar nu ajungeau la nici un rezultat și, treptat, a înțeles că ea începuse să-l urască. După una din aceste certuri, excedat, a făcut imprudența să spună la telefon unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și că și copiii au auzit. Dacă nu te astâmperi, o vom păți cu toții. Și nu-mi pasă de mine, înțelegi? Dar pentru nimic în lume nu voi admite să pui în pericol viața și viitorul copiilor. Crezi că după ce dresorii îți vor plăti ție ce au de plătit, copiii vor avea liniște? Că se vor putea duce unde vor și vor putea face tot ce vor? Toată viața îi va urmări nebunia ta. Și, fără nici o vină, vor plăti ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Părea preocupată să urmărească dansul trâmbelor de praf. Nu știu ce mi-a venit să insist. ― Să presupunem că ar veni un tren pe care ar scrie numele orașului tău. Și din tren ar coborî cu un câine de zgardă unul din dresorii pe care i-ai văzut pe străzi. S-ar apropia de tine zicîndu-ți: "Fetițo"... nu, scuză-mă, "fetițo" îți spun numai eu... sau nu ți-ar zice nimic. Ți-ar arăta vagonul în care să te urci, în timp ce la picioarele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la ce-mi povestise Eleonora despre nopțile cu lună în care nici dresorii nu mai puteau potoli câinii, dar n-am scos o vorbă, n-avea rost să-i stârnesc amintirile. Am stat așa, în tăcere și cu nervii încordați, privind umbrele, ca și cum ne așteptam ca ele să se însuflețească. În cele din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să aștepte mai departe? Aveți dreptate, domnilor, și totuși așa-i ziceam: "Du-te, dar nu întîrzia". De fiecare dată, Eleonora trebuia să inventeze ceva. Ce "aflase", ce era nou. O întrebam de pildă: ― Ce s-a mai întîmplat cu dresorii, fetițo? Când n-avea nimic pregătit, amîna: ― Am uitat să întreb. Bine că mi-ai adus aminte. Și eu sânt foarte curioasă. M-am luat cu vorba și am uitat. Dar lasă că aflu mâine sigur. Într-o zi, am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căutată de poliție după ce s-a aflat de convorbirile tale telefonice cu judecătorul, i-am spus, și, nefiind găsită, bănuiala a început să planeze și asupra ta. "De ce altceva a dispărut?" se poate întreba procurorul, care trebuie să fie unealta dresorilor. Aceștia știu că tu le cunoști secretul și că de groaza lor ai fugit. E firesc, prin urmare, să vrea să scape de tine învinuindu-te că ai dispărut ca să nu fii arătată cu degetul și pusă în cauză. Îți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-o în față. ― Știi ce înseamnă a fi bolnav de frică? ― Bănuiesc că da. ― Nu cumva frica te-a făcut să-ți închipui toate astea? ― Eram un om normal, răspunse ea, când au început să crape becurile și au apărut dresorii. ― Dar cine sânt dresorii ăștia? De unde au apărut? ― Nu știu, ridică Eleonora din umeri. Trebuiau stăpâniți câinii ca să nu mai muște. Așa vorbea lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre și duceau de zgardă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce înseamnă a fi bolnav de frică? ― Bănuiesc că da. ― Nu cumva frica te-a făcut să-ți închipui toate astea? ― Eram un om normal, răspunse ea, când au început să crape becurile și au apărut dresorii. ― Dar cine sânt dresorii ăștia? De unde au apărut? ― Nu știu, ridică Eleonora din umeri. Trebuiau stăpâniți câinii ca să nu mai muște. Așa vorbea lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre și duceau de zgardă câini. ― Asta e tot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înainte pentru că judecătorii vor renunța la anchetele lor, din egoism, și pentru că asasinii își vor pregăti cu grijă circumstanțele atenuante. Hotărâți, dar nu uitați toate astea în clipa când veți pronunța verdictul. Nu uitați că pe lume nu există numai dresori. Există și victimele lor și aveți datoria să judecați astfel încît să fie mai puține victime. Nu uitați că pe lume există nu numai compasiune. Există și frică. foarte multă frică, iar judecătorii trebuie să micșoreze frica, dacă pot, nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreodată instincte criminale care au răbufnit acum? Cei care au împins-o sânt cei care au răspândit frica. Da, ei sânt principalii vinovați. Toți cei care au spart becurile îngrozind lumea, toți cei care au umplut orașul de câini, toți dresorii care au apărut peste noapte, toți indivizii care plimbîndu-se cu câinii de zgardă i-au amenințat soțul, toți cei care au făcut-o să creadă că o primejdie gravă plana asupra copiilor ei. În acele momente acuzata nu mai era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
observi logica unui nebun surescitat de convingerea că el reprezintă Tribunalul. Poate că în sinea ei nu s-ar fi mirat să mă audă într-o zi că-mi asum chiar rolul lui Dumnezeu, convocîndu-i și pe ea și pe dresori la Judecata de apoi... Toate prostiile astea îmi treceau prin cap și clocoteam de furie și de rușine. Eram îndîrjit împotriva Eleonorei și câteva zile n-am discutat nimic cu ea. Ce vreți, domnilor, m-am obișnuit cu ideea că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din greșeală, le ridica statui. Și ajunsesem, în timp ce scriam, să-mi ascund singur versurile de tinerețe. Mai târziu, când am citit despre ghilotină, îmi imaginam totul în amănunt, înfricoșat. Cunosc pe cineva care mi-a povestit o întîmplare cu niște dresori de câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și eu însumi am trăit o aventură ciudată cu îmblînzitori de cobre, care mi-a arătat că de teama
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În lipsa altei explicații, mi-am zis că îmblînzitorul era, poate, Frica. De aceea se va fi mirat că nu l-ai recunoscut. În concluzie, știu că în lume nu există numai dâre de mirosuri de fân. Sânt și câini și dresori. Sânt și elefanți orbi care se sinucid strivind. Dar eu vreau să trăiesc, să simt mirosul de fân. Ții minte ce mi-ai spus odată? Că omul este singurul animal care e nefericit. Celelalte animale cunosc setea, foamea, căldura, frigul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și gata. Gară, tren, lume... Largă lume, deschide-ți plămânii că venim! Vom păși dincolo ca o ispășire de livadă curățată până în inimă. Lume, a luat foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privește prima ninsoare de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii deși de zăpadă. -Totul e dar și suferință Kawabata. Nu poate nimeni să mă păcălească. Am terminat cartea, dresor de Îngeri cerești. -Ai suferit treizeci de ani pentru ea, dar nu-i așa că merită? -Nu știu ce să-ți răspund, și de altfel, nu cred că o carte poate Înlocui viața. -SSttt! Nimeni nu trebuie să afle lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei când albastre, când verzi, când calde, când reci, după cum bate vântul pasiunilor tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe șarpele orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trăiesc și alte păsări de pradă. Șoimii și bufnițele, de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu șoimi și vulturi. Cum se știe, aceste păsări se lasă mai ușor domesticite. Și asta din foarte depărtate timpuri. în Evul Mediu, practica vânătorii era, pentru nobili mai cu seamă, un fel
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Ei bine, câinii și șoimii erau factori importanți, care asigurau de regulă reușita unei partide de vânătoare. Iată un vultur care s-a înălțat atât de sus încât abia se mai vede. Să tot fie 1000 de metri. De jos, dresorul îl urmărește cu mare atenție. Pasărea zboară planat, cu line și ample schimbări de direcție. La un moment dat, nu mai dă nici din aripi. Se lasă purtată doar de nevăzutele pale de vânt. Seamănă mai curând cu un planor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
La un moment dat, nu mai dă nici din aripi. Se lasă purtată doar de nevăzutele pale de vânt. Seamănă mai curând cu un planor. Ochii vulturului scrutează, însă, cu atenție totul. Nu-i scapă din priviri în primul rând dresorul. După câteva minute, timp în care privitorii nu se mai satură de spectacol, dresorul face un gest scurt, abia observat de cei din jurul lui. Pasărea a înțeles semnificația semnalului și a început să coboare, în rotocoale largi și line. Desena
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de nevăzutele pale de vânt. Seamănă mai curând cu un planor. Ochii vulturului scrutează, însă, cu atenție totul. Nu-i scapă din priviri în primul rând dresorul. După câteva minute, timp în care privitorii nu se mai satură de spectacol, dresorul face un gest scurt, abia observat de cei din jurul lui. Pasărea a înțeles semnificația semnalului și a început să coboare, în rotocoale largi și line. Desena pe cerul albastru un fel de spirală. Ajuns la doar două-trei sute de metri
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
larg pe deasupra mulțimii, ca și cum ar fi salutat-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]