393 matches
-
în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă oarecum pentru că urmară rudele, așteptând parcă să se întîmple acel fapt care i-ar fi răzbunat fără ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai avut cu ce să-i plătesc... - A făcut șase case pe Grivița din dobînzi! - Se ținea cu judecătorii și cu sergenții. - Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii tot mai tare. Dricul se hâțâna ca o corabie și mersul echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup de oameni. Când s-apuce spre Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-un tramvai, care opri cu greutate. Vatmanul se dădu jos și începu să înjure în gura mare, dar cine îl mai asculta? Se întuneca tot mai mult și goana nu conteni. Ceferiștii atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și s-a pricopsit pe spinarea săracilor... - Ăla de nu bea, nu mânca... - Ei, uite-l că a luat-o și el din loc! - Nu -lar mai încăpea pământul, că pe mulți a mai nenorocit... Când să treacă podul Constanței, dricul se opri. Bariera era lăsată și cioclii n-aveau ce face, cât ar fi vrut ei s-ajungă mai repede la Străulești. Rudele, nădușite ca vara sub paltoane, gîffiau cu ochii cârpiți de groază la mulțimea care ajunsese iar lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se opri. Bariera era lăsată și cioclii n-aveau ce face, cât ar fi vrut ei s-ajungă mai repede la Străulești. Rudele, nădușite ca vara sub paltoane, gîffiau cu ochii cârpiți de groază la mulțimea care ajunsese iar lângă dric, privind cu mânie sicriul, scăpat de pe bulumaci de atâta goană, ridicat în picioare, cu mort cu tot, de parcă și răposatul ar fi simțit ura celor ce-l urmau la groapă. - Nu scapi tu! strigă o muiere bătrână, ridicând mâna ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să dormi liniștit! Nu e liniște pentru tine nici pe lumea cealaltă, tâlharule, care ne-ai batjocorit fetele și ne-ai vîndut! Ceva scânteia în aerul rece, o ură surdă, stăpânită multă vreme și aprinsă acum ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai mult și cădea o ninsoare rară, ostenită. La geamurile prăvăliilor se aprindeau primele lămpi, niște lumini triste, galbene, abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alai la cimitir. Rândurile se îngroșaseră, pentru că de pe Grivița mai veneau oameni care-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie se desfăcu, alunecând într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse lăsă o clipă să se vadă trupul mortului și chipul său palid, care parcă rânjea batjocoritor către cei ce-l urmau. Rudele vrură să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeie. - S-a desfăcut capacul. Acuși pică în stradă! - Stă cu mâinile pe piept și pare liniștit... Nu se știe cine, mâniat pe neașteptate de nepăsarea mortului, ridică un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară înfricoșate. Se auzi un zgomot sec de sticlă risipită și văzură și mai bine sicriul de lemn negeluit, în care se zbătea parcă Bică-Jumate, dând să iasă afară, țeapăn cum era. Ceea ce trebuia să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." și acum vedeau cu mirare cum coșciugul e cărat de muieri și de bărbați, dincolo de cimitir, nu la groapa de veci. Drumul nu ținu mult. Fratele mortului apucase între niște femei și întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Unde-l duceți? - O să vezi tu, acuși... Nu-l lovea nimeni, nu-l privea nimeni, deși lui de asta u era foarte frică. Mulțimea ajunsese pe un dâmb în spatele cimitirului. De acolo de sus se auzea văicăreala cioclilor, care priveau dricul spart și fărâmat și caii deshămați care o luaseră razna pe câmpul înghețat din jur. Aici domnea o liniște încremenită. Bătea un vânt ascuțit și pașii se scufundau în zăpada moale ca într-un nămol. Strigătele se potoliseră. Patru bărbați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șef vă iartă. Nu-i așa, dom' șef? Dacă dați în scris că aduceți caii înapoi, nu vă mai duce la Parchet. Haide, mă, spuneți! Că acolo e mai rău. Voi ați auzit de Parchet? Hoții tăcură. Afară trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ziua aceea, văduva a bătut telegramă la rude, în provincie, să vină la înmormîntare. Era nedormită și năucă de cap. Abia a avut timp un ceas, două să se odihnească. La cimitir -lau pornit a treia zi pe Gogu. Dricul a sosit numaidecât după prânz. Cioclu au cărat sicriul până la poartă. Au venit și popa Metru cu dascălul. Un copil a luat crucea și aplecat înainte. În urma dricului plângea Florica, între Aglaia și Lina. In spate pășeau rudele, frații mortului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se odihnească. La cimitir -lau pornit a treia zi pe Gogu. Dricul a sosit numaidecât după prânz. Cioclu au cărat sicriul până la poartă. Au venit și popa Metru cu dascălul. Un copil a luat crucea și aplecat înainte. În urma dricului plângea Florica, între Aglaia și Lina. In spate pășeau rudele, frații mortului, unul Ghenadie, cu nevasta și cu copilul, unul Iracle, de era jandarm, și cel mic, Costel, chelner la gară. Urmau apoi Tilică și vecinii. Câte unul își ștergea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai lăsat singură, singurică, Gogule! Că mai bine mă lua pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe ei. Praporgicu 1-a îngropat și pe el, și pe hoțul lui de tovarăș. A cheltuit parale multe, a tocmit dric clasa întîi și-a chemat lăutarii. - Nu i-ați cântat la nuntă, barim să-i cântați acum, la înmormîntare, că așa a vrut... PUngea Mitică Ciolan: - Ce cumsecade era, ce bani i-am mâncat noi, săracul! Cum petrecea el... Plângeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
barim să-i cântați acum, la înmormîntare, că așa a vrut... PUngea Mitică Ciolan: - Ce cumsecade era, ce bani i-am mâncat noi, săracul! Cum petrecea el... Plângeau și Dumitru, și Neacșu. Numai Anghel se ținea mai bine. Au pornit dricul după trei zile spre cimitir. În urma morților pășeau pungașii Mandravelei si hoții de la Filaret. Aduseseră flori si erau încliftați ca domnii. Iar se adunase lumea grămadă. Veniseră cu mic, cu mare, să-l cinstească. Tot Cațaveiul mirosea a salcâm si
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obișnuitul tembelism al mulțimii într-o astfel de zi, disperarea surdă că a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul seral de la „Geamandura“ din micul orășel de la poalele anticului Aegyssus. Aplecat peste blondiul Moș Crăciun, popa mi-a făcut semn să intru în dricul acela motorizat. Canapele și o măsuță chiar, într-un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia care-i iei tu la lună, eu nici nu pun ceasu’ să sune. Să nu mai nuanțez că de banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai am schemele alea care le pregăteam pentru „Cântarea României“. După dezvoltarea economică, nu, vine și dezvoltarea culturală? Altfel, ce să arătăm Europei? Am pornit spre mașina lui. Ketty trecuse la volan. Popa mi-a făcut semn să urc în dric. I-am spus că aveam o întâlnire peste drum, la „Gambrinus“, cu un editor. A surâs. S-a aplecat, prinzându-mă pe după umeri și șoptindu-mi la ureche: — Acu’, pă bune. Asta-i leafa ta? O sută jumate de coconei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai mult de frica unei răceli decât de frig. ― Faci dumneata gestul ăsta? Nu-i a bună, constată Doru Matei. ― Sîntem cu mașina, vă putem conduce până acasă. ― Lăsați, domnule maior! mârâi bătrânul. Ne ajunge că ne-am plimbat cu dricul! Acu' să ne urcăm și în duba Miliției! E prea mult pentru o singură zi. ― Vai! sări Melania Lupu căutând ochii lui Cristescu, sînteți atât de amabil! Nici nu vă pot mulțumi îndeajuns. Ca să fiu sinceră, v-aș însoți, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În orice gest ar trebui plantat un sens. Perfecțiunii îi stă bine doar ca șansă. Zboară la timp! Altfel, îți rămân aripile mici. Stelele autentice strălucesc și în oiștea dricului. Nu trebuie să așteptăm indiferenți zorile. Mai putem mișca și noi pământul spre ele. Suntem molecule de drum. Inadaptabilul are numai două posibilități : să cadă, ori să târască specia după el. Când târâtoarele nu-ți dau pace, nu ai încotro
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]