954 matches
-
rezumă numai la căutarea, la cunoașterea unui loc peisagistic unic sau la descoperirea unor centre spirituale. Călătorie mai înseamnă și inițierea în cultura unei zone de pe glob. Jean Chevalier și Grison Pierre, scriitori francezi, specialiști în istoria civilizațiilor, vorbesc despre drumeții care au dat naștere la aventuri nenumărate, de exemplu la „Călătoria spre soare apune”, care sunt de fapt drumuri ale cunoașterii (ce facem și noi, când plecăm în excursii, pelerinaje, nu?). Ei vorbesc și de opere literare ce oglindesc acest
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
-i ierte! Să fie primit”... Poate le era și lor foame. Așa gândeam eu. Mama nu gusta nimic din bucate, niciodată, mai înainte de a da de pomană. Nici din primele fructe: cireșe, vișine, caise. Ieșea pe poartă și dăruia primului drumeț un pumn de cireșe sau de zarzăre coapte. Apoi ne dădea nouă și la urmă, gusta și ea. Până și aerul se sfințea, atunci când dădea mama de pomană, de sufletul morților. Astăzi îi dau eu Ariondei de pomană, dar aerul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
că-n zacerea din fața morții bătrânul Ciubucică își trăia zilele numai în vise, în casa cu miros de putregai șl ud. Ciubucică a rămas în amintirea noastră ca un copil ce nu știa ce-i joaca, coțcar însăilat pe alții, drumeț fără vre-o țintă, rege de chiot, scaloi ce nu știa ce-i banul, deștept prostit de vremuri, soios la colț de masă, un trăitor de zile moarte, un nătărău cu suflet de copil. Cred că pe oameni nu-i
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
2011 Toate Articolele Autorului Nimbul orașului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă și bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agață de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenușa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberații mirate ale drumețului grăbit de nevoile prezentului. La porțile impozante ale cetății de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenușiul prezentului și zâmbetul viitor al renașterii sale. Poate numai așa peste fardul ruginit și colbul așezat pe iluziile noastre înfășurate în dorința
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
de lumnină ce cobori,/ - îi declară Mircea iubitei -/ Ești soarele ce iasă dintre nori,/ Ești lacrima fierbinte pe obraz/ Și umărul de sprijin la necaz.// Ulcior cu apă ești pentru însetat/ Și pernă pentru cel ce-a înnoptat,/ Toiag pentru drumețul călător/ Și aripă în zbor// Icoană ești pe tâmplă de altare,/ Sămânță de speranță ce nu moare,/ În toate ești o tainică minune,/ Ești ziua cea de azi și cea de mâine” (Tu ești). Iată ce scrie marele Will: „Iubirea
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
ușă, noaptea-a tras cortina... Stelele și luna risipesc lumini... Sub șopron, păstorii, își consumă cina, și mai trag, ...să meargă, câte-un strop de vin. Liniștea adâncă, a nopții depline, face să se-audă, tot mai apasat, vorbe de drumeți: parcă sunt străine... Se-aud tot mai clar, venind dinspre sat. Câinii de la stână, vânturând din coadă, le și dau de știre, cu câte-un lătrat, c-au intrat, călări, trei bărbați pe poartă: Și zărind pastorii, s-au apropiat
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Geana dimineții picură lumina Calc pe ciob de noapte și adun puteri, Înspre tine viață iarăși întind mâna Vara obosită a rămas în ieri. Și-am pornit spre toamnă numărând cocorii, Pe un deal drumețul mere a scuturat Printr-un strop de ploaie sărut iarăși norii Poate așa voi fi și eu mai curat... După împăcare..., adun crizanteme! Fără de culoare unde ne-am opri? Am mușca țărâna, verde să răsară! N-ar mai fi durere
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358524_a_359853]
-
Publicat în: Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mă echipasem din timp, primisem invitație înainte de naștere și un rucsac în care să-mi duc teama de a nu te confunda cu pictorul dealurilor care tot caută drumeți pentru popas într-o imagine de vară - atât cât să umple cămașa de flori și s-o arunce în mare spre alte veacuri. Venisem să-ți cer codul de trecere prin foc, să te aud respirând prin plămâni doborâți de
TE IUBESC DIN PUR ŞI SIMPLU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358187_a_359516]
-
trezind amintiri din cele mai diverse, mai cu seamă plăcute. Pe-un ecran imaginar se proiectează plajele, într-o Mediterană bleu, de-un marin indubitabil. Umbrelele și șezlongurile pestrițe sugerează forfota vacanțelor. Coastele, periculos de abrupte pe alocuri, trezesc ambițiile drumeților temerari. Zgârie-norii cei mai înalți din Europa străjiuiesc Benidormul, pe post de ciclopi moderni. Fără îndoială, componenta „la vedere” e predominanta amintirilor din această zonă eminamente estivală a Spaniei. Însă ar fi mare păcat să reducem frumusețea locurilor la un
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
divină. „Zilele Lucian Blaga” au debutat la sediul Filialei Cluj a USR cu prezentarea cărților fizicianului filozof Basarab Nicolescu. În 1959 am reprezentat amândoi școlile noastre: el, „Liceul I.L.Caragiale” eu, „Liceul Mihai Viteazul”, ambele din Ploiești, la un concurs „Drumeții veseli” cu tema „A.S. Pușkin în literatură și muzică'', transmis la radio în toată țara. Adversarul meu s-a dovedit de pe atunci un elev special. O inteligență sclipitoare, o capacitate de memorare uluitoare. Cu tot efortul echipajului nostru el a
LA MÂNA LUI CRONOS de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358707_a_360036]
-
acasă la noi, să-l îngrijim, poate-l salvăm, spuneam eu, visând miriștile verzi și pe mine cu pletele-n vânt, călare pe calul roșcat, trecând orizontul ... Strada toată aștepta preocupată de-același gând. Calul cerșea ajutorul sau moartea, fiecărui drumeț, clătinându-și capul într-un continuu vaier bătrânesc. Nu puteai să treci pe acolo, fără să-i vezi ochii de jar, arși de febră. Rouă în flăcări. Bolnav de frig, cu oasele frânte, cu pielea crăpată pe alocuri de inutila
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MEMENTO MORI! Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Trăiește omule! Trăiește și încearcă să nu uiți! În fiecare om se-’nalț-un cer și cade-o stea. Drumeți pe firul vieții, noi zăbovim tăcuți sau poate nu, dar într-o zi cu toții vom pleca. E vremea-n care oamenii aleargă către mâine uitând că azi e ziua-n care ei trăiesc, uitând mereu, ce a trecut nicicând nu
MEMENTO MORI! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360200_a_361529]
-
Cuvintele i-au amorțit mirarea drumului iar talpa speranței e izvor de verbe și întrebările zbuciumate poteci râului Călătorul a ostenit căutarea apei vii și Fata Morgana i s-a dăruit nopții cu pocale licori sau țâțe plesnite de lapte Drumețul a îngenunchiat gheața nisipului Vorbele lui sunt firave amintiri de iarbă Stele prinse-n ierbarul senin de Lactee Pelerinul a obosit să adulmece marea ieșire cu valuri spumate de puncte, virgule și paranteze Fața sa o găsesc ciobanii în trunchiuri
CĂLĂTORUL, POEZIE DE IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360228_a_361557]
-
pot deloc, Mi-s martori Iancu, Balint și Buteanu Cu ceilalți doisprezece la un loc. Moți, mocani, crișeni, tot neamul viu De pe pământ și celor duși departe Eu despre Țara Iancului când scriu Poemul meu la toți egal se împarte. Drumeț dacă ți-e sete poți să bei Din doinele de-o seamă cu vecia, Ce plin de lacrimi e conturul ei, Precum e-al țării-mame, România! Referință Bibliografică: Eu despre Țara Iancului când scriu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
EU DESPRE ŢARA IANCULUI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359817_a_361146]
-
i se pare dar acum îl vedea destul de clar.” Ce ți se pare așa misterios,Karon ,vorbi față sinelui care era curios și ar fi vrut să cerceteze puțin.” Poate că e cineva în pădure care face vreun foc ,vreun drumeț sau așa ceva și în plus ești pedepsită sau ai uitat? Și se așeza pe pat încercând să-și reia firul gândurilor și să-și innabuse curiozitatea. Însă după câteva clipe,auzi un zgomot puternic și tresari din pat ,ducandu-se
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
Ploiești publicam poezii la gazeta de perete intitulată „Lamura”. Am participat la concursurile despre viața și opera lui Mihail Eminescu și Ion Luca Caragiale, la care m-am remarcat situîndu-mă pe locurile fruntașe. Am reprezentat bine Liceul nostru la concursul „Drumeții veseli” cu tema: „Pușkin în literatură și muzică”, transmis la radio. Eram stimulată să compun și mi se recunoștea talentul. Mai dificil a fost când la unul dintre concursurile de creație literară pe oraș am fost trecută pe locul al
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
dinspre Suceava pe frumosul drum național și european, călătorului i se dezvăluie, în stânga sa, priveliștea marelui Rarău din al cărui creștet s-au iscat Pietrele Doamnei. Pentru potolirea setei ajungerii acolo sus, unde vârfurile stâncilor par prinse în chiotorile cerului, drumețul o cârmește la stânga prin spatele gării din Capu Satului intrând în defileul Izvorului Alb. După circa doi kilometri de mers, se ajunge în cheile Izvorului Alb. Acestea sunt flancate prin partea stângă în sensul urcușului, de o impresionantă stâncă numită
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
trebuie specificat că restaurantul cu pricina este amplasat pe un drum județean și, comparat cu alte popasuri, nu este frecventat de către multă lume. De exemplu, cel mai cunoscut restaurant din județ, restaurantul istoric Hanul Ancuței, este plin de turiști și drumeți, dar nu are bandă de refugiu. Astfel de observații ar trebui să îl facă pe orice cetățean interesat de mersul treburilor în județul lui să ia atitudine și să pună întrebări cu privire la cei care îi reprezintă. Înainte de a pune întrebări
Câteva întrebări puse de un „băiat de la țară” după ce a văzut, în plin câmp, un restaurant „cu bandă de refugiu” () [Corola-blog/BlogPost/338299_a_339628]
-
ce păștea o holdă de grâu. Ciobanul, un ficior ca bradul, dormea dus, la umbră. Ceva mai încolo, la o altă turmă, o fată, cu caierul de lână pe furca din brâu, păzea oile torcând. Când i-a văzut pe drumeți, i-a chemat și i-a ospătat cu merindele din straiță. „Ce ficior leneș și ce fată de treabă! a exclamat Sânpietru. S-o răsplătim pe fată.” Și a zis Dumnezeu: „Fata să să cunune cu ficioru leneș!” „Cum, Doamne
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
de ploaie»; «supusă dăruirii», se vede «spintecând cerul [iubitului] lăuntric, învolburat», cere să fie descătușată / „slobozită“ «de va veni furtuna», de măsălar / gustar fiind, convinsă că iubirea mișcă și munții din loc, Ea și El / Iubitul par a fi doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
de ploaie»; «supusă dăruirii», se vede «spintecând cerul [iubitului] lăuntric, învolburat», cere să fie descătușată / „slobozită“ «de va veni furtuna», de măsălar / gustar fiind, convinsă că iubirea mișcă și munții din loc, Ea și El / Iubitul par a fi doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
părinte? Săraci? Oameni cu necazuri în parohie? - Nu! Ne străduim doar să îi aducem pe toți la un numitor comun! Un gând îmi mijește în minte. Patul lui Procust. Procust era un tâlhar care prindea călătorii , și îi tortură: daca drumețul era înalt, el îl lega de un pat mic, și îi tăia picioarele, ca să încapă în pat. Dacă drumețul era un om scund, el îl lega pe un pat mare, îi scotea picioarele din încheieturi și le trăgea până când omul
Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană () [Corola-blog/BlogPost/339633_a_340962]
-
comun! Un gând îmi mijește în minte. Patul lui Procust. Procust era un tâlhar care prindea călătorii , și îi tortură: daca drumețul era înalt, el îl lega de un pat mic, și îi tăia picioarele, ca să încapă în pat. Dacă drumețul era un om scund, el îl lega pe un pat mare, îi scotea picioarele din încheieturi și le trăgea până când omul încăpea în pat. Dar alung gândul. Credință este simfonia universală a binelui și frumosului. Nu am parte de niciuna
Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană () [Corola-blog/BlogPost/339633_a_340962]
-
Domnul le-a dăruit sursa de lapte și miere. Dar când oamenii lacomi au vrut să acapareze și să exploateze izvorul dăruit, Domnul s-a mâniat și a secat sursa de lapte și miere. De atunci șipotul de la Foltea oferă drumeților însetați apa sa mereu proaspătă și răcoroasă. Puțin mai încolo sunt Munții Crințului, unde ciobanii își văd de-ale oieritului, unde crește zmeura și unde mai dă ursul... De Sfânta Maria ne adunam cu mic cu mare, la Săliște. Buni
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
punct adunat. Când n-oi mai fi, voi fi, voi mai cânta pe strune înghețate, voi dănțui la geamul casei, din pridvor, voi fi dormire, voi fi doar nume scris în pietre dantelate, izvor voi fi, din el să bea drumeț nemuritor. Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi, cu stelele de mână, vă voi privi din nori, cu dor voi legăna, voi fi ciutura vieții, voi sta lângă fântână, în apa sfântă voi dormi, din ea cu
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]