770 matches
-
conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, în castel, situația rămânea calmă. După un timp, tobele dușmane încetară; se apropia noaptea și diverși generali care păreau a fi mesageri ieșeau și intrau în castel. Poate că se pusese în mișcare o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă ai vreo sugestie, te rog să nu eziți. Întocmai cum spusese Hideyoshi, Kazumasa cunoștea foarte bine arta construcției castelelor. În mod obișnuit, asemenea planuri ar fi fost strict secrete - nefiind nicidecum cazul să i se arate vasalului unei provincii dușmane - dar Kazumasa renunță la orice îndoieli asupra intențiilor lui Hideyoshi și începu să studieze planurile. Kazumasa știa că era improbabil ca Hideyoshi să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să cuprindă toate provinciile. Sakichi se retrase și, în locul lui, apărură doi generali ai lui Niwa Nagahide, Kanamori Kingo și Hachiya Yoritaka. Hideyoshi făcuse mari eforturi pentru a și-l alia pe Niwa, știind că, dacă-l împingea în tabăra dușmană, îl așteptau mari probleme. Pe lângă pierderea unei mari puteri militare, schimbarea poziției lui Niwa ar fi convins lumea că Nobuo și Ieyasu aveau dreptatea de partea lor. Printre vasalii lui Nobunaga, singurul superior lui fusese Katsuie, iar Niwa beneficia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numărau cam șaizeci și una de mii de oameni. Hideyoshi își îngustă ochii, privind în depărtare. Soarele amiezei era năucitor de puternic. Punându-și tăcut mâna streașină la ochi, se uită calm peste Muntele Komaki, care era acoperit de forțele dușmane. În ziua aceea, Ieyasu era încă la Kiyosu. Venise pe Muntele Komaki, dăduse instrucțiunile pentru alinierea în luptă și se înapoiase grăbit. Părea că un maestru de go plasa o piatră pe tablă, cu cea mai mare băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu nu mai erau decât glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot în lungul drumului, năvăleau roiuri de soldați dușmani. Singura unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două sau trei locuri și lupta înverșunat cu lancea. — Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nor de praf stârnit de inamic. Dar un grup de soldați călări din diferite unități, purtând lănci, puști și săbii lungi, îl văzură pe Hidetsugu și-i strigară să se oprească. — Stăpâne! Dacă fugiți într-acolo, veți întâlni altă unitate dușmană! Apropiindu-se, îl înconjurară și îl traseră cu ei spre Râul Kanare, să scape. Pe drum, prinseră un cal rămas fără călăreț, iar Hidetsugu sări, în sfârșit, în șa. Dar, când făcură un scurt popas într-un loc numit Hosogane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții tremurau de emoție. Distanța era atât de mică încât, dacă oamenii lui Honda ar fi strigat, glasurile inamicilor ar fi ajuns înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine, iar pașii celor douăzeci de mii de oameni, amestecați cu tropotul nenumăratelor copite ale cailor, traversa râul, răsunând în piepturile oamenilor care priveau. — Kazumasa! răcni Honda în spatele lui. — Ce e? — Vezi ce e pe malul opus? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La moartea lui G. Pruteanu S-a stins un om, un avocat, Un demn bărbat contemporan, Rămas-am într-un greu păcat, În acel crunt, fatidic, an. O viață-a apărat o limbă, A blestemat pe-ai ei dușmani N-a acceptat că se tot schimbă Pe agramați nu da doi bani. O vorbă doar vrea să ne spună Ne arăta doar sensul limbii românești, Rostea, dar nu ca pe o glumă Un sens al ei , ce nu îl
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
evidență ca stângist până în măduva oaselor, ca adevărat comunist, trebuie să începi să-i pui la pământ pe alții, chiar să-i acuzi că sunt de dreapta. Dimineața, poți fi considerat activist revoluționar, la prânz suspect de anticomunism, iar seara dușman. Poți fi văzut într-o ședință din timpul zilei obligându-i pe alții să-și mărturisească vinovăția, iar în ședința de seară poți fi chiar tu arestat și aruncat într-o cameră întunecată de confesiune. Exercițiul pentru mișcare este Ren-ren-guo-guan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul față în față. Se întrebă dacă datorită acestor fapte va ajunge în Raiul făgăduit sau, dimpotrivă, va fi condamnat să rătăcească pe vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Înmulțit. De la Samarkand, bătălia e urmărită Îndeaproape. O dată la trei zile, sosește un porumbel căruia apărătorii Îi dau drumul. Mesajul nu este niciodată o chemare În ajutor, el nu zugrăvește epuizarea merindelor și a oamenilor, nu vorbește decât despre pierderile dușmane, despre zvonurile de epidemii răspândite În rândurile asediatorilor. De azi pe mâine, comandantul locului, un anume Iusuf, originar din Horezm, devine eroul Transoxianei. Vine, totuși, ceasul În care mâna de apărători este copleșită, În care temeliile fortăreței sunt minate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o știm. — Malik Șah se teme oare să nu aibă soarta tatălui său, Alp Arslan, dacă, asemenea acestuia, trece fluviul? — Câtuși de puțin. Cadiul nu mai pune Întrebări, așteaptă explicația. — Sultanul nu se teme nici de fluviu, nici de armata dușmană, spune Nizam. Îi e frică de o femeie! — Terken Hatun? Ea a jurat că, dacă Malik Șah trece fluviul, nu-l mai lasă În veci În patul ei și Îi preschimbă haremul În iad. Samarkandul, să nu uităm, este cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească și pătrundea, pe neașteptate, Împreună cu ei În cetate, emirii puteau să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Templierii, cred eu, care erau atât de grozavi, ar fi trebuit să știe lucrurile astea. Dar nici vorbă, toți se agită, Își construiesc berbeci și turnuri de asalt din lemn, cunoașteți Înjghebările alea pe roți care se Împing lângă zidurile dușmane și aruncă foc, pietre, săgeți, În timp ce de departe catapultele bombardează cu bolovani... Ascalonienii Încearcă să incendieze turnurile, vântul le e nefavorabil, flăcările cuprind zidurile, care În cel puțin un loc se prăbușesc. S-a făcut breșa! În acest moment toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
armatei creștine. Contele d’Artois Însă se aruncă Împreună cu ai săi pe urmele dușmanilor. Atunci, templierii, pentru a nu fi dezonorați, se aruncă și ei la asalt, dar ajung doar cu puțin după Artois, care deja a pătruns În tabăra dușmană și a făcut ravagii. Musulmanii o rup la fugă către Mansurah. Provocare cum nu se poate mai bună pentru Artois, care vrea să-i urmărească. Templierii Încearcă să-l oprească, fratele Gilles, mare comandant al Templului, Îl măgulește, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trupurile lor să rămână în copac peste noapte”. Trupurile trebuie date jos și îngropate în ziua (sau seara) morții, pentru că, cel osândit fiind „blestemat de Dumnezeu”, se evita astfel profanarea țării. Acesta este motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a bunurilor culturale. Pământul Basarabiei și al Bucovinei de Nord este presărat cu monumente istorice. Vechile cetăți moldovenești de la Cetatea Albă, Tighina, Soroca, Hotin și Țețin, care au fost ridicate de români pentru apărarea vadurilor Nistrului și Prutului contra invaziilor dușmane de la răsărit, sunt azi ocupate de trupele sovietice. Sute de biserici și mănăstiri cu prețioase urme de pictură, sculptură, arhitectură moldovenească au rămas în teritoriul ocupat de Soviete în paguba culturii noastre naționale. Tot acolo au rămas două mitropolii românești
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Zevedei e un om ciudat: vrea să se distingă de popor, și atunci recurge la orice semn distinctiv... Pantelimon prinse curaj, și începu să-și așeze mezelurile pe o farfurie de plastic. - În fond, ține să se declare pe față dușman de clasă... - Cam așa ceva, spuse Petrescu deschizând tabacherea. Dreptul lui. - Dreptul lui? se miră Pantelimon. Într-o societate socialistă ca a noastră? - Așa a crezut el. Și a tras consecințele. Știi și d-ta că a stat 15 ani la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Conversam fără antren. Ne-a animat doar o veste alarmantă, confirmată și de ziarele de azi : că au fost aruncate pe străzi obiecte infestate cu culturi de microbi sau otrăvuri. Marie Liliane m-a întrebat care este opiniunea mea : aeroplane dușmane ori chiar mâini ucigașe, ascunse printre noi, risipesc așa ceva ? Nu pot ieși din senzația că suntem năpădiți de spioni și trădători, i-am mărturisit. Privindu-le alături, trăiam o acută neliniște, ce aproape îmi dădea crampe : și totuși, mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
9 regele îi nimicește pe dușmani „ca pe vasul unui olar” ca în „textele de blestem” egiptene care conservă un ritual (magic?) atestat în timpul dinastiilor a XIII-a și a XII-a (secolele XIX-XVIII î.C.) în care numele regilor dușmani era scris pe cioburi de argilă (ostraca) ce erau distruse, un gest simbolic care anticipa sau de-a dreptul cauza înfrângerea; un caz analog îl întâlnim în Ier 19,1 ș.u. În Ps 110,1 regelui îi revine locul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Vreau să știu că te-ai lecuit de patima beției, Toadere. Atunci nimeni n-a fi mai bucuroasă ca mine că am reușit să te scap de năpastă. Pentru un moment, Toaibă s-a văzut acolo... pe front, în liniile dușmane, când nimeni nu te putea ajuta decât tu singur... „Aici însă uite că un om îți întinde o mână și parcă chiar Dochița spunea că o face din toată inima, pentru că am salvat-o din foc și că nu sunt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
puterea și de capacitatea lui proprie. Dar Alexandru a murit la cinci ani după ce el începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpânirea provinciei Romagna, pe când celelalte posesiuni rămăseseră în vânt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atât de aprig la fire și, în același timp, atât de capabil, și știa atât de bine cum poți să-i câștigi pe oameni sau cum trebuie să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a-i opri pe venețieni, era necesară unirea tuturor celorlalți, așa cum s a realizat ea la apărarea Ferrarei; iar, pentru a l ține în frâu pe papă, marile puteri se foloseau de nobilimea romană, care, fiind împărțită în două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și, fiind mereu cu arma în mână și gata de luptă, chiar sub ochii papei, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și, cu toate că
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri, și aceasta, fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci când se găseau împresurați într-un oraș nu atacau taberele dușmane; nu construiau întărituri în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri; nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare, pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atât oboseala, cât și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]