1,129 matches
-
Raporturile monarhiei cu stările privilegiate Raporturile monarhiei cu stările privilegiate trebuie privite și analizate în complexul context în care au apărut și s-au organizat stările și Adunările reprezentative ale acestora, precum și al partajului contractual al suveranității în fond al dualismului constituțional creat care impune, pe baza nevoii de consilium et auxilium derivat din legăturile vasalice, convocarea și consultarea stărilor. Nevoile sporite ale suveranului și exigențele sale, în special în domeniul fiscal, impuneau cererea și, corelativ, acordarea sfatului și ajutorului (consilium
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
exigențele sale, în special în domeniul fiscal, impuneau cererea și, corelativ, acordarea sfatului și ajutorului (consilium et auxilium) la care stările privilegiate erau obligate. Investite cu drepturi publice, stările participau la guvernare reprezentând "țara" (Land) față de "Domnie" (Herrschaft), în cadrul unui dualism constituțional. Prin caracterul constituțional al poziției lor, nefiind nici "creații" ale suveranului, dar nici expresia unei "democrații" reprezentative, stările privilegiate și-au exprimat solidaritatea constituțională în propriile adunări. Asupra raporturilor stărilor privilegiate cu monarhia și a influenței pe care cele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
supușilor și a dispus de mai multe surse de venit, asigurându-și independența politică față de Adunările de stări 95. Exemplul Spaniei, Franței și Angliei, începând cu secolul al XVI-lea, este edificator. Participarea stărilor privilegiate la guvernare a creat un "dualism al constituției", acceptat în concepția corporatistă asupra instituției Adunărilor de stări. Dualismul "monarhie-Adunări reprezentative ale stărilor privilegiate" și-a găsit expresia constituțională în privilegii, imunități, tratate sau acorduri (Herrschaftsveträge): Magna Charta în Anglia, Bula de Aur în Ungaria, Privilegiile Uniunii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
independența politică față de Adunările de stări 95. Exemplul Spaniei, Franței și Angliei, începând cu secolul al XVI-lea, este edificator. Participarea stărilor privilegiate la guvernare a creat un "dualism al constituției", acceptat în concepția corporatistă asupra instituției Adunărilor de stări. Dualismul "monarhie-Adunări reprezentative ale stărilor privilegiate" și-a găsit expresia constituțională în privilegii, imunități, tratate sau acorduri (Herrschaftsveträge): Magna Charta în Anglia, Bula de Aur în Ungaria, Privilegiile Uniunii aragoneze, Articolele lui Henric în Polonia etc., într-un cuvânt regimul de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
corporativ și Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate se înfățișează în Imperiul german piramidal: în plan superior Dieta imperială (Reichstag), alcătuită din principii laici și ecleziastici, seniori și reprezentanți ai orașelor, iar la bază Dietele provinciale (Landtag). Aceasta va da naștere dualismului constituțional în două planuri diferite: unul regional, care semnifică raporturile existente între principii teritoriali și stări, cu adunările reprezentative, iar celălalt prezintă stările și adunările lor la scara întregului Imperiu. Ordinea feudală a introdus în statele germane o clasificare a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
s-au manifestat prin procesul de teritorializare al "ducatelor etnice" în zeci de principate laice și ecleziastice. Urmarea a fost coruperea atribuțiilor puterii imperiale. Suveranitățile princiare care se constituiau, se vor opune puterii împăratului atât ca "reprezentante ale țării" în cadrul dualismului constituțional creat, cât și prin intermediul propriilor Adunări reprezentative de stări. Începând cu alegerea lui Lothar al III-lea de Suplinburg (1125-1137) a fost depus pentru prima dată "dreptul nașterii" la alegerile suveranului. Prin alegerea lui Conrad al III-lea (1138-1152
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Augsburg consfințea "pacea religioasă" și principiul cuius regio, eius religio. Germania rămânea în continuare divizată. Singura consecință în planul raporturilor stărilor cu suveranul va fi realizarea unui echilibru instabil, raportat la puterea principilor teritoriali și autoritatea imperială. 4.1.2. Dualismul constituțional: Stări și Diete provinciale Originea organizării politice a Germaniei se regăsește în constituirea suveranității princiare, în cursul în secolul al XIII-lea. Încă din secolul precedent o parte din drepturile regale, producătoare de venit, au trecut în puterea principilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aparținea principelui suveran. Dietele se reuneau neregulat, funcție de necesități. Lucrările se desfășurau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea adunării. Raporturile stărilor cu principele suveran au urmat linia generală a evoluției regimului de stări, în cadrul dualismului "țară-domnie". De regulă stările sunt alături și colaborează cu principele. Din secolul al XV-lea vor manifestat tendința de întărire a influenței asupra deciziilor suveranului, derivată din necesitățile fiscale mereu crescânde ale țării, a condițiilor ce li se ofereau pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
V-lea (1106-1125) a avut loc acest proces de teritorializare al "ducatelor etnice" în principate laice și ecleziastice și, în consecință, diminuarea puterii imperiale. Suveranitățile princiare care se constituiau se vor opune puterii împăratului atât ca "reprezentante ale țării" în cadrul dualismului constituțional creat, cât și prin intermediul propriilor Adunări reprezentative de stări. Perioada corespunde atestării documentare a principelui Mercurius (1111) și ulterior acestuia, într-o perioadă tulbure și pentru regatul maghiar. În spațiul german domnia Staufenilor a fost dominată de Frederic I
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
atunci cînd erau efectuate uriașe salturi În timp (cum ar fi de la origenism la catharism); Însemna că vechile ideologii ascetice fuseseră, pur și simplu, reluate de unele mișcări medievale regenerative. În același timp, se pornise o insistentă căutare a invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile occidentale dualiste aveau un număr de trăsături comune, de pildă - anticosmismul, adică ideea că lumea e rea, antisomatismul, adică ideea că trupul e rău, encratismul, adică ascetismul Împins
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respingem drept iluzorie căutarea unor origini „precreștine” ale gnosticismului - cronologic, prima dintr-o lungă serie de mișcări dualiste ale Occidentului -, căutare ce animă școala germană, de acum complet compromisă, de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule), atunci devine legitimă Întrebarea dacă dualismul occidental este altceva decît o prelungire extremistă a creștinismului. O atare soluție, avansată de repetate ori și cu argumente diferite, este, fără Îndoială, tentantă. Cu toate acestea, ne vedem siliți să recunoaștem că, Începînd cu succesorii imediați ai Apostolilor, Părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și frustrantă a unor „origini” stabilite fără echivoc ale mitului gnostic este, În acest fel, refuzată ca fiind redundantă, din moment ce oricare din transformările prin care trece mitul are, prin definiție, o origine cognitivă. O deplasare radicală a accentului de la „originile” dualismului occidental la sistemul În sine al gnozei a devenit necesară, iar cartea de față are intenția de a o efectua. Această perspectivă ne va ajuta să Înțelegem că prima verigă din lanțul dualismului occidental, gnosticismul, nu este o doctrină monolitică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
O deplasare radicală a accentului de la „originile” dualismului occidental la sistemul În sine al gnozei a devenit necesară, iar cartea de față are intenția de a o efectua. Această perspectivă ne va ajuta să Înțelegem că prima verigă din lanțul dualismului occidental, gnosticismul, nu este o doctrină monolitică, ci doar un set de transformări aparținînd unui sistem variabil, multidimensional, care lasă loc unei variații nelimitate. Acest sistem este bazat pe diferite premise moștenite, stabile deși interpretabile, dintre care mitul din Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise și că are o inconstestabilă existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie. La un nivel mai general Însă, dispunem de două criterii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate curentele dualiste occidentale pot fi privite drept diverse fațete ale unui unic sistem mai cuprinzător. De la Începutul secolului al XV-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dualismul pare să existe doar ca o curiozitate În cărțile ereziologilor și enciclopediștilor. Însă pe la 1850 exista deja o Întreagă eflorescență de mituri romantice care dovedeau extraordinare asemănări cu mitul gnostic. Ultimul capitol al acestei cărți va examina mecanismul generator de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestei cărți va examina mecanismul generator de scenarii pseudognostice ca parte a sistemului pus În mișcare de nihilismul modern. Preocupată de structură și sistem, lucrarea noastră nu poate stărui asupra ipotezelor vagi, romantice, menite să scoată la lumină interacțiunile dintre dualism și societate. Ea poate doar să respingă energic aserțiunea generală neîntemeiată, de atîtea ori Încă emisă, că există o corelație Între dualism și „criză” socială. Istoria este un mecanism prea vast pentru a lăsa să-i scape vreo formulă-cheie secretă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și sistem, lucrarea noastră nu poate stărui asupra ipotezelor vagi, romantice, menite să scoată la lumină interacțiunile dintre dualism și societate. Ea poate doar să respingă energic aserțiunea generală neîntemeiată, de atîtea ori Încă emisă, că există o corelație Între dualism și „criză” socială. Istoria este un mecanism prea vast pentru a lăsa să-i scape vreo formulă-cheie secretă. Din cînd În cînd, ne Îngăduie să aruncăm o privire asupra sistemelor de idei În dimensiunea lor logică; dar păstrează Încă ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît o existență nominală. Atunci cînd Fiul pătimește (patitur), Tatăl suferă alături de el (copatitur). 63. Cf. Hipp. IX, 11 sq. 64. Cf. Athanasius, De synodis 15. 65. Cf. R. Williams, Arius, p. 132-143. 66. Wolfson, op.cit., pp. 350-359. Capitolul I Dualismul: o cronologie Erezia Începe cînd laicii Încep să citească și să comenteze Scripturile. Petru din Sicilia 1. O definiție de lucru Termenul dualism (dualismus) a fost creat În 1700 de către Thomas Hardy pentru a descrie doctrina zoroastriană a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
De synodis 15. 65. Cf. R. Williams, Arius, p. 132-143. 66. Wolfson, op.cit., pp. 350-359. Capitolul I Dualismul: o cronologie Erezia Începe cînd laicii Încep să citească și să comenteze Scripturile. Petru din Sicilia 1. O definiție de lucru Termenul dualism (dualismus) a fost creat În 1700 de către Thomas Hardy pentru a descrie doctrina zoroastriană a celor două Spirite opuse, al Binelui și al Răului. În domeniul istoriei religiilor sensul termenului a devenit, pe parcurs, mai tehnic decît este În filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe parcurs, mai tehnic decît este În filozofie, unde desemnează de obicei opoziția Între suflet și trup ori Între formă și materie, sau opoziția carteziană dintre Intelect versus Întindere, ca În lucrarea clasică a lui A.O. Lovejoy, Revolt against Dualism. La o considerare mai atentă se vădește că dualismul filozofic nu este decît un caz particular al uzului mai amplu pe care termenul Îl are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
desemnează de obicei opoziția Între suflet și trup ori Între formă și materie, sau opoziția carteziană dintre Intelect versus Întindere, ca În lucrarea clasică a lui A.O. Lovejoy, Revolt against Dualism. La o considerare mai atentă se vădește că dualismul filozofic nu este decît un caz particular al uzului mai amplu pe care termenul Îl are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai amplu pe care termenul Îl are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor, sînt rezultatul unei geneze datorate unor creatori distincți 1. Dualismul este un instrument În slujba teodiceei, care este o Încercare de a concilia existența unui Creator bun cu imperfecțiunile de netăgăduit ale lumii și ale existenței omenești. Evident, problema este de la bun Început perfect insolubilă dacă nu se utilizează un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
poem ca Paradisul pierdut al lui Milton, care accentuează, Într-o anumită măsură, grandoarea Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de a submina creația lui Dumnezeu, nu pierde niciodată din vedere că Satan este doar un subordonat. Unui mare cunoscător al dualismului, Harold Bloom, nu i-a scăpat observația: „Milton”, scrie el, „care respingea orice dualism, este... citit Într-o manieră total dualistă de către autorii care alcătuiesc tradiția dominantă a interpretării operei sale, printre ei C.S. Lewis Înscriindu-se ca un reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de a submina creația lui Dumnezeu, nu pierde niciodată din vedere că Satan este doar un subordonat. Unui mare cunoscător al dualismului, Harold Bloom, nu i-a scăpat observația: „Milton”, scrie el, „care respingea orice dualism, este... citit Într-o manieră total dualistă de către autorii care alcătuiesc tradiția dominantă a interpretării operei sale, printre ei C.S. Lewis Înscriindu-se ca un reprezentant de frunte”3. Oricît de sofisticat a putut deveni Între timp, dualismul este În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respingea orice dualism, este... citit Într-o manieră total dualistă de către autorii care alcătuiesc tradiția dominantă a interpretării operei sale, printre ei C.S. Lewis Înscriindu-se ca un reprezentant de frunte”3. Oricît de sofisticat a putut deveni Între timp, dualismul este În esența lui o soluție extrem de simplă pe care mintea omenească a născocit-o pentru a justifica imperfecțiunile bătătoare la ochi ale existenței. Oamenii n-au așteptat să se inventeze scrierea ca să exprime această concepție. Ea apare În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]