1,250 matches
-
stau de fapt două seturi opuse de prejudecăți referitoare la natura omului pe care le numesc atitudinea romantică și atitudinea clasică." Cu alte cuvinte, Hulme consideră că această dihotomie este una esențială, cu valoare de matrice, devenind reprezentativă pentru orice dualitate. Extinderea la nivel politic, artistic, ontologic, a celor doi termeni sugerează o viziune amplă sau poate, dimpotrivă, o schematizare prin reducerea complexității existențiale la doar două dimensiuni antagonice. Folosirea termenului atitudine sau a sintagmei punct de vedere vizează de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
idee pe care însă opera lui Călinescu nu o ilustrează pe deplin, aceasta fiind mai degrabă marcată de personalitatea gigantică a autorului care și-a hipertrofiat ego-ul în toate aspectele creației sale fie critice, fie literare. Este vorba de aceeași dualitate apolinic dionisiacă, despre care am discutat anterior prin raportare la afirmațiile lui Dumitru Micu. Finalul prelegerii lui Călinescu stă sub semnul unor imperative estetice, marcate prin verbul a trebui, care sunt oferite, de fapt, ca soluție pentru reorientarea literaturii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sarcinilor statului 26. În termenii noului stat, care triumfă în lumea europeană a secolului al XIV-lea, se înțeleg nu numai instituțiile constitutive ale stărilor teritoriale sau imperiale, ci întregul complex de forțe pe care se întemeiază. În primul rând, dualitatea puterii statale. Monarhia, care nu a reușit să concentreze într-un mod suficient organizat funcțiile statului, lăsa loc unei a doua puteri statale. Titulari ai acesteia devin Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate, imperiale și teritoriale. Rămas un primus inter pares
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
luptătorilor. O altă problemă fundamentală care privește analiza originii Adunărilor de stări, o reprezintă realitatea că acestea încorporează instituția "sfatului și ajutorului" (consilium et auxilium), care le precede și le conferă justificare istorică. Această instituție constituie, totodată, suportul juridic al dualității raporturilor feudale și exprimă acțiunea stărilor privilegiate de integrare a propriului sistem corporativ în regimul de stări, prin intermediul unor Adunări reprezentative. În cuprinsul obligațiilor reciproce de esență contractuală, care decurg necesar din "sfat și ajutor", au fost încorporate obiceiuri mai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și știau cel mai bine să-l aplice în fiecare situație particulară. Acest obicei definește caracterul esențial al "țării" în care dreptul putea fi invocat. De acea, în determinarea originii Adunărilor de stări, punctul de plecare îl constituie nu numai dualitatea raporturilor personale ce caracterizează legătura feudo-vasalică, ci și invocarea unității dreptului cutumiar. Ajutorul (auxilium) are la bază ideea serviciului militar personal. Obligația vasalului se materializa prin aportul bănesc și militar pe care le datora. Ajutorul se acorda în trei-patru situații
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se armonizeze cu apariția Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. Regimul politic al stărilor este fundamentat tocmai pe existența acestei reguli de drept, iar viața publică se desfășoară în virtutea acesteia. Partajul contractual al prerogativelor suveranității subliniază diferența între regimul bazat pe dualitatea raporturilor feudale și cel întemeiat pe dualitatea puterii statale. Stările sunt chemate să presteze "sfat și ajutor" în propriile Adunări reprezentative. Sfatul nu mai are simplul aspect politic și tehnic: el nu se mai pronunță doar asupra oportunității scopului unei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stărilor privilegiate. Regimul politic al stărilor este fundamentat tocmai pe existența acestei reguli de drept, iar viața publică se desfășoară în virtutea acesteia. Partajul contractual al prerogativelor suveranității subliniază diferența între regimul bazat pe dualitatea raporturilor feudale și cel întemeiat pe dualitatea puterii statale. Stările sunt chemate să presteze "sfat și ajutor" în propriile Adunări reprezentative. Sfatul nu mai are simplul aspect politic și tehnic: el nu se mai pronunță doar asupra oportunității scopului unei acțiuni determinate, ci conține și o declarație
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să Îi ajute să se dezvolte și să se modeleze În plan cognitiv, psihomotor și afectiv motivațional. Probele de evaluare elaborate de către noi conțin itemi obiectivi și semi-obiectivi. În cazul primei categorii menționate, utilizăm itemi cu alegere multiplă, itemi tip dualitate (adevarat fals) și itemi tip pereche. Toți itemii sunt Însoțiți de suport concret-intuitiv sau ilustrativ. Itemi cu alegere multiplă Exemplu: Anotimpurile anului sunt: a) iarna, martie, toamna, primăvara; b) primăvara, vara, toamna, iarna; c) vara, decembrie, toamna, primavara; d) primăvara
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
pereche. Toți itemii sunt Însoțiți de suport concret-intuitiv sau ilustrativ. Itemi cu alegere multiplă Exemplu: Anotimpurile anului sunt: a) iarna, martie, toamna, primăvara; b) primăvara, vara, toamna, iarna; c) vara, decembrie, toamna, primavara; d) primăvara, vara, toamna, iarna. Itemi tip dualitate Exemplu: Indică răspunsul corect folosind simbolurile: “A”(adevărat) și “F”(fals). a) Toamna Înfloresc ghioceii. b) Iarna frunzele copacilor cad. c) Vara mergem la mare. d) Iarna vine Moș Crăciun. Itemi tip pereche Exemplu: Unește, prin săgeți, fiecare anotimp cu
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
cărămizi” intelectuale pe care le descoperă mintea omenească de oriunde și de oricînd, dacă pornește de la premisa unanimă că avem cu toții un trup și o minte percepută ca un ecran tridimensional, care nu poate fi nicidecum identificată cu trupul. Această dualitate, care nu reflectă cu precizie opoziția dintre hardware și software, ci mai degrabă pe aceea dintre mașină (incluzînd programul software) și performanța inteligenței umane, este inerentă tuturor ființelor omenești și poate conduce cu ușurință, cum s-a și Întîmplat, la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
producă soluții care nu cer nici o „experiență a lumii” prealabilă pentru a fi susținute și chiar apărate pînă la moarte și dincolo de ea. Sistemul este cel care creează perspectiva asupra lumii, și nu invers. Pornind de la o experiență inițială a dualității Într-o lume bazată pe dualități (zi-noapte, cald-rece, dreapta-stînga, femeie-bărbat etc.), mintea omenească este capabilă să fixeze un număr limitat de reguli pentru a defini un sistem. Derulate un timp suficient prin alte minți, aceste reguli tind să producă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
experiență a lumii” prealabilă pentru a fi susținute și chiar apărate pînă la moarte și dincolo de ea. Sistemul este cel care creează perspectiva asupra lumii, și nu invers. Pornind de la o experiență inițială a dualității Într-o lume bazată pe dualități (zi-noapte, cald-rece, dreapta-stînga, femeie-bărbat etc.), mintea omenească este capabilă să fixeze un număr limitat de reguli pentru a defini un sistem. Derulate un timp suficient prin alte minți, aceste reguli tind să producă tot mai multe soluții incluse În sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un "cod aristocratic prin care se acordă adversarului un rol retoric"18, fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să scape lancea decât izbit de pe cal; a o depune cu mii de precauțiuni într-o cutie velurată e un gest de compătimit"114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un blanc în actul performativ al enunțului. Spunem aparent, deoarece micro-povestirea ficțională joacă din perspectiva enunțării rolul unei comunicări perifrastice, în care instanța auctorială se retrage, cedând, temporar, locul naratorului, într-un joc al dedublărilor, specific prozei publicistice argheziene. Explicând dualitatea actului ilocutor, Ducrot 297 operează o distincție importantă între eul explicit (care își asumă "angajamentul enunțiativ") și cel implicit care, de obicei, emite "enunțuri declarative", asertate). Primul apare direct implicat în enunț, iar al doilea pare să absenteze, însă se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sacre care nu se disting ca modele de virtute. Ironia flaubertiană se distinge nu numai în semnătură ("Și iată povestea sfântului Iulian Ospitalierul, cam așa cum o găsim, pe un vitraliu de biserică, în ținutul meu" - în care "cam așa cum" semnalează dualitatea narațiunii, fidelitatea și infidelitatea naratorului) dar și în titlu care poartă în el însuși un clivaj, o diviziune, fiindcă acest Iulian este neospitalier prin excelență: el și-a omorât oaspeții cărora soția lui le oferise propriul pat. Între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cărui aspect pătrat și militar se opune oricărei intimități de refugiu, de casă primitoare și care este populat cu un bestiar fantastic, dragoni la exterior care scuipă apa streșinilor 385 și boturi de fiare sălbatice în interior. O astfel de dualitate contradictorie este plasată emblematic pe pervazul ferestrelor: "la toate caturile, înfloreau în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care furnizează esențialul terenurilor etnologice sunt astfel respinse pe linia unei tradiții schimbătoare sau disecate de un fir ce separă modernitatea industrială "străină" de o economie "indigenă", fără ca modurile de edificare a raporturilor de dominare pe care le cuprinde această dualitate să fie abordate la modul problematic. În cercetările africaniste îndeosebi, disjuncția introdusă face posibilă o limitare strictă a obiectelor la rămășițe "endogene" ale economiei care se pretează la observarea unei alterități "autentice" hrănind problematicile articulării modurilor de producție, precum și pe
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
comunităților sătești. Cauza imediată a acestei situații a fost deja arătată: identitatea (raport personal) acțiunii administrative exterioare cu structura satului. În realitate, aceste sate sunt adinamice: nicio depășire a cotidianului, nicio mișcare în plus. Dihotomia rămâne identică cu ea însăși, dualitatea ei nu este niciodată depășită. Paralizie internă, stagnare: acestea sunt imaginile care redau cel mai bine această societate construită pe exploatarea culturii de palmieri naturali. Producția însăși, șefia, colectivismul servil nu scapă raportului de forță care le constituie; datorită acestuia
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
că dispăruse orice neîncredere față de un european care pune întrebări, înarmat cu o foaie de hârtie și cu un creion (spectacol neobișnuit la o adică într-un sat), forma chestionarului părea inadecvată. Exprimarea "opiniei" personale înseamnă înainte de toate stabilirea unei dualități între trecut și exprimare, înseamnă într-un fel a fixa gândul în cuvinte. Această fixare în cuvinte este un proces care se stabilește prin lectură și prin scris; ori sătenii noștri erau analfabeți; cuvântul este o desfășurare care nu trebuie
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară, liniară, nu exclude efectele metafizice de adânc. Dincolo de unduiri și dubii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
arta preistorică, impune deci, posibila imagine a auto-procreerii, cu care Marea Divinitate feminină a fost dotată, sau pe care si-a însușit o ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența contrariilor”), sau pe vasele de la Dumești, Ghelăiești, Trușești, Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3/1; 4/1; Monah D., 2001, p. 181), ca element al comuniunii celor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3/1; 4/1; Monah D., 2001, p. 181), ca element al comuniunii celor două principii ying și yang. Pe alte vase neo-eneolitice, dualitatea pare să fie reprezentată numai de principiul feminin dublat, dar nu în asociere alăturată, ci prin acuplare, iar noi credem că celebra “La Carte à jouer” de la Laussel (A. Roussot, 1995, fig. 1d) reprezintă Marea Divinitate feminină acuplat. Unele explicații
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Grimaldi (M. Mussi, 1995, fig. 2), Trușești, Dumești sau Scânteia, unde una dintre reprezentări se deosebește de dublura ei masculină fie prin lipsa sânilor, fie prin tratarea specială a capului, în timp ce, altele, absolut identice, nu lasă posibilități de interpretare a dualității; în această situație, rămâne de acceptat caracterul hermafrodit al zeității feminine, în calitatea sa de auto procreere, atribut al Marii Mame . Trecând la pictura cucuteniană, observăm, mai întâi, faptul că, pe câteva fragmente ceramice de la Ruginoasa-Iași este redată, extrem de stilizat
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în Paleolitic, dar și la unele comunități umane neo-eneolitice, elementul feminin este de natură htonică, reprezentat
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]