847 matches
-
românească de azi, TR, 1990, 24; Mircea Mihăieș, Eminescologia în bluejeans, O, 1990, 24; Ion Simuț, Citatul - semn de criză, RL, 1990, 31; Alex. Ștefănescu, Farmecul discret al erudiției, RL, 1990, 33; Ion Buzera, Dincolo de citat, R, 1990, 9; Gabriela Duda, Acțiunea citatului eminescian, VR, 1991, 1; Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Alina Creangă, Trădarea cuvintelor, ECH, 1996, 10-12; Mariana Criș, Actualitatea discursului critic, „Azi - Supliment literar”, 1997, 10; Borbély, Xenograme, 128-129; Mircea Anghelescu, Procesul Caracostea, RL, 2000
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
Amintiri deghizate, București, 1994, 161-166; L’Avant-garde roumaine, îngr. Petre Răileanu, „Le Rameau d’or”, 1995, 2; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
pe mine, un geamantan și un copac. Eram În camera mea, pe bancheta de la fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În camera mea, pe bancheta de la fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceasta s-a răspândit În Europa și, În cele din urmă, a traversat oceanul până În America de Nord. Benjamin Franklin s-a Îngrijit de industria mătăsii din Pennsylvania Înainte de Revoluția Americană. Duzii au fost plantați pe tot cuprinsul Statelor Unite. Totuși, când culegeam dude pe fereastra camerei mele, eu habar n-aveam că dudul nostru avea vreo legătură cu industria mătăsii sau că bunica mea avusese copaci exact ca acesta, În spatele casei ei din Turcia. Dudul stătuse În fața geamului meu de pe Middlesex fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un sentiment canin, plin de dragoste vie și imun la tragism. Aceasta era casa mea, Middlesex. Acolo, pe bancheta din cadrul acelei ferestre, stăteam și citeam ore În șir, mâncând dude din pomul de afară. Zăpada de pe alee nu fusese curățată. Nimeni nu avusese timp să se gândească la asta. Capitolul Unsprezece a intrat cu viteză cam mare pe alee și ne-a săltat În scaune, lovind pământul cu țeava de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui Bruch vocea ar fi fost semnificativă din prima. Era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a stat în putință și a eșuat. Clădirea de la capătul îndepărtat al umbrarului de beton întins între două străzi afișa o anumită austeritate cu pietrele ei încadrate strâns de rigole, dar parcul era al tuturora, al faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn, Martina Twain. Tocmai fusese la un muzeu. Pielea ei avea o paloare patinată, de muzeu. În ciuda prospețimii de fruct a tenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei una din tehnicile de mare subtilitate - știi tu, își laudă prietenul, ridicându-i în slăvi calitățile. Dar prietenul lui Otello nu-i scapă din ochi și, sperând că va avea de câștigat din povestea asta, îi spune totul șefului. Duda asta mare, însă, nu poate sau nu vrea să creadă. O situație clasică. Ei, dragostea e oarbă, mi-am spus eu și m-am foit pe scaun. Ca să fiu sincer, cele de pe scenă nu-mi prea capta atenția. Noaptea zbuciumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele ... Iar casa însăși n‐are să uite nicicând primul țipăt, rămas în perdele ... 290 Ion Gheorghe Pricop Născut la 15 aprilie 1946 în localitatea Duda‐ Novaci, județul Vaslui. Promoție 1964 a liceului din Huși, 1969 a Facultății de filologie a Universității „Al. Ioan Cuzaʺ Iași. A debutat în poezie în 1963 în ziarul regional „Flacăra Iașuluiʺ, iar ca prozator în revista „Alma Mat erʺ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viață cu nostalgia! De când am plecat, am continuat, În toți acești ani, să mă visez noaptea În orașul acela patriarhal cu duzi, uite cât de groși. Duzii sunt prea puțin băgați În seamă aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe sămânțoase, cu mare trecere În copilăria mea săracă, umpleau tot caldarâmul, cădeau În pălăriile domnilor ce coborau, puși la punct, din mașină. Mă visam În camerele comode de atunci, cu mobile amestecate, ca și stilurile caselor, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui Moș Andrei: cu o mână pe umărul bătrânului, cu cealaltă flutură Înspre cer ce are și ea la-ndemână: pestelca, trasă cu tot cu partea din față a fustei - i se văd țurloaiele slabe, strâmbe, negre. Cu un pas Îndărătul lor: Duda - nepoțica; face ce face bunică-sa, dar cum ea nu are, În față, pestelcă, cum i-s libere amândouă mâinile, flutură, ridică, saltă poala rochiei - de la noi, din calidor, văd până mai sus de sus ce zicea ea, mai deunăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aud. - Să ne ținem laolaltă, doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui Maxim. - Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele vii, cele păduri - eu Încă n-am văzut-o alergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui Maxim. - Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele vii, cele păduri - eu Încă n-am văzut-o alergându-și-o prin vii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin vii, dar nu e ea chiar atât de mare-mare, Încât să nu se mai joace și cu mine, olecuță (ultima oară la noi, În bucătărie, unde-a dat mama peste noi, mie mi-a fulgerat perechea de palme, pe Duda a primblat-o de gâțe - de gâțe a azvârlit-o afară, zicându-i să n-o mai prindă pe la noi, că i le taie - dar m-am dus eu la ea, când bătrânii erau la deal, la lucru și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
părul lung și minte-ngustă) se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai Duda? Eu pentru ea spusesem asta, cu bărbații; să audă ea - să mă admire ori să mă tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai Duda? Eu pentru ea spusesem asta, cu bărbații; să audă ea - să mă admire ori să mă tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat. Sunt gata să dau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a tăiat. Sunt gata să dau În plâns - dar Moș Iacob al meu găsește: - Pi fimeili istea cin’ le apără, ’n codru? Di tal’ari? Trebui’ ș-acolo-on bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o bagă-n seamă și bine face: mâna cunoscută a Dudei: aspră și fierbinte, pielegoloasă mirosind a calapăr, ca la noi, În bucătărie, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o bagă-n seamă și bine face: mâna cunoscută a Dudei: aspră și fierbinte, pielegoloasă mirosind a calapăr, ca la noi, În bucătărie, Înainte de; și după, la ei, cu ferestrele astupate, În umbra dulce și pipărată, când ea zicea să mă uit În sus, că nu se cade. Nu se cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cade. Nu se cade să cazi În jos, de-aceea. Că, dacă o vezi, cade. Joasa ei cea nevăzută. Acum e ca atunci. Mă strânge ușurel-tăricel cu picioarele ei, toate și cu Între fierbinte și pipărat și cărniat, proaspăt tăiat. Duda zice, Îmi zice numai mie din toată lumea: - Uită-te-n sus! Mă uit, chiar dacă ea n-a chiar spus, În curtea noastră, e prea multă lume, așa că nu-văd ceea ce-i fierbinte și cărnìu, dar știu cu nările ce-i fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Osman, doar n-o să-l lăsăm legat! Osman horcăie, gâtuit În lanț; trage, se năpustește, Își arată ragila de colți la femeile și copiii care se Îndepărtează, frecând gardul. Nu aud ce-i răspunde Moș Iacob mamei, am rămas cu Duda. Ba nu: și fără ea, s-a speriat ca proasta, fuge Încolo, i se văd numai tălpile goale, albe; ba nu: gălbìi. De parcă n-ar fi tot ale ei, tălpile. Am rămas și fără mama; la gard; singurel și orfănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viața. Da, dar mie mi-e ciudă: sunt Încă mititel, nu pot vedea pe deasupra lanului. Mama vede, mama se strigă, peste, cu femeile. Îi cer să mă ia În brațe, să văd dacă le-am ghicit pe strigătoare - adică pe Duda: să văd eu dacă ea mă vede cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Duda: să văd eu dacă ea mă vede cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda. Chiar dacă n-ar avea ceva cu gâțele Dudei, mama n-ar putea să mă ia În brațe: pe umăr poartă o boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]