18,730 matches
-
o ia razna (eu pe nisip într-o dungă) (...) Blînd peste umăr mă privește cu ochii de aur Leul Marcu". Precum odinioară Salomeea, poeta noastră nu se dă în lături, în orgiastica-i dispoziție, de la pofte sacrilege: La un timp, Duhul Sfînt a dansat pentru mine. Doar pentru mine./ La mine pe masă, la viața mea de dinainte, de acum și de-apoi.(...) Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată./ Și mîna cînd am întins am atins doar o umbră
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
meu cu toată șatra.../ Și dacă n-aș sta de strajă, clipă de clipă de strajă,/ ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă la ziua dintîi m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și Duhul Domnului plutea peste ele" (Poetica). Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce ființează, se dilată în spațiu și timp pînă în preajma dumnezeieștilor obîrșii ale universului. Ieșit din sine prin extaz liric-spiritual, bardul
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
a mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-sale este, evident, cel de la increat la creatul la care aspiră trudind "toată noaptea-n scriptorium": "Fac lumea de la capăt!/ Fac lumea de la capăt, Doamne,/ așa încît, atunci cînd te trezești
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
mine./ Tiptil, lîngă mine, jumătatea care îmi poartă de grijă,/ care îmi ține de urît înainte de somn./ |n fiecare noapte eu împart noaptea cu ea, pe o singură pernă" (Lupta). "Îngerul luminii" divine se vede secondat și "corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise: ar
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
reflexe goliardice, cronicărești, rabelaisiene, swiftiene, joyceene, argheziene, în bonomia sa nehotărnicită, care numește cu nădejdea de-a crea și care creează cu nădejdea de-a numi, într-o circularitate a ficțiunii și a realului ce dă preț, de sînge și duh, trudei noastre scriptice. Luca Pițu, Temele deocheate ale timpului nostru, Ed. Paralela 45, 2002, 288 pag.
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
barbă străină și într-un mundir franțuzesc. Care îl interpreta pe căpitanul Opujiș. în jurul căruia stăteau patru femei și o singură fată. Una dintre ele i se adresă: - Ca să știm imediat cum stau lucrurile, ține minte că eu nu sunt duhul străbunicului tău după mamă, darmite să mai fiu vampirul lui. El a murit și nu mai există urmă de el, nici trup nici duh. Dar cum morțile nu mor, de aia sunt eu aici. Eu sunt moartea lui. Iar cea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
ele i se adresă: - Ca să știm imediat cum stau lucrurile, ține minte că eu nu sunt duhul străbunicului tău după mamă, darmite să mai fiu vampirul lui. El a murit și nu mai există urmă de el, nici trup nici duh. Dar cum morțile nu mor, de aia sunt eu aici. Eu sunt moartea lui. Iar cea de lîngă mine este moartea străbunicii tale. E tot ce a rămas din ea. Dacă ne înțelegem asupra acestei chestiuni, mergem mai departe. Strămoșii
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
a realizat rapid încasări fabuloase! Dar și pentru regizorul Mel Gibson e o mare reușită, de vreme ce s-a dovedit capabil să spună, cu seninătate, printre alte enormități, într-un interviu (pe care l-am văzut cu propriii ochi), că "Sfîntului Duh i-a plăcut acest film"! Ce-și poate dori, mai mult, un autor? Dincolo de filmul în sine, un lucru e benefic: el este și va fi un bun prilej și un bun pretext pentru felurite dezbateri culturale, filologice sau teologice
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
suferința comercializată a celuilalt sînt prilejuri cinice de autoflatare și pretexte egoiste de a marca diferența. Și pentru că recenta ediție a Surprizelor..., cea de la care mi se va trage mie bănuiala de misoginie, tot a avut ea loc în preajma Învierii, duhul umanitar al Andreei a îmbrăcat deodată straie bisericești și a luat azimutul pe o mănăstire din nordul Moldovei. Cu maica stareță în studio, smerită prin rol și plină de sfiiciune în fața reflectoarelor și a figurantelor cu fustița de un deget
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Mormintele, osemintele îngerilor ce semnifică altceva decît contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea vizibilului în invizibil, acești îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
pe Iisus Hristos, și pe Acesta răstignit. Și eu întru slăbiciune și cu frică și cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu și propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în adeverirea Duhului și a puterii. Pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu”; 1 Cor., 2, 13: „Pe care le și grăim, dar nu în cuvinte învățate din înțelepciunea omenească, ci în cuvinte învățate de la Duhul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Duhului și a puterii. Pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu”; 1 Cor., 2, 13: „Pe care le și grăim, dar nu în cuvinte învățate din înțelepciunea omenească, ci în cuvinte învățate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovnicești oamenilor duhovnicești”; 1 Cor. 2, 1-5: „Și eu, fraților, când am venit la voi și v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înțelept. Căci am judecat să nu știu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
pe Iisus Hristos, și pe Acesta răstignit. Și eu întru slăbiciune și cu frică și cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu și propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în adeverirea Duhului și a puterii. Pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu”. footnote>. Cu toate acestea, el admitea apelul la metodele și mijloacele retoricii clasice pentru propovăduitorul creștin numai în disputele publice cu intelectualii neconvertiți
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și ceilalți apostoli au ignorat „artificiile” oratorice<footnote Chrys., Sac., 4, 6 (ed. rom., 139-140; PG 48, col. 670); In Act., , 13, 2 (PG 60, col. 107); Ex. in Ps., 109, 5: „Toată răutatea este izgonită, virtutea este restaurată, harul Duhului este trimis, pescari vameși și făcători de corturi închid gurile filosofilor și limba retorilor este amuțită, tirania demonilor este nimicită” (ed. rom., 397; PG 55, col. 273). footnote> și că au fost lipsiți de viclenia și verbozitatea oratorilor păgâni<footnote
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
noastră de azi, vezi Gândirea, nr. 10/1938. Editorial vorbind, completarea volumului din 1936 cu eseuri, conferințe din anii următori tipăririi cărții și chiar postume (Spiritul mediteranean a văzut lumina tiparului în 1946), reprezintă un act de clară necesitate, în duhul cel mai ordonat al autorului însuși miraculos înțeles și urmat de către editoarea sa. Vorbitor de mai multe limbi de mare circulație și lector neobosit de literatură din fragede vârste, Ion Pillat a fost - se știe - cel mai cult poet al
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Matei Călinescu (de Ștefan Borbely). Criticii fac canonul, dar nu intră ei înșiși în canon. Arhitectul nu se zidește pe sine însuși în ceea ce face decât la modul metaforic, nu la modul direct, fizic; el nu e o cărămidă, ci duhul invizibil al întregii construcții. La fel și criticii: ei sunt constructorii canonului, iar nu elementele lui de construcție. Subiectul (scriitorii din canon) și predicatul (criticii) nu trebuie confundate (confundați). Dar poate că gestul trebuie înțeles ca o reverență față de criticii
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
Ceva s-o învăț, s-o mai dau și pe brazdă. N-am bunuri, bani, și nici un dram De cinste, faimă-n lume n-am; N-ar duce-un cîine așa viață! Magiei astfel m-am dedat pe față, Ca duhul prin puteri și grai ceva Din toate tainele să-mi dea; Să nu mai fiu silit, din greu Tot asudînd, să spun ce nu știu eu; Să aflu ce-n adîncul ei Strîns lumea ține, să văd ce-i Cu-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
oară chinul meu aci, Ce la pupitru m-a ținut De veghe-n meiz de noapte, mut; Cărți, și hîrtii mi-ai luminat, Prietenă, chip întristat! Pe culmi de munți, ah, de-aș putea Să umblu în lumina ta, Cu duhuri să zbor lîngă peșteri pe-aproape, Să trec peste pajiști prin razele-ți slabe; Scăpat de al științei fum, ca nouă Tu mintea să mi-o scalzi în rouă! Vai, tot în temniță mai sînt? Din ziduri, blestemat mormînt, În
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Fugi în spațiul vast! Și-acest Volum plin de mistere, chiar, De Nostradamus scris, nu-i test De-ajuns și nu ți-e îndrumar? Știi mersul stelelor atunci Și, cînd Naturii ești supus, Puteri din suflet îți arunci, Pricepi ce duh la duh a spus. Îți lămurește-un cuget gol, Ah, sfinte semne-n van, de-ajuns! Voi, spirite ce-mi dați ocol, De m-auziți, vreau un răspuns! Deschide cartea și zărește semnul Macrocosmosului.) Ce voluptate curge-n ochii mei
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
spațiul vast! Și-acest Volum plin de mistere, chiar, De Nostradamus scris, nu-i test De-ajuns și nu ți-e îndrumar? Știi mersul stelelor atunci Și, cînd Naturii ești supus, Puteri din suflet îți arunci, Pricepi ce duh la duh a spus. Îți lămurește-un cuget gol, Ah, sfinte semne-n van, de-ajuns! Voi, spirite ce-mi dați ocol, De m-auziți, vreau un răspuns! Deschide cartea și zărește semnul Macrocosmosului.) Ce voluptate curge-n ochii mei Prin toate
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
infinită, unde-mi dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului Pămîntului.) Mă mișcă altfel acest semn, din plin! Duh al Pămîntului, mi-ești mai aproape; Simt forțe-n mine dînd să scape, Ard, parcă-aș fi băut nou vin. Simt că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului Pămîntului.) Mă mișcă altfel acest semn, din plin! Duh al Pămîntului, mi-ești mai aproape; Simt forțe-n mine dînd să scape, Ard, parcă-aș fi băut nou vin. Simt că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și chin - a ei povară, Furtuni să-nfrunt eu, iar
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-arate! Cu toată inima-s al tău! Jos ceața Și-apari! De-ar fi chiar să mă coste viața! Wagner Ah, lungă
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
jos s-o țină; Și se trezește nou impuls, desfăt, Dau zor să sorb eterna lui lumină. Cu ziua-n față, noaptea îndărăt, Cu cerul sus și valuri jos, sub mine, Un vis frumos, în timp ce fuge el. Alături de aripi de duh la fel De lin aripi trupești nu se vor ține. Dar în oricine înnăscut îi este Un simțămînt să-i zboare-n față,-n sus, Cînd, în albastru cer pierdută, peste Noi ciocîrlia cîntă de nespus; Cînd vulturul, cu-aripi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]