476 matches
-
seara următoare (de duminică). Așteptam să-mi fie amenințată siguranța (și încrederea că nimic special nu se va întâmpla), așteptam emoții puternice și, în egală măsură, o continuă joacă pe seama așteptărilor mele frustrate. Și, neprogramat, realitatea a bătut ficțiunea: vecine duhnind a băutură au chemat poliția acuzându-ne că suntem sectanți, au agresat-o fizic și verbal pe fiica proprietarei, amenințând-o cu lucruri greu de reprodus (că o vor tăia ar fi unul); poliția, prezentă, n-a avut nici o reacție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în ochii căprui și duioși ai câinelui, oare Ben are dreptate? Sunt eu ultimul ratat? Ar trebui să lupt mai aprig să câștig mâna preafrumoasei Francesca? În semn de răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a mâncare puturoasă pentru câini, încât Jack își dădu duhul încet și zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința asta? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învîrtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ascultă, domnu’...“ Întindea o mână nesigură spre Andrei Vlădescu, aplecându-se mult pe marginea somierei, într-un echilibru precar, îl apuca de haină trăgându-l spre el, să i se uite în ochi de aproape, suflându-i în față respirația duhnind a alcool. Andrei Vlădescu s-a scuturat, dându-se puțin înapoi, mâna grea și nesigură a căzut în gol și trupul mare, lipsit de sprijin, a alunecat în față, spre marginea mesei. Privirile bărbatului au înotat câteva clipe speriate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a lungul liniilor de tramvai pline de sînge spre intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care așteptau și se Înghesui pe o bancă de ciment alături de un grup de țărănci care duceau păsări În coșuri de nuiele. Trupurile femeilor duhneau a transpirație și oboseală, dar Jim era prea extenuat ca să se miște. Umblase mai bine de trei kilometri de-a lungul trotuarelor aglomerate. Știa că era urmărit de un tînăr chinez, probabil vreun escroc sau vreo iscoadă a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Împingeau cărucioare. Oprind bicicleta, Jim abia reuși să Își țină echilibrul cînd un hamal cu picioare bolnave trecu pe lîngă el, aplecat sub un jug de bambus Încărcat cu legături de lemne pentru foc. Mulțimea se Împingea În jurul lui, duhnind a transpirație și oboseală, a grăsime ieftină și a vin de orez, mirosurile unui Shanghai nou pentru el. Un Chrysler decapotabil, cu doi tineri germani pe scaunele din față acceleră pe lîngă el, claxonînd tare, zgîriindu-i cu bara din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta Vor răspândi hidoasa lor ispravă Că tot pământul o duhni de leșuri Ce-și cată cuvioasa-ngropăciune1. Mai târziu, fantoma lui Cezar își va face efectiv apariția în fața lui Brutus, îngrozindu-l. Tot așa cum fantoma bătrânului Hamlet, ivită în toiul nopții, va fi și ea, așa cum am văzut, înconjurată de ecourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în timpul predicii despre trândăvie, rostogolindu-se din strană și provocând o agitație jenantă. Hai să intrăm aici și să ne-așezăm. Îl împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet bolnăvicios și neliniștit, nu cred că ar trebui să conduc eu. Își lăsă capul. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Asta numesc eu servicii de calitate, spuse Insch cu un rânjet. Haide, să mergem să vedem familia. Domnul și doamna Lumley stăteau Într-un apartament pe colț, În partea de sus a blocului turn. Spre surprinderea lui Logan, lifturile nu duhneau a pișat și nici nu erau măzgălite cu graffitiuri agramate. Ușile liftului se deschiseră către un hol bine iluminat, iar la jumătatea acestuia, dădură peste un polițist care se scobea În nas. — Domnule! spuse el, Îndreptându-și poziția deodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nevoiți să aducă un „adult corespunzător“ ca să fie siguri că totul era legal, astfel că un asistent social de la Închisoarea Craiginches fu nevoit să stea lângă Hoitar câtă vreme acesta se legăna și bătea câmpii și puțea. Camera de interogatoriu duhnea de-ți muta nasul. Parfum de Animal În Descompunere și Deodorant Pour Homme. Hoitarul chiar avea nevoie de o baie, iar inspectorul Insch se folosi de prima ocazie ivită să iasă naibii de-acolo, lăsându-i pe Logan și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avem aici? Nu le-am mai văzut În viața mea! Acum nu mai picura apă de ploaie de pe fața lui Nicholson: de fapt, era o transpirație nervoasă. Logan apucă o pereche de mănuși din latex și luă unul din plicuri. Duhnea a fum de țigară. — Vrei să ne spui ceva Înainte să desfac astea? — Eu doar le duc. Nu știu ce e-n ele... Nu-s ale mele! Logan vărsă conținutul pe masă. Fotografii. Femei care atârnau rufele la uscat; femei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O să dureze enorm chestia asta! — Cu cât stăm mai mult aici, cu atât o să dureze mai mult. Începură cu blocul În care locuia Chalmers. La parter În stânga: o bătrânică cu ochi nestatornici, păr gălbui ca urina și o respirație ce duhnea a vin de Xeres. Refuzase să deschidă ușa până când Logan Își scosese legitimația și o băgase prin deschizătura pentru corespondență și până ea sunase la secția de poliție să se asigure că nu era unul dintre pedofilii aceia despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar la timp să vadă cum se servea masa de prânz: ceva fiert cu cartofi fierți și cu varză fiartă. — Să-mi aduci aminte să mă-nscriu la privat, spuse Insch cînd trecură pe lângă o menajeră care Împingea un cărucior ce duhnea a varză. Îi adunară pe toți agenții de poliție care luaseră declarații de la pacienți și de la personalul medical Într-o cameră goală ca să afle ultimele noutăți. Nu erau prea multe care să merite ascultate, dar le revizuiră oricum pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acord, când ușa se deschise puțin și se ivi figura asistentei Michelle Henderson. Părul ei arăta de parcă-și făcuse culcuș În el un cimpanzeu. — Pot să vă ajut cu ceva? Întrebă ea, cu lanțul Încă pus la ușă. Cuvintele Îi duhneau a gin Învechit. — Deschideți, doamnă Henderson. Logan Îi arătă mandatul. Vă amintiți de noi. Trebuie să discutăm cu dumneavoastră despre ce s-a-ntâmplat aseară. Își mușcă buza și-i privi pe toți patru, semânând cu niște ciori ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un dulăpior din capăt se găseau reviste și romane de doi bani. Dulapul scoase la iveală toaleta unei femei în ascensiune, cu bărbatul pe locul doi: rochii și fuste din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care se ocupă de cazul Lindenaur să nu vă agaseze, pentru că aveți un alibi. Nu e mai bine așa? Hartshorn își încrucișă brațele pe piept. — Nu cunosc nici un Reynolds Loftis și nu cad la pace cu niște polițiști obraznici, care duhnesc a colonie ieftină. Ieși imediat din casa mea! Răspunsul lui Hartshorn la întrebarea despre Reynolds era complet greșit. Buzz se îndreptă spre bar, își turnă un pahar cu whiskey și se duse cu el la avocat. — Pentru nervii tăi, Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a praf de pușcă. Patul era năclăit de sânge, iar perna era îmbibată cu vișiniu. Buzz o ridică și i-o puse mortului sub cap. Tipul nu mai avea față, nu exista orificiu de ieșire al glonțului și tot bulionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ochii mișelului poposiră pe telefon. Buzz îl smulse din priză și-l aruncă de pământ. Mal alergă spre scări. Buzz gâfâi agitat pe urmele lui, ajungându-l din urmă pe culoarul de la al patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la Stăpân. Fiind primul născut, era cap de familie și trebuia să adune țărani dacă venea poruncă pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după aceea, coborându-și dintr-o dată glasul, m-a rugat să-l am în vedere ca să i se dea doar lui drept de negoț în Nueva España. L-am ascultat ferindu-mi fața de cuvintele lui de parcă i-ar fi duhnit gura, dar cu toate acestea el mi-a bolborosit zâmbind: La timpul potrivit o să vă mulțumesc cu vârf și îndesat. O să avem amândoi de câștigat. Eu i-am aruncat o privire fățiș disprețuitoare și i-am spus limpede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]