741 matches
-
pe strada Moncada, care la ora aceea deja se Închidea Într-un pasaj de cețuri flancat de vechile palate transformate În magazine și ateliere. Litania clopotelor de la biserica Santa María del Mar puncta ecoul pașilor noștri. În scurt timp, o duhoare amară și pătrunzătoare se răspîndi cu adierea rece de iarnă. — Ce-i cu mirosul ăsta? — Am ajuns, anunță Fermín. 30 O poartă din lemn putrezit ne conduse Într-o curte interioară străjuită de lămpi de gaz ce aruncau cîte-o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dulap pentru mături și găleți. Am Încercat clanța, care a cedat de Îndată. De partea cealaltă se Întrezăreau niște trepte ce coborau În picaj către un hîrdău de Întuneric. Mă izbi un miros puternic de pămînt jilav. În prezența acelei duhori, atît de ciudat de familiare, și cu privirea căzută În puțul de beznă din fața mea, Îmi veni În minte o imagine pe care o păstram din copilărie, Îngropată Între perdele de teamă. Într-o după-amiază ploioasă, În partea de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
an al cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că o să mă omoare În bătaie, Însă i-am auzit pașii Îndepărtîndu-se pe coridor. Tremurînd, m-am ridicat și mi-am șters sîngele de pe față. Puteam simți pe piele mirosul mîinii acelui om, Însă de data am asta am recunoscut duhoarea fricii. M-au reținut În acea Încăpere, pe Întuneric și fără apă, vreme de șase ceasuri. CÎnd mi-au dat drumul, era deja noapte. Ploua cu găleata și străzile ardeau de aburi. CÎnd am ajuns acasă, m-am pomenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o dată și Încă o dată, Însă Fumero nu dădu drumul pistolului. Un al doilea foc detună În Întuneric și nimeri În zid, făcînd o gaură În panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii de jăratic săriră pe fața inspectorului. Duhoarea de carne pîrlită inundă sala. Cu o zvîcnitură, Fumero Încercă să se descotorosească de mîinile acelea care Îi țineau gîtul imobilizat și mîna cu revolverul lipită de perete. Carax nu slăbea strînsoarea. Fumero mugi de mînie și Întoarse capul, mușcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În valuri tulburi, amestecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul său dă semnalul de plecare al unui tren spre direcția nord, Îl face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să trăiți...” „Vai de norocul nostru”, șoptește ca pentru sine șeful de gară, sorbindu-și pe Îndelete ceșcuța de cafea dreasă cu coniac și privind melancolic pasarela... Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau ceai? Un gin tonic ar fi super, iubire. Mi-ar prinde bine un ultim pahar În momentul ăsta. Am pus ceainicul la fiert și m-am așezat pe scaunul din fața lui, fără să mă pot apropia mai mult, căci duhoarea de alcool era copleșitoare. Emana din porii lui În felul acela unic al tipilor care au băut toată noaptea, Învăluind totul pe o rază de un metru și jumătate cu putoarea aia ușor de recunoscut de boboc-dintr-o-frăție-studențească. Totuși, Încă reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îmbulzeală mare: fatalitățile rezultate în urma unor accidente de mașină zăceau aliniate pe tărgile morgii, asistenții agățând etichetele numerotate de degetele mari de la picioare, polițiști în uniformă compunând rapoarte de deces, cei de la Medicina Legală sudând țigară de la țigară, să blocheze duhoarea sângelui, formaldehidei și a rănilor stătute. Danny o luă pe scurtătură prin ieșirea de incendiu și trecu în zona rampei de acces a Orașului, întrerupând un trio format din trei polițiști metropolitani cântând „An Nou cu fericire”. Înăuntru decorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe scaun, scoțând o sticlă de Listerine - apă de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță, destul de aproape ca să-l audă, dar îndeajuns de departe ca să suporte duhoarea. — Îl știi pe Marty Goines, Chester? Brown râgâi și întrebă: — De ce ți-aș spune? Danny îi înmână un dolar. — Prânzul campionilor. — Iau trei mese pe zi. Turnătoria îmi sporește pofta de mâncare. Danny scoase încă un dolar. Chester îl palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am dat mulajul unui asistent să-l ducă pentru analiză la un ortodont criminalist de la Muzeul de Istorie Naturală. La ora asta îl examinează. Danny își desprinse ochii de pe cadavru. Ieși pe rampă ca să-l caute pe Shortell, sufocat de duhoarea de formaldehidă, cu plămânii căutându-i avizi aerul curat. Un grup de mexicani stăteau în dreptul rampei, arborând expresiile unei familii îndoliate și uitându-se înăuntru. Unul din ei îl fixa insistent. Danny se strădui să-l repereze pe Shortell, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mirosul, domnule polițist? Danny se întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny simți cum soarele și duhoarea îi agresează pielea afectată de mahmureală. Își simți pielea aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny simți cum soarele și duhoarea îi agresează pielea afectată de mahmureală. Își simți pielea aspră ca șmirghelul. — Sunt detectiv la LASD, la Omucideri. Sunteți Thomas Cormier? — Da, eu sunt, dar n-am omorât niciodată pe nimeni și nu mă asociez cu asasini. Am niște mustelide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bame, și-l târăște spre locul în care se află tatăl său. Bate la ușă. Un lipăit amenințător de aude de cealaltă parte. — Stăpâne? Stăpâne, ești acolo? Nici un răspuns. Impacientată, femeia încearcă zăvorul și ușa se deschide. O izbește o duhoare atât de puternică de ceapă, încât încep să-i curgă lacrimile. Pandit Razdan este în al treizecilea ceas de baie. Acum este, fără nici o urmă de îndoială, bolnav, nădușind și tremurând, scuturat de frisoane, ca un om în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă vreți război. Dacă vreți pace, deschideți-vă imediat magazinele. Să mă informați despre bandele de răufăcători. Îi împușc imediat. Ascultați-mi ordinele. Pran se grăbește să se îndepărteze de acest loc. O săptămână de lege marțială a lăsat o duhoare de nedescris în Amritsar. Lemn ars. Gunoaie neridicate. Miros dulceag de carne arsă, de mătase de sari arsă și pulverizată pe răni ca să oprească sângerările. La capătul unei străzi observă ceva, o sclipire aurie în apă, este Templul în mijlocul rezervorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui vânzător de parfumuri, un miros pur, necombinat, pișcător. Greieri și furnici în cort, vino-ncoace viu sau mort, își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pus un braț vânjos, post-coital după umeri, atârnă greu și este țeapăn ca un buștean. „Chestia este“, zice Bridgeman, că „vechiul Blighty e altfel decât e aici“. Strada este goală, dar Bobby nu prea pare în largul lui. Se simte duhoare de cărbune și se împiedică un pantof rămas în mijlocul străzii când ies de la Goa House. Acum, când mai toate rupiile acestui idiot beat se află în buzunarul său, Bobby vrea să scape de el. Imediat ce vor ajunge lângă hotelurile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hoggart este foarte dezamăgit când îi vede pe Bridgeman și pe Waller în colțurile opuse ale încăperii. Cu toate acestea, le ține o predică despre lipsa de moralitate! Despre abstinență. Păcat! Fluturând un deget pe sub nasul lui Jonathan, îi răsuflă duhoarea respirației în obraz: — E ceva vicios în tine, Bridgeman, indiferent ce spune doctorul Noble. Ceva bolnăvicios. Peste încă trei zile vine rândul lui Gertler. În acea sâmbătă, cu câteva minute înainte de masă, Jonathan intră în grabă în cameră și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau cam așa de plajă, destul de departe de docuri pentru a estompa zgomotele din piață, dar nu îndeajuns de departe pentru a scăpa de mirosul imposibil de canalizare, care intră pe ferestre în zilele când nu suflă vântul spre mare. Duhoarea este explicația pentru aura dezolantă a locului; aceasta, ca și faptul că nu s-au plantat arbori pentru a face umbră, astfel că în timpul zilei căldura este năucitoare, iar în zilele în care bate vântul, aduce tot nisipul pe podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
neamuri. 20. Voi depărta de la voi pe vrăjmașul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în marea de răsărit, și coada oștirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, și mirosul lui de putregai se va înălța în văzduh, căci s-a crezut grozav. 21. Nu te teme, pămîntule, ci bucură-te și veselește-te, căci Domnul face lucruri mari! 22. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 10. Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia, și am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 11. "V-am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând ... Dar tatăl tău, un om bolând, Veni cu vorbele-i acide Și-un par în mână fluturând, De m-au trecut duhori fetide, Privind în noapte Perseide ... Rondelul rochiței Rochița albă cu buline, Ce o purtai provocator, Avea efect, știai tu bine, Eram încins ca un cuptor. Ai scos-o-n cameră la tine Și-ai aruncat-o pe covor, Rochița albă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-i fac față lui Su Shun. Am nevoie de timp pentru a-mi consolida relația cu Nuharoo, dar nu doresc alte amânări. Corpul lui Hsien Feng zace acolo de mai bine de o lună. Deși bine sigilat, sicriul răspândește duhoarea descompunerii. Su Shun și grupul său sunt încântați. El dezaprobă propunerea lui Tung și ne obligă să fim de acord să ne punem sigiliile pe un edict pe care l-a conceput privind acuzarea lui Tung Yen-ts’un. Pe 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că n-am rămas în gară. Obișnuit cu viața de cămin, Ieduț nu reacționa însă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe culoar te împiedicai de cîrpe tăiate din rămășița unor peticare. După sezon, izuri dulcege de varză sau ardei copți, combinate cu altul persistent de mucegai, îmbîcseau aerul cu o duhoare pe care, la cursuri, o simțeam și-n rochiile fetei. La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a cuprins o emoție crîncenă. De s-ar fi întîmplat așa, aș fi luat-o înapoi pe scări. Inima
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]