1,466 matches
-
se refereau și îndemnurile către copila ei, sfătuind-o să vorbească puțin, că vorba multă e sărăcia omului și că e mai bine să-ți vezi bârna din ochiul tău, decât paiul din ochiul altuia. Ajunsă aci, Mira zâmbi cu duioșie către imaginea mamei pe care o avea oricând în fața ochilor, deși murise de ceva timp. O deconectă din reverie însă Marieta cu niște gânduri șoptite, de parcă s-ar fi rușinat. Dar de ce să se fi rușinat, se corectă mental Mira
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
voluptate a dezvelirii micilor vanități și orgolii omenești (La baie la „Tir” ), o plăcere în a surprinde umanul, așa imperfect cum se află, amintind mai degrabă de spațiul central-european (ceh, de exemplu) - o afiliere, la urma urmei, destul de surprinzătoare. Această duioșie pentru mediocritate depășește, cred, la Stahl, exotismul balcanic. Tocmai pentru a privilegia această trăsătură (cumva paradoxală aici, la reprezentarea unui trecut oriental), autorul descrie mai ales mediile de jos, cele sărmane ori doar mijlocii, dar fără pretenții de high-life - sau
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
caute mâncare. Dar parcă era numai asta... Puii trebuiau să „salute“ și să respecte pasările care trecea în zbor pe lângă ei sau care locuiau în cuiburi vecine. Ciripind, salutau păsările mai în vărstă. Apoi, cand se certau, ea intervenea cu duioșie între ei să-i împace. Dar puișorii nu au vrut să o asculte pe mama lor. Cu toata osteneala ei, zi de zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
mea cu paltonaș gri! Și cu cordon, și fără cordon. De fapt, de asta am venit. Voiam să știu dacă mai dansezi cu mine’. ‘Invită-mă! N-am mai dansat de mult...’ Îmi potrivesc pașii cu ai lui. Instinctiv. Cu duioșia cu care îi cânt în strună. Și îi pufăi la ureche. Îi trec pe sub braț. Mă înnebunește cu mirosul lui. ‘De cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți!...’ ” (Liftul) În ciuda, sau poate tocmai datorită acestei situări a poveștii
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
și în cele din urmă și peste hotare”, e convins că acum nu mai e doar un soț al soției, ci poate chiar mai mult, un soț împlinit datorită soției. Îmi spune cu o ușoară undă de umor, dar și duioșie, cu eterna sa „coloratură de incurabil simbolist”: „M-am așezat în sfârșit în cuibul de aur, pe care mi l-am dorit și pe care mi l-a dăruit Dumnezeu, cu o soție cu farmecul și sufletul inegalabile”. Dr. Maria
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
cei 2 400 români ajunși în prinsoare. Salutul frățesc de despărțire temporară a fost dat de d. general Corneliu Dragalina, comandantul iubit al regiunii noastre și un ocrotitor neobosit al fraților români din prinsoare. Momentul despărțirii a fost plin de duioșie. Lacrimile bucuriei se prelingeau pe fețele celor ce plecau. La orele 11 a.m. trenul părăsește gara Timișoara...” („Biruința”). Colonelul Henblein era comandantul trupelor germane din oraș. Cu câteva zile mai devreme, generalul Dragalina participase la Turnu Severin la festivitățile prilejuite
Agenda2005-33-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284080_a_285409]
-
a-l imortaliza pe poetul de investigație a absolutului. A reținut cu luare aminte fiecare frază rostită, atunci când el i-a explicat deosebirea dintre greșeală și eroare. Una din întrebările care cu obstinație îi scruta conștiința era - moment de inconfundabilă duioșie și aproape feciorelnică inocență, - cum de le-a permis să-l tutuiască. „Noi poeții suntem o mare ceată de nebuni, care nu purtăm cravate și mănușile la vedere”, i-a răspuns. „A fost nu doar un poet, ci o rază
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
ale promoției. Iată,din același număr (1987) un fragment din „editorial”: „Întâlnirile noastre, expresie a sentimentului că ne despărțim greu de tinerețe, scot din nou la lumină tocmai amănuntele - condimente exotice ale vieții noastre colective - aduc retrăirea lor cu toată duioșia și nostalgia din sufletele noastre. Viața, ca și munca de aviator, este aspră și grea, dar în mijlocul ei, în miezul ei este structura spirituală, sufletul aviatorului, sensibil, duios, poetic, afectiv”. Revista includea amintiri hazlii, versuri, relatări ale faptelor de eroism
Agenda2005-27-05-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/283901_a_285230]
-
a fost deloc amuzantă, la capătul aplauzelor, reluarea ei, cu cinism, în varianta a treia. Vrei deci mai puțin... dar vrei, iar între atuurile spectacolului decorul urban al Dorotheei Iordănescu (în care totul se decupează limpede, în pofida unul balans între duioșie și ironie, de la mașina de spălat la farfuria cu morcovi) își are partea leului... greu, la fel ca muzica lui Marius Mateșan și light-designul lui Lucian Moga. Amor ca-n ringul de box Al doilea spectacol din „careul“ propus „caravanei
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
Un surâs în plină beznă În toți anii lui de condeier a avut adesea de purtat atât poverile sufletului, cât și pe cele ale trupului. Dar au fost și raze de lumină pe care mi le împărtășește cu umor și duioșie totodată. „Țara noastră, oameni, locuri, lucruri”, semnată la 1938 de profesorul universitar Simionescu, președintele Academiei Române la acea vreme, este cartea din colecție de care-l leagă o amintire hazlie, dublată de admirația unor reprezentanți ai autorităților din epocă, despre care
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > VALSEAZĂ-ȚI VISUL!... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îți scriu cu sufletul o "poezie vals" Pe care inima ta să o danseze, Cuvintele-n note să te-mbrățiseze Cu mesaj de
VALSEAZĂ-ȚI VISUL!... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385064_a_386393]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > PUZZLE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară, vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară
PUZZLE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385093_a_386422]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > NU MĂ LASĂ Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu mă lasă să-mi amintesc trecutul, Nici florile de mai ce s-au uscat, De frunză toamnei, ce-o risipește vântul
NU MĀ LĀSA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385107_a_386436]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > CIREȘUL Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Cireșul Abia-și deschise mugurașii albi, Cănd iarnă l-acoperi cu fluturi dalbi, Crenguțele-i fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui
CIREȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385131_a_386460]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > VESTITORI DE IUBIRE! Autor: Ellen Ada Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ploua a primăvară, Florile se nasc A câtă oară? Așa cum se naște... Iubirea,de odinioară A câtă oară ? Păsările cântă Bucuria revederii
VESTITORI DE IUBIRE! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385197_a_386526]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > TU EȘTI PREA SPECIALĂ... Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai iubit cum iubești viața, Tot ce-nbrațe ai cuprins, Ai însuflețit dorința Celor care te-au atins. Atragi ușor că într-
TU EȘTI PREA SPECIALĂ... de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384334_a_385663]
-
folcloric de la Mureș e piatră de încercare a timpului. El devine mai însorit și impregnat de coloritul autentic, în măsură să șlefuiască până și acuitatea percepției, placând de la primul sunet prin timbralitate, prin armonie, prin sugestie, prin emoție, prin fragedă duioșie. Tulburătoarea și nestăvilita emoție a cântecului interpretei Marioara Mân Gheorghe nu are un nivel de vârstă, vine dintr-un izvor fără ani, împrospătat veac după veac și scurs printr-un subtil lirism mai aproape, la pragul actual al timpului. Vine
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
vitejia haiducilor care jefuind îmbogățiții vremii împart necăjiților averile dobândite. Totodată cântă eroismul țăranului, îndeosebi a păstorului care singur singurel își paște mioarele pe creste muntoase, împotriva unor hrăpăreți răuvoitor care râvnesc turma. O mitologie pastorală plină de farmec și duioșie. In contrast mitologia gotică are două aspecte. Cântarea nibelungilor cultivă eroi ca acei descriși de Homer care-și apără nu numai Dulcineele de ocazie ci populații întregi năpăstuite, Al doilea val, datând relativ recent (sec. 12) creează eroi pe bază
UN OM ÎNTRE OAMENI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384496_a_385825]
-
întâi prin activitate culturală mai apoi prin îndrumarea consătenilor spre o viață curată cum am dus-o și eu. - Ai afirmat că sufletul nu era pregătit să devii mireasă. Chiar nu ai simțit nici o dată dorința de a fi mamă, duioșia față de copii? Cu un ton ferm, oarecum ridicat, domnișoara Cucu apostrofează: - Stimate duhovnic, spre a deveni mamă necesită un bărbat care să-l însămânțeze. Ori nu suportam gândul să-mi pierd fecioria. - Este o gândire ne-creștinească. Dumnezeu ne-a
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
fie luate în seamă, încât singur se întreabă, oare merită povestite, la care, asigur cititorii că îndoiala exprimată nu poate fi decât o chemare cu modestie la lectură... Chiar dacă, aflăm mai jos, că în casa copilăriei referentului, trăirile pline de duioșie, afecțiune, distracție și confort spiritual familial nu prea a existat, ca la majoritatea caselor de la țară, unde școala este muncă în primul rând Dorul de-acasă aparținând doamnei Teona Scopos este trăirea care în casa bunicilor devine imn de aducere
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
a sosit în vreme, Să-mpartă rochii albe de mirese. Cluj Napoca, 27 martie, 2016 Mister Un mister se ascunde în ființa ta... Sunt bucuroasă că am găsit Ceva ce căutam... Mângâiere, Un răspuns la întrebări, Împlinire, simțul prezenței divine... O duioșie care să mă îmbrățișeze O privire care mă sărută Cu atâta finețe și înțelegere Că mă compleșește până La ultima lacrimă de iubire... Găsesc în tine o dragoste tainică Ce vorbește tăcând... Ce dorește frumos și sfânt; Ce mă cuprinde de
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
aceste preparative, ieși în hol poftind persoana, unica solicitantă de servicii la Secția lor. O chestionă cumva fragilizat de apariția diafană a femeii, deși el agrea ultratinerele cu aer sportiv. Și cererea doamnei, și formularea decentă, și unda încărcată cu duioșie controlată, toate-l determinară să se trezească. Ceva-l trăsese parcă dintr-un tunel pe care-l percepuse de nesfârșit și care-l contaminase pân-atunci de angoase, de apatie... Și persoana, și momentul veniseră la el cu o modificare
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > INVITAȚIE Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului INVITAȚIA Având o invitație Cu destinație Pe malul mării În pragul inserării, Vă spun doar o întâmplare Care uneva la mare, A început cu
INVITAŢIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382892_a_384221]
-
28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O, în patria mea sunt speranțe divine Cântă-n ele visuri cu prea multe suspine, În suflete sunt munții de iubiri, de povești, Neliniștile-ncearcă gânduri mânăstirești... Umbrele, pe noi, ne-așteaptă-n porțile pustii Cu duioșia, de-atunci, din zilele-aurii. Prin odăile vechi amintirea iar trece Cu lacrima prelinsă pe podeaua rece, Împodobită fiind cu dorul violet... Pune clipa durere și în ea și în suflet! Din mari depărtări se aud rugile-n șoapte Se leagănă
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
cu dorul violet... Pune clipa durere și în ea și în suflet! Din mari depărtări se aud rugile-n șoapte Se leagănă-n minte și ne chinuie-n noapte. Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin țară Cu vorbe-n duioșia de odinioară. Cerul de iarnă se despletește gri-curat, Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat... Vuiet de avion, prin tăcerile mele, Răvășește poteci, pe boltă, pe sub stele... Știu că depărtarea mă ține-n altă lume, Dorul mă-ncovoaie! O,.. țara mea
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]