461 matches
-
o atracție puternică. Era ceva care Îi inspira neîncredere. În relațiile cu bărbații, Beth era combativă, energică, directă și arțăgoasă. Seducția nu se Înscria printre metodele ei obișnuite. „Acum se Înscrie“, Își zise el, luând un costum nou dintr-un dulăpior. Se Întoarse În Cilindrul D și urcă scara. De sus se vedea o lumină albăstrie stranie. — Beth ? — Sunt aici, Norm. Ajuns sus, o văzu lungită pe spate, goală, sub o baterie de lămpi de ultraviolete, prinse În perete. Pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se schimbase cu adevărat? Se simți scuturat de un fior. — Tot ți-e frig, Norman? — Da. Dar cel mai mult mă supără durerea de cap. Probabil că ești deshidratat. Să văd dacă-ți găsesc ceva de băut. Se duse la dulăpiorul de prim-ajutor prins de perete. — Știi, ceea ce ai făcut a fost grozav, spuse ea. Să sari așa, fără costum, În apa asta care abia dacă are câteva grade deasupra punctului de Îngheț... A fost un act curajos. Stupid, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
seama că aerul se rarefiase. Curând avea să-și piardă cunoștința. „Fă ceva.“ Nu putea să-și mai regleze respirația. „Fă ceva!“ Dar nu se putea gândi decât la respirație. Avea nevoie de aer, de oxigen. Apoi Își aminti de dulăpiorul de prim ajutor. Parcă acolo era un tub de oxigen, pentru urgențe? Nu era sigur. Așa părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sigur. Așa părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lase să dorm. Iar eu voiam cu disperare să dorm. Voiam orice numai să scap de sentimentul ăla. Ce mult îmi doream să fi avut o mamă nevrotică. Una care să țină somnifere și Valium și antidepresive cu carul în dulăpiorul de medicamente din baie. Dacă îi ceream două pastile de paracetamol pentru o durere de gât/durere de stomac/un picior rupt/ulcer duodenal perforat, mama noastră se comporta de parcă am fi fost niște posibili candidați ai clinicii Betty Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
speranță, doar așa, la plesneală, ca să ne compătimească cu ipocrizie un străin, ne-am dus doi flăcăi și am povestit În cuvinte puține dar sugestive Întristătoarea situație În care ne găseam teutonului În uniformă, omul a zîmbit, a deschis un dulăpior, a scos un receptor, a format un număr sub privirile noastre Încă sceptice Însă pe cale de-a Înflori, și a vorbit cu mecanicul trenului Köln-Bruxelles, explicîndu-i În cuvinte la fel de puține că șapte români stranii au Încurcat orarul, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întotdeauna lumea doar cu ochii: de aceea, nu simțise nici o dorință să atingă sau să fie atins de femei. Toți oamenii mari au idiosincrasiile lor, și a lui, în mod surprinzător, era o preocupare nevrotică față de calitatea vederii sale. Un dulăpior cu medicamente personal din biroul lui conținea o mare varietate de colire, umidificatori, băi și picături și timp de treizeci de ani singurul punct fix în programul lui era o vizită săptămânală la oftalmolog, la nouă și jumătate în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
restul. Îi întinse lui Phoebe chipiul și în timp ce făcea asta, ieși la iveală o sticluță pe raftul din spatele lui. — Clorură de potasiu, citi el rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima oară când am văzut-o, era plină. Arătă spre nivelul lichidului, care acum ajungea la un sfert din sticluță. — Mortală? Phoebe dădu din cap. — Acum îmi amintesc - în ziua când m-a concediat, chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deschis binevoitoare ușile de pe etaj Înainte de a apuca eu să o rog. Mi-am amintit chiar și să mă opresc Într-una dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să dau de câțiva lilieci pe plafon, dar am constatat că interiorul era surprinzător de curat și de luminos. Bucătăria era pe dreapta, o fâșie Îngustă pe care putea circula o singură persoană, cu gresie albă pe jos și cu dulăpioare de melamină relativ albe. Blaturile de lucru erau dintr‑un soi de imitație de granit cu picățele, iar pe perete, deasupra aragazului obișnuit, era și un cuptor cu microunde. — Grozav, a zis mama și a deschis frigiderul. Ai deja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și are o culoare radioactivă de lămâie verde. Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de sărbători. Mamă singură. Fiica, Aileen. Vrea să se facă asistentă. 4/ Babysittere - numere În Caietul Verde. NU Jodie, care a făcut sex cu prietenul ei În patul nostru cât am fost noi la Glyndebourne. 5/ Arnica pentru vânătăi (dulăpiorul din baie). 6/ Ignația pentru supărări (sticla galbenă, pe noptiera mea). 7/ Poștașul se numește Pat (pe bune); băiatul cu ziarele e fată (Holly). Gunoierii vin marțea dimineață; nu iau resturile din grădină. Ponturi pentru Crăciun În Caietul Maro - fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-ți secătuiesc energiile. Habar n-aveam cum venea chestia cu mutilatul, dar am s-o evit de-acum încolo. Te pomenești că, așa cum susținea Julie, în New York secretul fericirii constă în găsirea dermatologului potrivit. Dr. Fensler aranjă ceva în dulăpior apoi mă întrebă: —Cum era viața sexuală cu tipul cu care erai logodită? Oamenii pun întrebări personale cu atâta nonșalanță. Felul cum te întreabă unii despre Brazilia, de parcă s-ar interesa de-o vacanță la Palm Springs sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un fir de gel de duș albastru. Pe polița căminului din camera de zi, am recunoscut o fotografie cu mine și Frank copii În Riyadh, stînd Împreună cu mama În fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la Frank, se odihnise În patul lui, lăsîndu-și capul pe pernă și proiectîndu-și amintirile pe tavanul alb. Mi-am lăsat jos valizele și am netezit perna, apoi m-am dus În baie. Căutînd Întrerupătorul pe perete, am deschis din greșeală dulăpiorul de medicamente. Am văzut În oglindă pe cineva care pătrundea din balcon În dormitor, oprindu-se În drum spre camera de zi. — Hennessy...? Sătul de toată șarada asta, am ieșit din baie și am bîjbîit prin Întuneric către pat. — Aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vedeai și cartierul mergea mai departe, silențios, înghesuit printre blocuri. Cu Paul, povestea nu se termina niciodată; la urma-urmei, nici nu trebuia să te străduiești prea tare ca s-o înțelegi. Aș fi pus pariu că ține-n baie, în dulăpiorul de perete, o sticluță cu briliantină, câteva lame inoxidabile „Pobeda“, învelite în foițele lor cerate, bucăți expirate de săpun „Maxam“, casabil, tuburi goale de deodorant „Miraj“ și „Rexona“, sticle de plastic de la demachiantul „Doina“, cu zimții ăia rotunzi, de-acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu niște păhărele portocalii, transparente, în care tanti Aldea turna un coniac gros, cu-aromă de piersică. Nu lăsa sticla pe masă (nici nu scria mare lucru pe ea, doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii și bibelouri. Începeau socotelile și invariabilele povești de-altădată: cum se jucau părinții noștri de-a v-ați-ascunselea pe scara B; cum furasem eu morcovii plantați de tanti Aldea și-i aruncasem în curte - plăcere pură a vandalizării, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la geam. Dacă se rupea patul cu el, ne-omora pe-amândoi. „Când kilu’ meu se mai termină cu zdruncinăturile astea?!“ „Când s-o termina România. Și-asta nu va fi prea curând.“ Am coborât și m-am dus la dulăpiorul de la chiuvetă. Părea curățel, proaspăt șters cu batista pe oglindă. L-am deschis din curiozitate, nu ca să mă spăl. Avea de toate, cum scrie la regulament: apă, pahare de plastic, prosoape de hârtie, săpunuri minuscule, în formă de biscuit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care îl făceam în orice călătorie: scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și leucoplastul, sticluțele cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci și tipuri de afecțiuni, ca la camera de gardă, în dulăpior. Le aranjam atent, plasând fiecare cutiuță la locul potrivit, fie în cele două sertare ale noptierelor, fie pe geam. Pe noptieră mai așezam lanterna de voiaj, mică, tubulară, cu cinci beculețe de xenon și trei faze de iluminat; nu știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vilegiatură, vreau să fie altfel și te asigur că voi primi pe oricine și voi pleca unde voi avea chef. Fără cea mai mică îndoială! zise Lebedev, dând din mâini. Prințul îl privi insistent din creștet până în tălpi. — Lukian Timofeevici, dulăpiorul, pe care l-am văzut la căpătâiul patului, l-ai adus aici? — Nu, nu l-am adus. — Chiar l-ai lăsat acolo? — Nu poate fi adus, ar trebui să-l smulg din perete... E bine fixat. Atunci nu cumva este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest obiect? — Nu cumva l-ai pus prin vreun sertar, în birou? — Am căutat peste tot, am scotocit peste tot, mai ales că nu l-am ascuns nicăieri și n-am deschis nici un sertar, ceea ce-mi amintesc clar. În dulăpior te-ai uitat? — De la bun început și chiar de câteva ori în cursul zilei... Dar cum puteam să-l pun în dulăpior, cu adevărat stimate prinț? — Recunosc, Lebedev, că asta mă îngrijorează. Așadar, l-a găsit cineva pe dușumea? — Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că nu l-am ascuns nicăieri și n-am deschis nici un sertar, ceea ce-mi amintesc clar. În dulăpior te-ai uitat? — De la bun început și chiar de câteva ori în cursul zilei... Dar cum puteam să-l pun în dulăpior, cu adevărat stimate prinț? — Recunosc, Lebedev, că asta mă îngrijorează. Așadar, l-a găsit cineva pe dușumea? — Sau l-a furat din buzunar! Sunt două alternative. — Asta mă îngrijorează foarte mult, pentru că cine ar fi putut s-o facă... Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zice, nu mai are mult de trăit. După ora unsprezece, își făcu apariția la prinț și Lebedev în persoană, dar propriu-zis „numai pentru o clipă, ca să se intereseze de prețioasa sănătate“ etc. și, pe lângă aceasta, ca să arunce o privire la „dulăpior“. Nu se ținu decât de ofuri și ahuri, așa că prințul îl lăsă repede să plece, dar acesta încercă totuși să-l descoase despre criza din ajun, deși se vedea că știe deja toate amănuntele. În urma lui, tot pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Raluca drept zestre. În afară de necesarele crivaturi, se aflau acolo două scrinuri conținând multa, meticuloasa rufărie mirosind a sulfină, un "gardirop" de cele masive, de nuc, așa cum romantismul de la 1840 a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dulăpior un lighean și un ibric de alamă și, mai cu seamă, icoana ferecată în argint a Maicii Domnului, sub care ardea necontenit, cu subite eclipse, o candelă de asemenea de argint, menită peste noapte să vegheze ca un opaiț somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]