657 matches
-
de aur a împărăteselor Vizanțului! o ispitește Alexandru oferindu-i galant, cu un genunchi în pământ, floarea. Dar, în elanul său înfocat, dă peste o vârtelniță, peste o măsuță pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru. Mereu Ștefan! Ștefan! Așteaptă numai! Într-o zi, vei auzi și de alt Alexandru, chiar dacă nu se cheamă Machedon! încheie el și îi întoarce spatele. Hai căpitane! O ia pe Voichița de mână, o smucește și ies în fugă. Dulăul încheie alaiul. Băiatul ăsta îi numai inimă, spune Maria cu admirație. Să nu-l piardă inima asta. Pușche pe limbă, unchiule! Doamne ferește! își face ea cruce. Chiribuță copil de casă intră precipitat: Măria sa Domnul! Țamblac îi iese înainte. Maria se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă l-ar fi apucat măseaua. S-a iscat o dihonie între Slăviții Palatini, se hărtănesc ca dulăii care au apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și Moldova lui?" Ce-i de colea, să ai "slugă", un "atlet al lui Hristos"? îl zădărește și Vlaicu. M-am închinat amândurora, să nu fie vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un băiețel scundac bucățică ruptă din Ștefan blond, cu ochi albaștri, de vreo opt ani, cu o chivără în cap, de fapt, un ceaun șterpelit de la bucătărie -, înarmat până-n dinți, luptă pe viață și pe moarte trăgând după el un dulău legat cu sfoară. Tăicuță! protestează Olena gata să izbucnească în lacrimi. E rându' lui... și nu vrea să se facă Mahomed! spune furioasă, își smulge turbanul și-l aruncă la picioarele lui Petru. Cum să fiu Mahomed?! declară cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Întoarcă acasă. Dar n-avea bani, n-avea cal, n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ca istoric și traducător se afirmă doar după 1944. Preferințele sale ca traducător se îndreaptă spre proza românească a secolului al XX-lea, a cărei ambianță socială este apropiată propriei sale creații. În versiunea maghiară dată de B. apar astfel Dulăii lui Zaharia Stancu, Bărăgan de V. Em. Galan, Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Tot în anii ’50, el realizează mai multe traduceri din folclorul românesc. Traduceri: Zaharia Stancu, Vérebek [Dulăii], Budapesta, 1956; Liviu Rebreanu, Akasztottak erdeje [Pădurea spânzuraților], Budapesta, 1957
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285848_a_287177]
-
sale creații. În versiunea maghiară dată de B. apar astfel Dulăii lui Zaharia Stancu, Bărăgan de V. Em. Galan, Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Tot în anii ’50, el realizează mai multe traduceri din folclorul românesc. Traduceri: Zaharia Stancu, Vérebek [Dulăii], Budapesta, 1956; Liviu Rebreanu, Akasztottak erdeje [Pădurea spânzuraților], Budapesta, 1957; Szegény ember okos leánya [Fata săracului cea isteață], Budapesta, 1958 (în colaborare cu Ignácz Rózsa și Jékelg Zoltán); Román népmesék [Basme populare românești], Budapesta, 1958; V. Em. Galan, Baragán [Bărăgan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285848_a_287177]
-
care și eu cu mare mirare le-am aflat din întâmplare, niște istorii tainice, pe care oamenii de rând cu greu le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
siguranță harbuz pepene verde pepene pepene galben murături moare zeamă de castraveți z. de varză a zice a spune a merge a se duce a umbla (rău întrebuințate) miel, noaten, cârlan, mioară, mânz mînzoc strâjnic tretin (confuzie) cotei, boldei, câne, dulău, zăvod, prepelicar capău (bogăție) pisică pisoi mâță, motan, mâțoc. colțun ciorapi palmă (om) labă (animal) brâncă (urs) căngi și ghiare poamă, perjă, .............., bardacă (Moldova) corcodușe (distincte) prune (Muntenia) corcodușe arbore, copac, pom la Buc. numai pom bundă pieptar cojocel cojoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un târziu, trompeta lui răgușită dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți, gospodărioara schitului a suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un adăpost, căci lupul are obicei să fure câni în lipsa oilor. Doi dintre lupi, care erau mai sprinteni și s-au socotit mai vrednici, au sărit peste împrejmuirea de răzlogi. Măgarul i-a simțit și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cîte o strîngere de mînă. Fiu de munteni, F. n-a cunoscut probabil atari purtări. De aceea „democrația” lui seamănă tot mai mult cu a personajului din fabulă: „S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi”! Am visat un dulău - mare, negru - care-mi vorbea. Din păcate, trezindu-mă, n-am reținut și ce anume îmi spunea. Încercînd să par vesel, i-am povestit visul Roxanei, la care ea mi-a replicat: „Viața ta-i țesută numai din spaime”. Într
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
justifica proveniența autoturismului proprietate personală, a Început să comenteze negativ afirmînd că regimul actual ar Îngrădi posibilitățile de realizare ale oamenilor muncii și și-a vîndut mașina”. l. Vreau În Tanzania! Părerea noastră este că preotul Gheorghe Sofianu știa că dulăii Securității erau pe urmele sale și de aceea Îi lua În derâdere cu orice ocazie, arătându-și și În acest mod disprețul profund și suveran față de „organe” și de comanditarii acestora. Proba celor spuse constă În cele scrise mai departe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din Zilele vieții tale), Eusebiu Camilar (Temelia), Mihai Novicov (Încredere), A.G. Vaida (Soarele din anii grei), Ion Călugăru (Oțel și pâine), Al. Jar (Sfârșitul jalbelor), Nicolae Jianu (Cumpăna luminilor), Cezar Petrescu (Ai noștri ca brazii, Vino și vezi!), Zaharia Stancu (Dulăii), Mihail Sadoveanu (fragmente din Nicoară Potcoavă și din Cântecul Mioarei), Ioana Postelnicu, Nagy István (La cea mai înaltă tensiune), Camil Petrescu (Un om între oameni), Dumitru Mircea (Pâine albă), Marin Preda (Desfășurarea, Îndrăzneala, Ferestre întunecate, Moromeții), C. Ignătescu (Niculai Călărașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
foarte bine ce fac, își cunosc perfect drepturile și libertățile". Mulți, din păcate prea mulți dintre noi, cei care n-am fost deprinși să trăim, ci doar să supraviețuim, ne-am lăsat prematur copleșiți de sentimentul preatârziului. "Traducerile sunt precum dulăii de la stână, care nu lasă turma să se răsfire și s-o ia razna. Sunt un lătrat întru sincronizare, dacă-mi acceptați formula" V-ați exprimat reținerea în privința obsesiei scriitorilor români contemporani de a fi traduși, înainte de a-și "epuiza
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să faci, revendicativ, procese de intenție sistemului autohton de receptare. Păi cum să nu cazi iarăși ! în depresie ? Fac au ba traducerile o literatură? Cum bine știm de pe la 1840, n-o fac. Dar o favorizează, o fertilizează. Traducerile sunt precum dulăii de la stână, care nu lasă turma să se răsfire și s-o ia razna. Sunt un lătrat întru sincronizare, dacă-mi acceptați formula. Cred c-ar fi palpitant un studiu în paralel, traducerile la modă și romanul autohton, dinspre interbelicul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
lucruri nume felurite, Cum felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
A se vedea, prin metateză, Rodopi, munți din sud-vestul Bulgariei), iar dolopii ca populație sunt menționați din Tesalia până în Epir. Cf. vgr. δολός „a vâna, a prinde”, lat. dolus (δολος) „capcană”, cu aceeași rădăcinălov prefixată cu do-, ca și rom. dulău. Io, pronume personal pentru eu, folosit în documentele domnești: Io, Mircea Voievod, era dedus de Cantemir de la Ioan, presupusul domn al tuturor românilor la începutul secolului al XIIIlea, și atribuit familiei sale ca titlu ereditar de ținută regală. Această etimologie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin tulpină semilatini și semidaci”, idee cu care a pornit la drum în Pierit-au dacii? (a. 1860). Grupa elementelor latine este alcătuită din: berbec, caș, cheag, staul, turmă, unt, zer, păcurar, păstor, capră, mânză. Hasdeu mai analizează etimologic cuvintele dulău, mosoc; țurcă, iele, a ademeni. Asupra cuvintelor din cele două serii se pot face următoarele observații, dacă le analizăm prin baza traco latină: Cioban este prezentat ca dacic (ulterior va fi perceput ca turcic) pentru motivul că el există în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mită”, cu forma neprefixată a momi, este creație românească pentru care cf. sl. manitĭ “a ademeni, a înșela”, lat. mano “a face să curgă”, maneo “a locui”, admaneo “a sta lângă”, rs. obmanutĭ “a înșela”. Vezi și a meni, mană. Dulău, apreciat de Hasdeu ca anterior venirii romanilor în est, deci autohton, a fost apoi explicat prin pol. dołow, deci împrumutat, întrucât contactul cu slavii ar fi fost târziu, după transformarea latinei în română. În realitate cuvântul este un rezultat al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
târziu, după transformarea latinei în română. În realitate cuvântul este un rezultat al bazei traco-latine (este citat și magh. dullő), unde latina a venit cu lupus (cf. vgr. likos, sl. volk, germ. Wolf) “animal carnivor feroce”. Forma cuvântului este compusă: dulău, cu sensul inițial “a ajunge din urmă și a prinde, a sfâșia”. Pentru partea a doua a cuvântului slava are pe lupitĭ “a jupui”, pe râvatĭ “a sfâșia”, româna pe a jupi, a jupui, a rupe. Corespondentul german pentru dulău
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dulău, cu sensul inițial “a ajunge din urmă și a prinde, a sfâșia”. Pentru partea a doua a cuvântului slava are pe lupitĭ “a jupui”, pe râvatĭ “a sfâșia”, româna pe a jupi, a jupui, a rupe. Corespondentul german pentru dulău este Hetzhund de la hetzen “a goni, a hăitui” (în tracă: do) și Hund “câine”, ceea ce ne face să credem că și ogar poate avea rădăcina lovși suf. -ar, adică “copoi, câine de vânătoare”. Traistă este cuvânt tracic după Hasdeu, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuțovlahi, 109 Dalmația, 53 Dardanele, 109 deal, 55 a defăima, 100 delniță, 56 derdeluș, 56 a derege, 56 des, 132 a desface, 222 domeniu, 44 a domina, 44 domn, 44 a domni, 44 drag, 102 a drege, 56 drum, 100 dulău, 110 duleb, 52 dur, 109 Elada, 46 a eleva, 48 Escu, 57 Esna, 57 etate, 129 a face, 222 fag, 105 faimă, 100 falduri, 104 fată, 222 făt, 165 a făta, 222 fiică, 165 fire, 52 fiu, 165 Finlanda, 68
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceia care i se împotriveau, acest om avid de putere, dar cu un caracter mârșav, a deschis punți către orizonturi mai mari în viața sa politică. Aleea Modrogan îi va deveni a doua casă, acolo îl va saluta marinărește pe dulăul Vasile, câinele de pază al sediului Partid Democrat. Participând la o conferință de presă, la sediul Partidului Democrat, Traian Băsescu fiind cel intervievat de jurnaliști, am putut să constat acel râs mânzesc al viitorului președinte al României, limbajul caracteristic unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ruperea de nivel” și apar hierofaniile. Uriaș anterior apariției oamenilor de azi, Iovan este caracterizat în balade hiperbolic, în sintagme devenite aproape fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz,/ Ogari din Provaz,/ Boldei de la munte/ Și dulăi de frunte,/ Cu Vijla-nainte,/ Să le ia aminte”. Accentul puternic cade pe multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este caracterizat în balade hiperbolic, în sintagme devenite aproape fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz,/ Ogari din Provaz,/ Boldei de la munte/ Și dulăi de frunte,/ Cu Vijla-nainte,/ Să le ia aminte”. Accentul puternic cade pe multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu trebuie neglijat, căci Iovan pornește spre Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]