20,245 matches
-
1991), Party Time (1991), Moonlight (1993), Ashes to Ashes (1996), Celebration (1999), Remembrance of Things Past (2000). Printre filmele pentru care a scris scenarii, se numără The Go-Between (1969) și Iubita locotenentului francez (1980). A regizat - printre multe altele - filmul Dulcea pasăre a tinereții (1985), după piesa cu același titlu de Tennessee Williams. A jucat nenumărate roluri, pe scenă, pe ecran, la radio. A regizat zeci de piese și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de copilandre Iubita mea frumoasă-n nuri Nu trebuie să te ferești Eu te iubesc așa cum ești Mi-e sufletul un lung murmur Venit din vechile povești
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
cuvântărilor școlare. "Un reazim al naționalității române", așa concepe Timotei Cipariu scopul "Astrei", iar în discursul inaugural rostește unul dintre cele mai frumoase imnuri închinate limbii române, pagină antologică a oratoriei românești: "Tezaur născut cu noi de la țâțele maicii noastre, dulce ca sărutările măicuțelor când ne aplecau la sânul lor, tezaur mai scump decât viața, tezaur care, de l-am fi pierdut, de l-am pierde, de vom suferi vreodată ca cineva cu puterea sau cu înșelăciunea au cu moméle să
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, împuțiți, unde ești? Izbucneai în rîs subțirel, nestăvilt, pătimaș...Chiar n-ai simțit, chiaaar n-ai simțit? Te-am strîns de fir, băi! Cîte dulci jocuri risipite-ntr-o fragedă dragoste... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decît atunci cînd te vedeam aievea... și nici atunci, cîteodată... Mi se părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
gurii va intra încet în gunoiul străzii sub gheața indiferentă a unui neon e tot ce-a mai rămas după ce poezia și-a luat zborul ar fi bine de-ar ninge cu fulgi uriași cu povești cu pitici de turtă dulce și staniol cu licurici în explozie și crengi de brad CA S| UIT ar fi bine dacă și Dumnezeu ar trece cu sania pe aici și mi-ar injecta în venă o picătură mai mult de veșnicie peste urâtul din
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
Emil Brumaru Celestă, palidă Marina, Cu părul lins de heruvimi Și spleen ce-ți roade dulce splina Printre acești poeți infimi, Fă-l pe Dimov " monstru duios " ( Tu, care ești amică bună A celui mai parșiv Eros) Să-mi scrie de cinci ori pe lună Căci, iartă-mă, sînt iar bolnav Și o s-aștept o săptămînă
Celestă, Palidă Marina... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12445_a_13770]
-
de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut Mi-am ferit de
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
Emil Brumaru Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd Ce ne învinge-n mila-i dulce Un fulger sufletul ni-l zmulge Ni-l năruie vrea să ni-l culce Ni-l duce-n lacrima de jos Noi să lăsăm prosoape-n aer Drept semn că ne-am spălat pe trup Oh Omul Negru e un
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider tocmai ieșea tacticos, Fram, ursul polar...
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
credem sau nu, fiecare și câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
tot ce bine pe malul cibinului într-o noapte de mai nimeni nu te întreabă cîți ani ai lehamitea și buzunarul dimineața la cinci orașul sărea ca o mărgică albastră din gîtlejul cocoșului toată noaptea înotase în sucuri acre și dulci și-acum pleca împreună cu betoniera în autobuzul 503 la casa scînteii bună dimineața primăvară! și ei prietenii cu șepci cu pulovăre cu saxofoane călăreau acum pe fete murdare sub umbrare de hîrtie tipărită petalele soarelui se zbîrceau și cădeau pe
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
vioară" (Plângere). Se remarcă elogierea iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub genele uituce;/ în văzul lor cad în genunchi și tac// Iar gându-mi melancolic fără leac/ Mă ține treaz să celebrez discret/ Icoană a feminității din alt veac." (Rondelul feminității din alt veac). P.S. Pe ultima
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
nap. V-am dotat în ranița voastră cu înlocuitorul de cap. Carnea dumitale Primăvara asta carnea dumitale anunță că vine caisa, ca și cum domnișoară ai fi ca și coaptă, propriu-zisa, Ca și cum s-ar fi aprins cămașa pe-un Ierusalim de sâni, dulce spinare de femeie, zațul meu de săptămâni, Prin himen trece libelula ca o lila, ca un tutun; e semn! La cuibul dumitale vin în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
Ștefan Cazimir Cînd privesc studenții care isprăviră anul patru, Parcă văd ieșind la rampă toți actorii unui teatru Și mă îmbulzesc deodată dulci și mîndre amintiri, Căci zăresc, fiind deschise a trecutului ferestre, Anii ce se perindară și defunctele semestre, Săptămîni și zile scurse într-aceste vechi zidiri. Cu aceste versuri își va celebra Cazimir sfîrșitul studiilor universitare. Le începuse în toamna lui
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
Am îndoit o coajă de portocală, am pus-o pe godin. A trecut trenul. Mi-am amintit de vagoanele cu cherestea din copilărie, cheresteaua aceea galbenă, plină de frunze ude, lipite. Mi-am amintit de rampele umplute cu sfeclă albă, dulce. Eram în clasa a doua primară, la țară, în amurg. Servitoarea mulgea vaca. Sta impudic, cu picioarele desfăcute și eu, de partea cealaltă a vacii, priveam fascinat sexul ei uriaș (așa mi s-a părut) , c-un păr roșu, cîrlionțat
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
proporție din acest roman complex: de dragoste, social, psihologic. Da, Ioana Bradea se apropie adesea de granița pornografiei, dar se salvează mereu prin atașantul personaj narator, o fată normal-teribilistă, ușor romanțioasă, cu umor adesea exasperat, lucidă și bună, amară și dulce, căreia îi pasă nu doar de sine ci și de tot ce e în jur. Am citit în urmă cu un an Viața sexuală a Catherinei M. de Catherine Millet, apărută în traducerea lui Doru Mareș tot la Editura EST
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe lucruri Precum laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd din pulbere Tot făptura mamei îi iese în întîmpinare... Scurtă și nesigură copilărie A stării de bine. * Crucile păstorilor Tăiate în scoarța bradului, Rășina uscîndu-se
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
Resemnarea la Tot mai vădita Descreștere A zăpezii, Un imperiu sfîșiat De iarbă, De hoardele Primelor insecte. Glorificarea tîrzie A înghețului De ultimii lăncieri- Bruma, dis de dimineață. * Un răvaș de îndrăgostit, O nervură aurie Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît de neîndemînatic cel Care scrie... închipuindu-și dinainte Cum va arăta prima atingere, Urmele ei ducînd Spre iubire Un crîng în care lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile celorlalți Scripeți și
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor să-și jelească Surghiunul din grădină, Cu lacrimi de bocitoare Plătită. Gustul primei turte Vestind lumii O mîntuire dulce.
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]