2,935 matches
-
pe podea și eu stau îngenuncheată lângă ea, spunând povestea de față înainte să intre-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dă-mi, dă-mi, dă-mi. Gustă niște mici Estinyl îmbrăcate-n roz. Înghite câteva dintre tabletele turcoaz de Estrace. În timp ce folosește ca pe-o cremă de mâini niște Premarin vaginal, zice: — Domnișoară Kay? Zice: — Nu reușesc să strâng pumnul, dulceață. Crezi s-o să poți termina totul fără mine cât timp io mă-ntind puțin? Sutele de clone ale mele din oglinzile roz din baie, noi căutăm prin cosmetice în vreme ce prințesa se duce să moțăie puțin în bătrânul pat cu baldachin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei guri Plumbago, tremurând așa de puternic încât mâna ei mare trebuie să țină nemișcată mâna cu rujul. — Pot face să reintrăm în State, zice, da’ o să-mi trebuiască un prezervativ și-o mentosană. De după ruj zice: — Bubba-Joan, fii o dulceață și dă-mi una dintre Estradermele alea, vrei? Seth îi dă mentosana și-un prezervativ. Ea zice: — Hai să vedem cât o să-i ia să găsească o săptămână de lichide femeiești macerându-i-se-n cur. Închide rujul și zice: — Uscă-mă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care stă de unșpe ani. Tușea de săptămâni întregi, așa că ia pumni de pastile și e găsită muribundă și-n stare semicomatoasă. Până și șoferul... — Lăudat fie Domnul, zice Seth. Felurite plante indigene cresc exact acolo unde le tună. — Seth, dulceață, zice Brandy. Nu mă întrerupe. Buzele ei Plumbago zic: Până și șoferul de pe ambulanță a crezut că Miss Rona a noastră va muri pe drum. Nori de vapori de apă sunt sus pe, știi, cer. Brandy zice: — Acum, Seth. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să riști să fii complet expusă prin tăiere. Stoluri de păsărele indigene preocupate doar de ele par însele obsedate de găsirea hranei și de culesul ei cu ciocul. Brandy trage de oglinda retrovizoare până ce-mi vede reflexia și zice: — Bubba-Joan, dulceață? E evident că păsările din partea locului trebuie să-și construiască propriile cuiburi gata-de-asamblat folosind materiale pe care le au la-ndemână. Bețișoarele și frunzele sunt aruncate claie peste grămadă. — Bubba-Joan, zice Brandy Alexander. De ce nu te deschizi spre noi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fost declarată moartă la sosire. În brazi cresc conuri de brad. Veverițele și mamiferele de ambe sexe, cât e ziua de lungă, încearcă să și-o tragă. Sau să nască în direct. Sau să-și mănânce puii. Brandy zice: — Seth, dulceață? — Da, mamă. Ceea ce pare a fi bulimie e felul în care vulturii pleșuvi își hrănesc puii. Brandy zice: — De ce simți nevoia să seduci orice vietate care-ți taie calea? Alt panou publicitar: Nubby’s e Localul Barbecue Obligatoriu pentru Aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară cât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și cu mine, privind. Eu voindu-l pe Ellis distrus, asta-i de-a dreptul prea perfect ca s-o întrerupi. O scutur pe Brandy. Brandy, dulceață. Ar fi mai bine să te ducem înapoi sus. Să te mai odihnești puțin. Să-ți mai dăm un pumn de capsule de Benzedrine. Capitolul 20 Apropo de chirurgia plastică, am petrecut o vară întreagă ca proprietate a Spitalului Memorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sânge șters de mine ca să am cu ce scrie, Brandy mijește ochii ca să citească în vreme ce focul ne înghite istoria familiei, rând după rând. Rândul Și Nu O Să Mori este aproape de plintă, chiar în fața ochilor lui Brandy. — Dragă, zice Brandy, Shannon, dulceață, știam toate astea. A fost opera domnișoarei Evie. Ea mi-a spus de tine că ești în spital. De accidentul tău. Sunt deja o mano-manechină. Și așa o mocofană. — Acum, zice Brandy. Povestește-mi totul. Scriu: În Ultimele Opt Luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui Pangratty, care nu avea stare după moartea domnișoarei Sofie și puteai crede că dis-de-dimineață fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală molcomă, lenevoasă, plină de dulceață. Privea din nou prin geamul curat, nici nu ți-ai fi dat seama că între tine și rest era un perete de sticlă dacă nu ai fi sesizat lipsa de mișcare a aerului din odaie, era o fereastră bine închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ați primit oaspeți, domnișoară. E un fapt cu totul nou și care poate avea consecințe incalculabile asupra așezării, nu?" K.F. i-a făcut semn să servească, avea totul la îndemînă și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea, vinul te ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tocmai ca sufletul să‑și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cireș și după încă alte minute de zbucium îl dibui pe Silviu pitit în stradă. Fiind deja obișnuit cu ciudățeniile Luanei, o căută în locurile știute după care, negăsind-o, renunță să se mai obosească. Bica făcuse clătite umplute cu dulceață și înfometați copiii dădură buzna la farfuria îmbietoare. Femeia sesiză absența Luanei. Unde-i zvârluga? A intrat în casă, minți Dan cu nasul în clătită, ca nu cumva să fie trimis după ea. Bunica puse deoparte câteva rulouri. Astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luanei înduplecă inima Vandei care strigă, înduioșată: "Foarte frumos. Bravo, Luana! Bravo, Ema!" Poeziile interpretate făcură aceeași impresie bună dar cel mai fermecător fu Dan. Deși Luana își dăduse sufletul la repetiții, încercând să-l facă să simtă emoția creației, dulceața graiului și importanța cuvântului iar băiatul lăsase impresia că habar n-are despre ce i se vorbește, acum se depășise pe sine. Andei i se umeziră ochii. Îi fu recunoscătoare Luanei pentru clipele unice pe care i le oferea. Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deasupra genunchiului iar Cristian Bariu îi admiră picioarele frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu era cu mult mai frumoasă decât alte femei, avea ceva unic, o dulceață copleșitoare și-un sex-apeal dezarmant. O simți emoționată și încercă s-o ajute să depășească momentul. Ați adus un C.V.? Îi întinse foaia peste birou. Bărbatul citi și găsi acolo mai mult decât se așteptase. Avea cunoștințe de limba engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Hai, hai, hai, repeta, din când în când își afunda nasul pistruiat în buchetul de toporași. Se emoționase. Ce mă bucur că ai venit! Mă plictiseam la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase pe cele două surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveau farmec. Ședea în casă cât era ziua de lungă cu ochii pierduți printre faldurile perdelei, cu manualul de anatomie deschis pe masă la o lecție oarecare, cu o carte de aventuri ascunsă sub manual. Mama îi aducea spuma de la dulcețuri sau compot rece, o îndemna să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea, îi arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un impediment atunci când sufletul este neatins, sau chiar să încerce să profite de coapta dulceață a fructului ascuns, în loc de toate astea el gândea răutăcios: iată o femeie care nu vrea să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu cu sufletul virgin. Iată o femeie care nu vrea să plece din lumea asta fără a se fi consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi să-mi fie frig. Ar fi fost imposibil ca ea să nu se gândească mai întâi la vestimentație, la poză. Diminețile de toamnă sunt foarte friguroase și s-ar putea ca nimic acolo, pe malul lacului, să nu egaleze dulceața somnului tău de la acea oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu bună știință, ca să-mi mai acorde o șansă. Sau îmi atrage atenția în mod diplomatic asupra unor mutări ce ar fi fără îndoială greșite lăsându-mă, prin eliminare, să-mi găsesc singură mutarea cea bună. Soacră-mea ne aduce dulceață de zmeură și apă rece, nu stă lângă noi, după atâta timp încă nu i-am tocit neîncrederea. Îmi trimite acasă plăcinte sau cozonac, unt, brânzeturi, prin vreo femeie care are drum spre gară, dar niciodată nu am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață, de zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea nu le poate duce, încerca să mai scape de câteva borcane, dar amândoi părinții se împotriveau, se mențineau pe poziție. Lasă, ia-le, dimineața mai ai și tu ce întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]