658 matches
-
Mai era acolo o persoană de la noi de la firmă, care l-a ajutat să mă care. Apoi s-au urcat toți în taxi și m-au dus până la spitalul Nisseki din Hiro-o. În taxi toți se întrebau: «Simțiți un miros dulceag?». Se pare că hainele erau impregnate din plin cu gaz. În afară de faptul că respiram greu, nu prea îmi mai simțeam trupul. Nu puteam ține ochii deschiși. Eram vlăguit și aveam stări de somnolență. Credeam că o să mor. Nu mă mișcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar eu n-am putut suporta să stau acolo în mirosul ăla. — Cred că e o întrebare groaznică. Dacă ați mai simți odată mirosul acela, l-ați recunoaște? Da, se poate. Nu era ceva foarte puternic. Era mai fad. Puțin dulceag, nu era foarte rău. Însă avea ceva ciudat. Ceva care îți «ataca» nervii. L-am întrebat pe tânărul de douăzeci și doi, douăzeci și trei de ani de lângă mine: «Nu vă miroase a ceva? Nu miroase urât?» Mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din stație cu toate că nu era nimeni acolo?» Nu pot să-mi explic. Poate am fost eu sensibil la miros. Dacă era un miros mai înțepător, ar fi fugit toți de acolo. Nu-i așa? Pentru că nu era așa, ci puțin dulceag, toți au rămas. La casa de bilete totul era în ordine, vânzătorii stăteau liniștiți. Când să trec de bară, mă cam clătinam. Am urcat scările tremurând, am ieșit la suprafață și am rămas uimit. Afară era întunecat. Apoi am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și opt, și de splendid, făcea ca detaliul ăsta să fie mai ușor de trecut cu vederea. Deci te pricepi la vapoare ? l-a întrebat ea. Fusese destul de aproape ca să-i miroasă respirația - cafea, și-a spus Jina, și ceva dulceag pe-alături - iar când mâna lui nu s-a apropiat destul de ea, Jina și-a împins-o pe-a ei către el. Ochii lui Zach erau de un albastru de creion colorat, nuanța pe care un copil ar fi folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ani de-a rândul. Mary s-a ridicat în picioare, în timp ce Ahmad s-a așezat în fund, pentru ca apoi să se prosterneze din nou. Irene se aștepta ca Mary să-i pună o mână pe umăr și, cu o voce dulceagă, să-i spună să se liniștească. În loc de asta, s-a trezit cu prietena lângă ea, umăr la umăr. Irene a realizat, în clipa aia, că Mary era înaltă. Niciodată nu observase până atunci că Mary era la fel de înaltă ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să citească fiecare cuvințel în parte. Unii dintre oamenii care locuiau în canion înnebuneau din cauza singurătății; ceea ce o dobora pe ea era lipsa poveștilor. Lui Pearl nu-i era atât de dor de sucurile efervescente, de foen sau de serialele dulcege de la televizor, în schimb îi era dor să aibă unde să se ducă. Când Ellis i-a descoperit pe ea și pe Andy și le-a adus prima tranșă de cărți, împreună cu niște baterii, un sac de făină și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în brațe câte trei pături și o lenjerie de pat, apoi ne scria la fiecare numele într-un caiet studențesc silabisindu-le cu voce tare. În acea cameră mirosul de detergent ieftin se amesteca neinspirat cu parfumul ei puternic și dulceag. Încercam să găsesc ceva la acea femeie care să-mi placă, să pot s-o primesc în suflet dar în acele momente mintea mea o percepea ca pe o caricatură. Avea părul despletit și vopsit blond iar chipul ei îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
eu eram doar un musafir nepoftit. Era o zi de sâmbătă, pe la ora prânzului și în timp ce colegii mei se pregăteau să iasă în oraș, eu eram dus la gospodăria școlii pentru a face curat la porci. Aerul rece accentua mirosul dulceag de bălegar și urină și îmi crea impresia că am pe limbă acea mizerie care mă înconjura. Aveam o lopată, o roabă și timp până seara ca să- mi fac toată treaba. Când terminam de curățat două, trei boxe, din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
te-am Întîlnit astăzi, exact asta aș fi vrut cel mai mult să știu. Dar ne-am Întîlnit Întîmplător, nu? O cutie metalică precum o mașină blindată, fără nici o ferestruică, trecu prin fața gardului din sîrmă, făcînd să răsune o melodie dulceagă. — Da, bineînțeles, Întîmplător, spuse el cu zîmbetul Înghețîndu-i pe buze și obrajii cuprinși de un spasm nervos. Tare ești isteț. Mă simt În siguranță dacă știu toată afacerea asta pe mîinile tale. — Jurnalul... CÎnd mi-l dai? O clipă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e complicată ? — Depinde cum o iei. — Ar fi trebuit să mă anunți telefonic. — A, nu! Voiam un răspuns spontan. M-am săturat de răspunsuri puse la cale dinainte. Fața Își strînse buzele și scutură din cap. Îmi aruncă o privire dulceagă Înainte de a se retrage după draperie. — Fata asta-mi creează probleme, spuse ea coborînd vocea deși făcu remarca rîzÎnd, ca un complice pe jumătate conștient că-i auzit. Nu-i isteață? E genială cu drăgălășeniile ei. Ești femeie-n toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe față i se stinse orice lumină. Cât o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o îmbrățișă pe Marga, rostindu-și încântările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cine știe unde mergem! zise el vesel. Glasul lui Ștefan se auzi într-o vreme: —Iaca un om... —Aha-aha! rosti doctorul căscând. Slavă Domnului! Se sculă de la locul lui și scoase îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o senzație fulgurantă ce a dispărut până să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit Dogly, câinele de jucărie pe care îl avea de când era mic. Avea urechi lungi și clăpăuge, ochi dulcegi, o expresie devotată și plină de adorație, iar blana lui de culoare caramel era așa de deasă că părea mai degrabă lâna unei oi. Nu mai era chiar la prima tinerețe - la urma urmei, Aidan avea treizeci și cinci de ani -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am priceput! Vorbele mele erau sacadate și confuze. Am priceput pentru ce toate demersurile noastre se duc pe apa sâmbetei, pentru ce șeful cancelariei are, când mă primește, un ton atât de dulceag, un zâmbet atât de fals, pentru ce îmi face necontenit promisiuni pe care nu și le ține. Prietenul meu rămase nepăsător. Mi-am tras sufletul. — În orașul ăsta sunt mii de oameni care intervin neîncetat în favoarea unei rude despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tremurător. Martina stătea tăcută pe terasă, cu un tricou și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timp și să lași naibii povestea cu mariajul? Era gata să-mi ardă una, dar și eu eram pregătit să-l întâmpin cu privirea mea de om mare. Nu mai puteam să înghit povestea asta, toată vorbăria asta în tonuri dulcege, așa că am fost fericit să văd cum renaște veche opoziție din el. Nu înțelegi, îmi spuse el. Ea mă învață cum să trăiesc. Nici o îndoială asupra acestui lucru. Spunk arăta groaznic. După mutra pe care o avea, părea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
geantă veche din cuierul de pe perete și o umplu cu fructe și legume. De ce-ți trebuie toate astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
glasul ei, care răzbătea aerul ca bucăți de tinichea ruptă - Indecent!. . . Indecent!. O mamă bună, care-și plimbă copilul! Indecent! Greg îi da replica cu o răutate pe care Mini nu i-o cunoștea. Masca acelei răutăți, suprapusă fizionomiei lui dulcegi, îi da o expresie specială. - O mamă vanitoasă, nu o mamă bună! Fii martoră! spuse lui Mini cu vorba lui mieroasă, dar atîțată de maliție. Domnișoara nu-mi dă pas să mă explic. . . Am făcut un cuvânt de spirit despre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
cineva aleargă în camera gongului, o cameră de la etaj, cu o fereastră zăbrelită, aflată chiar deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre în priză alarmați și să-și termine mai degrabă treburile de prin closeturi. Când apare chiar nababul însoțit de câteva slugi și gărzi, se lasă o tăcere răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Să mă informați despre bandele de răufăcători. Îi împușc imediat. Ascultați-mi ordinele. Pran se grăbește să se îndepărteze de acest loc. O săptămână de lege marțială a lăsat o duhoare de nedescris în Amritsar. Lemn ars. Gunoaie neridicate. Miros dulceag de carne arsă, de mătase de sari arsă și pulverizată pe răni ca să oprească sângerările. La capătul unei străzi observă ceva, o sclipire aurie în apă, este Templul în mijlocul rezervorului uriaș. Un croitor stă în fața atelierului său cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină de cuvinte Te caut în ziua plină de cuvinte. Silabele foșnesc în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]