567 matches
-
grația, viteza, șiretlicurile, teama lui de oameni nu mai erau, dintr-o dată, decât greutate. Imediat ce îl puneai la pământ, Taïaut se și repezea la el, desfătându-se cu mirosul lui, mușcându-l ușor, lingându-l; aceasta era recompensa lui. Vânătoarea duminicală în compania tatălui și a câinelui era, pentru mine (pentru copilul de atunci), mijlocul ideal de a-mi îmbogăți viziunea asupra vieții, cunoștințele despre mediul înconjurător, de a-mi educa privirea, mai îngăduitoare cu pământul pe care îl munceam în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
între universul rural și "cultura de masă", un pescar preocupat de stilul de înot, de contemplarea cerului și mai ales de performanță, este o bizarerie. Dacă printre ei putem număra campioni, aceștia sunt mai curând canotori (și cantori la slujbele duminicale dacă sunt practicanți ai Vechiului Rit rusesc) decât înotători. Când se întrec între ei, nu pentru competiții oficiale 64 ei pun la bătaie lotcile făcute cu mâna lor și nu trupul dăruit de Dumnezeu. Nu vei afla în Deltă, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
-mi este de știut și-ajuns,/ suflare în suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae Ionel exultă omul de duminică și de sărbătoare, cel menit celebrării perpetue, într-o limbă ce vorbește de la sine despre atât despre substanța sa profundă, cât și despre temeiul său, Întemeierea: "Cum în afară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
perimetrul culturii, în general, și în interiorul literaturii, în particular"24. De fapt, "canonul e memoria structurantă, identitară, a literaturii, iar existența lui nu e localizată în absolut, ci în istorie. Cu toate acestea, valoarea acelor momente creatoare, considerate aurorale sau duminicale, substanțializează canonul, care e, într-un fel, în interiorul literaturii, dar, în același timp, deasupra ei. Canonul literar este literatura, instituită ca Tradiție vizionară, relevantă și revelatorie"25. 1.1.2.1. Canonul epistemologic Un prim tip de canon, la care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
versiuni a nuvelei Le Horla. 46 Alături de Louis Bouilhet, Flaubert este cel care a contribuit la crearea scriitorului Maupassant, citindu-i și criticându-i constant încercările beletristice. În prefața la romanul Pierre et Jean (1887), Maupassant însuși descrie providențialele dejunuri duminicale, recunoscând că Flaubert "începuse, mai în glumă, mai în serios, să mă socotească discipolul său" (Perpessicius, 1976: 273). 47 Pentru detalii suplimentare, cf. Rimmon-Kenan, 2002: 68 și Hamon, 1977: 147-150. 48 În ideea de a nu supraîncărca rândurile cuprinzând citate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acest oraș”. Pe bună dreptate, șeful județului trimisese adresa spre rezolvare primăriei, deoarece reprezenta o problemă ce interesa direct orașul. Iată ce scrisese Neculau cu o frumoasă caligrafie: „Noi când venim cu marfă pe piață suntem expuși la legea repaosului duminical și în timpul sărbătorilor, ori cum în aceste zile atunci marfa noastră se poate vinde, când locuitorii dela sate vin la târg, neîntrerupându-și munca câmpului în zilele lucrătoare, iar zarzavatul dacă nu se culege la timp și se vinde, urmează
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ci noi personal, vă rugăm să binevoiți ca în zilele lucrătoare să fim liberi a vinde toată ziua, iar sărbătorile și duminicile cel puțin până la orele 12 din zi (textul este subliniat cu creionul roșu, în original, n.n.)”. „Legea repausului duminical” fusese promulgată și publicată în Monitorul Oficial din iunie, 1925. Fiind vorba de un act normativ care conferea drepturi sacrosante tuturor celor care munceau, inclusiv salariaților societăților private, ea trebuia respectată întocmai. Totuși, articolul II avea câteva excepții iar secretarul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
dispoziția acestora târgul săptămânal din zilele de joi, majoritatea sătenilor obișnuiau să efectueze cumpărăturile pentru nevoile casnice sau agricole numai în zilele de duminică, târgul de joi fiind întrebuințat exclusiv pentru vânzarea sau cumpărarea vitelor. Implicațiile socio-economice ale legii repaosului duminical atingeau sfere de interes atât de diferite și de complexe, încât propunerile de modificare a prevederilor acesteia au venit chiar de la reprezentanții organismelor îndrituite să aplice legea. Spre exemplu, în vara anului 1923 președintele Camerei de Comerț și Industrie Bacău
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
drept stăpîni, în verme ce stăpînii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor în care urmează să se angajeze ca nu cumva să decadă din treapta lor. Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică), și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil." Ipocrita fantezie călinesciană promovează pe strănepotul bucătarului grec în postura... aristocratică de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prilejul să observe cu răutăcioasă bucurie că "fizionomia marginilor Bucureștilor și a satelor e foarte originală", adică "miroase a hoit și sînge stătut la soare" în timp ce satele murdare sunt locuite de bulgari și țigani; izgonit din București unde nici repausul duminical nu-i priește căci, după o noapte de petrecere, dimineața "ne oprim puțin, să aspirăm pînă-n adînc praful sănătos ridicat spre firmament de tîrnul municipal" îl regăsim în gara Pașcani ("Trei ceasuri și jumătate în Pașcani cam prea mult!... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai puțin apți să se replieze în cuvintele scrise. * Forță puternică a schimbării sociale. * Transformă într-un mod inadecvat energiile oamenilor de la participarea activă la cunoașterea pasivă. * Restructurează credințele. Adâncește conflictul dintre generații. * Mărește numărul cititorilor de ziare și reviste duminicale care au un pronunțat caracter de divertisment, în detrimentul publicațiilor cu nivel intelectual mai ridicat. * Stânjenește dezvoltarea intelectuală și creativitatea. * Produce "gânditori" de duzină care sunt rezultatul omogenității sociale a consumului de televiziune. * Promovează egocentrismul adolescentin. * Provoacă o supraîncărcare informațională. Efecte
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Primul frate despre care există informații este Bradin Nicolae, care a slujit biserica prin acompaniament la harmon. Atât fratele Tuțu Torneanu cât și Leric Ioan își aduc aminte de slujirea acestui frate. Fratele Bugariu Ion își amintește că la școala duminicală a copiilor, fratele Vancu i-a învățat cântarea „Acceleratul vine” din Harfa Copiilor. În anul 1993-1994, prin intermediul fratelui Florin Lucaci, biserica creștină baptistă din Cuvin a primit un harmon de la niște frați olandezi. Acest harmon a fost donat bisericii baptiste
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
ISTORIC Dumitru Vancu a fost primul slujitor despre care există informații că ar fi lucrat cu copii bisericii din Cuvin. Fratele Ion Bugariu își aminetește că Dumitru Vancu, acela care dădea și Cina în biserică era învățător la copii. Școala duminicală începea cu rugăciune și cântarea „Acceleratul vine” din Harfa Copiilor. Lucrarea cu copii din biserica din Cuvin s-a remarcat cel mai mult după revoluția din 1989. Mihaela Miculiț și Anamaria Brancovan s-au ocupat de lucrarea aceasta în perioada
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
1981-1986), Marcel Opriș (1993-1997). În perioada anilor 1980 tinerii vizitau diferite biserici de pe Valea Mureșului, în mod special cele care se aflau pe traseul liniei de tramvai. Bârniș Ștefan își amintește că lecțiile constau din anticiparea studiilor biblice de la școala duminicală. Marcel Opriș își amintește de faptul că organizau împreună întâlniri de tineret cu un cerc de biserici din zonă: Lipova, Șiria, Covăsânț, Cicir și Vladimirescu. Deși nu a fost întotdeauna foarte bine organizată, râvna pentru slujire, bucuria de a fi
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
capitulului de la Oxford că un anumit frate, la Paris, pe când era în extaz, a avut o viziune: l-a văzut pe fratele Egidiu, un frate laic simplu dar dedicat contemplației, urcând la pupitru și comentând cele șapte cereri ale rugăciunii duminicale, iar ascultătorii erau doar frații lectori din Ordin. Apoi a intrat Sfântul Francisc și, după ce a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit de cultură să vă depășească meritele înaintea lui Dumnezeu». Apoi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
melodramă al tânărului critic, nu s-ar fi născut mai târziu romancierul. Aspectul paradoxal al unei asemenea propoziții e numai aparent. În realitate, odată ce acceptăm că geneza formelor se poate reface doar printr-o geneză a emoției, acțiunea unei distracții duminicale în modelarea unei practici literare serioase nu ne poate șoca. Disponibilitățile afective nu sunt educate disciplinat, la școala formelor înalte. Tiparele în care se forjează pasiunile sunt adesea modeste. Și e întru totul rezonabil să presupunem că, așa cum romancierii unei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Într-o pagină de confesiune târzie, Lovinescu recunoaște că pasiunea sa pentru teatru ar fi o "boală" veche de care nu l-a vindecat, ca pe alții, cinematograful, diabolica mașină de vise a noului veac. Chiar dacă "agendele" consemnează abundent escapadele duminicale, la film, în compania Monicăi, considerațiile criticului cu privire la destinul și menirea celei de-a șaptea arte sunt lipsite de orice echivoc: amfitrionul de la Sburătorul nu prea agrea caracterul popular, consumist, al entertainment-ului cinematografic, prețuind în schimb dramatismul spectacolului, impactul pur
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar fi trezit de-a binelea ! Clătinându-se, amețit, somnambulic. Încordează mușchii, pleoapele, genunchii, strânge pumnii jilavi. Discret ciocănit. Pauză. Călăul ezită ? Bătaia în ușă se repetă. Destinul insistă, iată, insistă. Vreo parteneră veche care n-a mai suportat plictisul duminical, dispusă brusc la joc și concesii ? O fi inventat strategii noi nimfeta Moarte, îmblânzitoarea de tigri și muște și furnici. Vă cheamă la telefon, se aude vocea subțiată. Nu răspunde, se simte capabil să renunțe la orice con vorbire telefonică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al XIX-lea o remarcă analogă despre estetismul de compensație al claselor conducătoare rusești). Ca regulă generală, când bisericile se golesc, muzeele se umplu. Există, fără îndoială, o corelație în Franța ultimului secol între scăderea procentajului de participare la slujba duminicală și creșterea numărului de vizitatori ai marilor expoziții de artă. De altfel, chiar în interiorul cultului, înmulțirea credincioșilor și rafinarea devoțiunii nu indică o întărire a credinței. Se cunosc paradoxurile necredinței pioase evocate recent atât de bine de Jean Clair: "Creșterea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în Memorii de dincolo de mormânt sau Jurnalul de tip gidian). Memoria analogică (peliculă sau bandă), care permite evenimentului sau operei să ni se prezinte motu proprio, devalorizează memoria "făcută de mână", această viclenie de artizan. Îi marginalizează atât pe pictorul duminical cu șevaletul său portativ cât și, în informații, pe reporterul Tintin, cu stilograful sau Remington-ul lui. Am putea să delimităm declinul imaginilor după cel al măsurilor polițienești. Până când o pânză sau o sculptură au stârnit scandal? Începând de la ce dată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț în stânga; iar amicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lor în fața acestor animale necunoscute n-a scăzut... Aici sunt mai mulți cai decât a avut Cortes, iar în vacarmul entuziast din tribună disting destui indieni. Au trecut patru secole și jumătate între teama superstițioasă a aztecilor și acest joc duminical care sună foarte spaniol. Aici, singura rațiune a existenței cailor pe lume pare să fie aceea de a fi încălecați de un charro și goniți pe o arenă de nisip sub ochii lacomi de spectacol ai celor din tribună. Chiote
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-o după-amiază, când a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zâmbi. — O să citești despre asta suficient de curând. Oricum, tre’ s-o-ntind. Se ridică și se strecură În haina lui neagră. — Am o Întâlnire c-un tip de la Telegraph. Caut ceva pentru un articol de patru pagini În suplimentul duminical de mâine. „În căutarea morților: prinderea ucigașului de copii din Aberdeen“. Foarte stilat. Danestone fusese la Început un teren pentru ferme, la fel ca majoritatea periferiilor din Aberdeen, dar rezistase În fața progresului mai mult decât celelalte. Dar când au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu se audă aceste „niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau de bătăile surde auzite în romanul lui Neville Shut, Ultimul țărm, pe care îl citea pe atunci toată lumea: niște bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]