700 matches
-
în mână, surprinzător de repede, o carte de vizită din carton argintiu. Jenat de atingerea mâinii sale înmănușate, nici nu putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit în acea amiază fierbinte, când orașul părea că plutea ridicat pe aburii degajați de asfaltul trotuarului. Cum eram în preajma fântânii arteziene de la Universitate
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când trec agale cerbii Mici perle de lumină, Sticlesc smaraldul ierbii, Mestecenii se-nchină, Când trec agale cerbii. Din ancestral îi cheamă, Un dor neînțeles. Privesc uimiți, cu teamă Și nu se dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint, Un scoruș podoaba-și coboară, Petale valsează în vânt. Poiana deschisă vederii, Tivită
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
dintr-un tren care sfidează legile ancestrale ? O umbră a Umbrei pusă într-un teren, să lupte pentru țeluri magistrale ? Aș fi avut o Umbră și-a murit, prilej de sărbătoare sau tristețe ? Mă-ntreb, dar încă nu m-am dumirit cum să trăiesc și cine-o să mă-nvețe . O Umbră a fost. Era nedezlipită ! Un fapt normal atunci când este soare. Povață-mi da în oricare clipită, dar a venit un gând nebun, ce doare... Și-un eres trecător a
UMBRA DIN MINE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374454_a_375783]
-
a schimba realitatea de-s îmbrăcate-n haine pozitive, să dobândesc prin fericire calitatea unei trăiri puternice, active ? Un orizont cu bune sau cu rele îndeamnă azi, doar să le depășesc. Tiparul universurilor mele mă duc prin Timp, ca să mă dumiresc. Vreau să m-accept ce sunt, sau ce nu sunt, cu tot cât e, să mă împac cu sine. Câte întrebări mai stau sub păr cărunt, mă vor influența pe mine, pentru mine ? De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Introspecție / Dorel
INTROSPECȚIE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374458_a_375787]
-
-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Referință Bibliografică: Fiecare-n
FIECARE-N VIAȚĂ DUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371425_a_372754]
-
Tale și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!" (Psalmii 90:10-12) Prea repede ni se duc anii și ne trezim deodat' bătrâni, Ne dumirim privind oglinda, doi ochi privind doi ochi străini, Obrazul cândva roș ca focul, de tinerețe-mbujorat, Acuma-i palid, fruntea-naltă arată cât e de brăzdat, Nu ne dăm seama că finalul se-apropie vertiginos, Parcă mai ieri rosteam silabe, cu
ANII VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373944_a_375273]
-
și strugurele-i fără must, E o părere, știu prea bine dar toate trec, cum trec și eu, Ce mă mai ține în putere, e Însuși Domnul Dumnezeu, Prea repede ni se duc anii și ne trezim deodat' bătrâni, Ne dumirim privind oglinda, doi ochi privind doi ochi străini, Dar dacă am ales în viață să fim uniți cu Dumnezeu, De trupul din afar-se trece, lăuntrul e-nnoit mereu, Și în oglindă, ce minune, un chip de slavă vom vedea, E chipul
ANII VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373944_a_375273]
-
numai radarul pineal, apendice rudimentar, fără să-mi revendice nimeni târâtul, că-i ascuns, ieșit din uzanță sau e zdreanță aruncată, mestecată de bena mașinii ce transportă gunoiul. Am găsit-o. E flacără intermitentă în funcție de întrerupător. O privesc, nu mă dumiresc, parcă am mai văzut-o undeva ori în alte timpuri, friguri îmi curentează spatele, am ajuns să nu-mi mai recunosc spusele, palmele, care-s roșii ca la hepatici? Port lumina aceasta cu mine de când mă știu, în rest am
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
din pomi - care te asurzesc cu cântecele lor de bucurie? - de ce n-a privit liliecii-nfloriți...că-i primăvară - bă! - ...de ce l-a apucat - așa - taman în dimineața aceea - gândul de moarte? - de ce? - eu asta mă-ntreb - și nu-s dumirit deloc!” “-păi...vezi tu... - ...mda...phieu știu... - bă...nu mă pricep nici eu...” “-...lasă - bă - că nu te pricepi tu și la altele - unde chiar ar fi trebuit să te pricepi...(...băi Firfirică - un' te duci - de-alergi așa ca
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
Bruno Belmonte nu se îndoia de acest lucru. Deja Deșire fusese grav lovită, în acest război inegal dintre el și mafie. Ieri, după plecarea ei, primise acel telefon și era chemat la Qestură de urgență. Nu reușise inițial, să se dumirească despre ce anume ar putea fi vorba, insă avusese o presimțire lugubra. Îi trecuse că o străfulgerare prin minte, că putea fi ceva, în legătură cu fata. Ceea ce îl liniștise la început, era faptul că ea pleca la Irene . Verișoară lui era
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
aminte, o cămeșă bărbătească, ce se purta pe dedesubt, pe sub cojoacele de oaie sau paltoanele groase din postav negru sau maro închis, la petreceri cu vreme friguroasă. Așa arăta o cămeșă (fig.nr.4) și-mi întinse desenul să mă dumiresc. Am rămas uimit de ușurința cu care creiona și felul în care țesea din creion florile de pe așa-zisa pânză de in, ce o puteai observa pe hârtia pe care mi-o întinsese să văd: nu vreau să desenez prostii
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
în vânt, un drept universal. Înainte de a sufla și io în vânt, am cumpărat volumul „GREAT AMERICA - How to fix Our Crippled America” de Donald J. Trump, apărut la Editura Threshold - NY în 2015. Am citit-o și m-am dumirit. A dumiri este un oltenism, pe care l-am auzit și învățat de la bunicul meu însemnând a-și da bine seama cu ce are de a face, de a înțelege despre ce este vorba cu adevărat. Cele două sute de pagini
MĂREAŢĂ DIN NOU (GREAT AGAIN) de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372938_a_374267]
-
un drept universal. Înainte de a sufla și io în vânt, am cumpărat volumul „GREAT AMERICA - How to fix Our Crippled America” de Donald J. Trump, apărut la Editura Threshold - NY în 2015. Am citit-o și m-am dumirit. A dumiri este un oltenism, pe care l-am auzit și învățat de la bunicul meu însemnând a-și da bine seama cu ce are de a face, de a înțelege despre ce este vorba cu adevărat. Cele două sute de pagini sunt scrise
MĂREAŢĂ DIN NOU (GREAT AGAIN) de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372938_a_374267]
-
și nepoata. Și mama. Nici nu știu ce-ar fi mai rău. Și nici nu-mi pasă*...” Mereu bolnavă, țintuită la pat și adesea ruptă de realitate, doamna Compson are, totuși, puterea să spună lucrurilor pe nume și să ne dumirească înainte ca autorul să adauge acel „apendice” amăgitor. La fel și Jason pentru care banii și orgoliu personal contează mai mult decât viitorul unui suflet. „ ... Mai mult, el trebuia să-i descopere primul, trebuia să-și ia banii îndărăt, și
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
planetă se-necă în sânge, Franța, cu lacrimi amare plânge, Germania geme și e răspunzătoare De liniștea Europei, care ne doare... Peste tot locul se întind limbi de foc Indignarea crește, în lacrimi mă sufoc, Nu urăsc, dar nu mă dumiresc Ce se întâmplă, de viața o ciopârțesc? Carnagiul pe toată Europa cuprinde Chiar și-n Asia cu spor se întinde, De ce atâta ură, pe acest pământ Viața omului este un lăcaș sfânt... Mă doare, că nu se-nțelege prea bine
LACRIMI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371111_a_372440]
-
Imediat Florica se ridică în picioare. -Poftim! Dio vru să-și ia foarfecele, fata însă ridică brațul mai sus. Băiatul își dădu seama că nu a stat aproape o oră doar din cauza obiectului cu pricina, și observând sânii obraznici se dumiri. Așa că făcu un pas spre...trecut! Florica-și întoarse spatele, pregătindu-se parcă de start. Mâinile lui Dio , oarbe, alergau pe spirala celor doi sâni. Brusc, întorcându-se, buzele fetei întâlniră gura de foc a lui Dio. Casa începu să
DEŞERTUL DE CATIFEA (23) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345887_a_347216]
-
văzut pe-un frate-al meu, cum e bătut de-un egiptean doar pentru faptul că-i evreu. Puteam privi nepăsător la victimă și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
care poartă numele de „Ochii cerului”. Lucrarea aparține sculptorului Liviu Mocan și cică ar fost aleasă de clujeni, spre a fi expusă în parc, cu ocazia Zilelor Clujului. Mă minunez de de gustul clujenilor pentru artă și încerc să mă dumiresc despre ce este vorba. „Monumentul” e alcătuit din trei piese, pe care rugina pune încet-încet stăpânire. O plăcuță de tablă situată la baza lor, pe care e ștanțat numele obiectului, îmi sare în ajutor, întrucât semnificația și mesajul artistului, pentru
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
În doar câteva clipe am ajuns lângă ea. - Domnișoara Katy, te caut neîncetat!... Ce faci singură aici? Vântul începuse să bată cu putere și ploaia se apropia. - Nu ți-e frig? am mai întrebat-o, nelăsându-i timp să se dumirească și nici să-mi răspundă la prima întrebare pe care i-o adresasem. - Nu, nu mi-e frig. Acum mi-a trecut frigul!... Îmi pare bine că te văd! Am privit-o mai atent. Respira greu iar lacrimile de-abia
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347367_a_348696]
-
am trecut să ne înfruptăm din bunătăți. Era și timpul, Klaus și Willi erau epuizați de atâtea explicații și foamea le dădea târcoale. Aștept să se servească cei care le știu pe toateși astfel să învăț cum să mănânc. Mă dumiresc repede cum trebuie să îmi încarc farfuria cu felurile de mâncare, îl văd pe Willi prudent cu ceea ce mi se spune că este picant, abia dacă stropește orezul cu ele, eu sunt vitează, parcă simt dintr-o dată foame de lup
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
în: Ediția nr. 737 din 06 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului 18 SEARA DE TEATRU După ce s-a întors Suman în camera lui a rămas pe marginea patului gânditor, de parcă trebuia să meargă în jurul lumii nu la teatru. Nu se dumirea de ce voia militarul să-l ducă la teatru? Nu era lămurit nici cu purtarea neașteptat de tandră a Cocuței? Un eveniment se produsese totuși! Dacă până acum cei doi tineri se întâlneau ocazional și se cam fereau de ochii celorlalți
SEARA DE TEATRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348836_a_350165]
-
schematizezi, să le reduci, să le presezi în cât mai puține cuvinte... În felul acesta, desigur, nu poți realiza decât un text cu multe lacune. Riscurile meseriei! Încât, ce să-i faci? Faci ce poți să faci. Și te mai dumirești și tu însuți... În general, pentru mine, anul care aproape a trecut, a fost bun. Frumos și bun. Dar și contorsionat, potrivnic și răutăcios. Un an cu mai de toate. Un an ca toți anii. Felul în care-l privim
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
nici din ceaiul nostru, pentru că zice Jara ”face bine la stomac”.) Mi-a atras atenția niște frunzele mari pe care le-am mai zărit în câteva locuri și pe care nu le mai văzusem vreodată. Reușesc cu greu să mă dumiresc despre ce este vorba. Pricep doar că sunt frunzele unei plante, un soi de viță de vie, care se folosesc pentru a înfășura un amestec de var și fructul mărunțit al unui palmier, în germană i se spune Betelnuss (nu
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
o poziție strategică să spun așa, în fața subiectului. M-am înfipt apoi bine pe picioare și dacă m-am mai lăsat legănat de talaz la stânga sau la dreapta, în schimb nu am mai cedat nici un centimetru până când nu m-am dumirit deplin ce se petrecea acolo. Subiectul era un negru mititel, grăsan și cu fața atât de strălucitoare de parcă era dată cu Gladis, nu alta! Nu prea eram noi obișnuiți să întâlnim oameni de culoare în altă parte decât în cărți
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]