797 matches
-
multă subtilitate o teorie despre narațiune În care povestirea devine o evadare care se construiește interior și vine să submineze, dar numai pentru ochiul unui cititor avizat, discursul de la suprafață. Am Îndoieli cu privire la termenul rezistență, Întrucât el comportă mereu o duplicitate de acest gen; aș vorbi, mai degrabă, despre o formă extrem de fragilă de evadare prin cultură. În ce măsură evadarea e o rezistență, aici e iarăși de discutat. Am o singură observație majoră În privința acestui text, pe care aș vrea să o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Winston Churchill, în aprilie 1941, de a avertiza Uniunea Sovietică cu privire la iminența atacului Germaniei. În contextul istoric respectiv, este ușor de înțeles de ce Stalin a pus sub semnul întrebării motivele lui Churchill. Stalin, care avea, probabil, o părere preconcepută cu privire la duplicitatea englezilor, a tras concluzia că era în interesul Marii Britanii ca relațiile dintre Uniunea Sovietică și Germania să se înrăutățească. Churchill spera, probabil, că măsurile defensive luate de Uniunea Sovietică pe baza acestei informații ar putea fi interpretate drept o amenințare
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și să o atace în iunie. Rapoartele sale privind intenția lui Hitler de a încălca acordul și data precisă referitoare la începerea ofensivei germane au fost ignorate de Stalin. Dictatorul sovietic era aparent convins că acestea și alte informații despre duplicitatea germanilor fuseseră fabricate de britanici pentru a provoca o ruptură între Germania și Uniunea Sovietică și pentru a împinge Moscova într-o alianță cu Londra. Se pare că Stalin a considerat rapoartele lui Sorge asupra intențiilor japoneze mai credibile, parțial
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
criteriu decisiv în discernerea duhurilor. Îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări cum este Marcu Sihastrul, cf. aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă pentru că apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
zodia ipocriziei”, „Insectar”, „Curtenii de stil vechi” - sunt denunțate, sub semnătura Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, a lui Horia Stamatu, Paul Goma, Dorin Tudoran ș.a., tot mai vizibilele „vicii” ale vieții literare românești, de la lașitate la „evazionism” și duplicitate, de la „orchestrarea imposturii” la plagiat și sfidare, de la trecerea sub tăcere a aspectelor neconvenabile la festivismul degradant, regimul comunist făcându-și „din excesul de comemorări și ceremonii un fel de normă și de fanfară” (Virgil Ierunca, Eminescu nu e acasă
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
sistem de viață [...] adaptarea are un sens activ, presupune o voință de transformare”. Atrage în modul cel mai serios atenția că „adaptibilitatea e o sabie cu două tăișuri! Ea poate însemna evoluție, inteligență, finețe, suplețe, progres, după cum poate însemna lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate. În ea se găsesc conținute virtual și posibilitățile de progres, și de decadență. Totul va depinde de directiva culturală, socială și morală care va fi imprimată poporului de conducătorii săi. Destinul care ne așteaptă e astfel dublu. La
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
iluzionat de o iubită indecisă, pradă a unei vechi pasiuni. Proza dezvoltă și un fir narativ secundar: tânărul profesor este chinuit și de suferința pe care o resimte ca victimă a unui regim totalitar. Ins ce nu concepe înșelătoria și duplicitatea, e obligat să accepte minciuna și turnătoria, care îi vor spulbera iluziile. Critica literară pe care o practică R. este îndeosebi tematică - Marius Tupan, între utopie și parabolă (2001), Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
Măgarul de aur al lui Apuleius ș.a. În volumul al doilea se află o analiză a principalelor „arhitecturi epice”, de la aceea a romanului arab, japonez sau bizantin până la cea de tip medieval sau renascentist. Bunăoară, datele fundamentale ale bizantinismului (estetismul duplicității, destinul individual privit ca teleologie mistică) ar explica predilecția pentru cultivarea romanului hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
și substanțial. Anița, femeie de condiție modestă ajunsă în postura de favorită a domnitorului, este un personaj de excepție, care se pliază stării de compromis pentru a putea îmblânzi măcar în parte soarta ingrată a celor dintre care se ridicase. Duplicitatea devine arma de apărare cea mai eficace împotriva marilor corupți. Aparenta acceptare a situației este, la acest personaj, similară cu cea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila, care trebuie să câștige timp pentru ceea ce și-a propus, după cum
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el declară că întotdeauna a fost mânat de „aceeași nestăvilită sete de aventură spirituală, de neîncetată creștere în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări, cum este Marcu Sihastrul, cf. p. 000 - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru înălțarea la Cer a lui Cristos e interesantă întrucît apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-un singur ipostas în Cristos întrupat. Viziunea Sfîntului Diadoh este un schimb de întrebări și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diversele sale modele operează ca o curea de transmisie, mediind relațiile dintre putere, rațiune și creație, marcând concepțiile despre realitate și iluzie, adevăr și fals și cele despre natura și menirea poeziei. Se insistă asupra rădăcinii conflictuale a gândirii grecești, duplicitatea rafinată a conceptelor sale cheie fiind văzută ca o cauză esențială a ambiguității funciare a discursului occidental contemporan. Plasându-și întreprinderea sub un acoperiș simbolic, în The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality, and the Study of Literature (1997) S.
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
exprimă imaginile fantasmatice ale propriilor sale valori și aspirații de ideal. Din acest motiv, orice biografie este dublată de o mitografie individuală (S. Freud, S. Bataglia, J. Starohinski, L. Binswanger, M. Robert, C. Enăchescuă. Acest fapt se datorează unei anumite duplicități a persoanei umane. Fiecare individ este dublu: pe de o parte, el este cel care este, așa cum se percepe el Însuși și așa cum Îl percep ceilalți și, pe de altă parte, cel care ar vrea să fie, conform cu propriile sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
însă de „tezele din iulie” 1971, și, în sfârșit, etapa integral dictatorială dintre 1980 și 1989, purtând pecetea unui naționalism de paradă și a unui înverșunat cult al personalității. În toate aceste faze ideologice S. este oglinda tuturor adaptărilor, compromisurilor, duplicităților care au condus la acea „trădare a intelectualilor” (Ana Selejan). Atitudinea oficială față de literatură și viața literară, ca și reacția scriitorilor față de „directive” sunt reflectate, de-a lungul timpului, de nelipsitele dări de seamă despre conferințele naționale ale scriitorilor (de
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
și umorul se îmbină pentru a evidenția lipsa, la noi, a sentimentului tragic: „La gurile Dunării, chiar tragedia națională/ Virează, când te aștepți mai puțin,/ în veselă serbare câmpenească” (La iarbă verde). Poetul acuză etica românilor, bazată pe resemnare și duplicitate, care pot lua forme carnavalești (ghinionul umblă îmbrăcat în noroc, moartea este îmbrăcată în rochie de mireasă). Moralistul ascuns în versurile lui V. este un ins incomod, greu de amăgit, al cărui discurs tranșant ia forma unui monolog obsesiv, cu
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
cotidian, rigole murdare, magazine pustii, mulțimi larvare în stațiile autobuzelor, frigul, foamea, „porția/ gramajul dresajului”, întunericul, frica, pânda „gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V.
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
ceea ce se cheamă încălcare a propriilor sale principii de viață! Una spunând și alta făcând, un astfel de părinte îl abate pe copil de la drumul firesc al formării trăsăturilor de onestitate în conduită și îl înscrie pe o cale a duplicității, fățărniciei și minciunii. El trebuie să știe că din rândul copiilor cu deficiențe morale netratate la timp se recrutează , mai târziu , cei mai mulți dintre adulții inadaptați social. Consecințele le suportăm cu toții: copiii și tinerii ce trebuie educați, dar și cei care
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
inteligenței și sensibilității. La acestea se mai adaugă tendința la imitație, sugestibilitatea și autosugestia acestei categorii de bolnavi. În planul moral, notăm un caracter bizar, capricios, fantastic, de o mare mobilitate, sensibilitate vie și disproporționată, în raport cu evenimentele trăite de bolnav, duplicitate, mitomanie, acte de bravură alternând cu acțiuni perverse etc. (Régis, Pitres). Totul, în sfera personalității istericilor, exprimă mobilitate și contrast în planul ideilor, sentimentelor, afectelor, instinctelor și actelor (E. Régis). Majoritatea autorilor recunosc existența unei structuri mintale caracteristice isteriei (Babinski
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
facultăți, conștiința că tot ce faci și ce spui este observat și uneori înregistrat au creat la cadrele didactice o puternică atitudine duplicitară: într-un fel vorbeau și se purtau la universitate și altfel, sincer, la ei acasă, în familie. Duplicitatea este o caracteristică a oamenilor supuși unei dictaturi sălbatice; în universități, ea era mai accentuată ca în alte instituții. Așadar, moralitatea se afla în suferință. Informările trimise la serviciul de cadre și la organele de partid nu numai că deformau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de marfă, ca animalele... Bunica nu a rezistat mult și a fost îngropată într-o groapă comună, acolo, în Siberia. Bunicul s-a întors, dar a murit peste câteva luni”. c) Am numit biografie perversă tipul de evoluție caracterizat prin duplicitate, joc dublu, efort de mascare sau cosmetizare a realității. „Perverșii” prezintă faptele dintr-un unghi propriu de vedere, încercând să raționalizeze contextul care le-a fost favorabil prin generalizări nivelatoare, punând într-o lumină favorabilă sistemul care le-a furnizat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nou-instalat criteriul moral fundamental era „binele cauzei” deoarece, în funcție de modificările ideologice, pentru proletariat etica derivată din ea se transformă „de la sine, pas cu pas” (Buharin și Preobreajenski, 1975, p. 85), s-a revenit și asupra teoriilor despre familie. De altfel, duplicitatea egalității sociale promovată de regimul bolșevic se manifestase înaintea duplicității egalității între sexe. Noii locatari ai Kremlinului - foștii „revoluționari de profesie”, deveniți lideri bolșevici, și familiile lor - trăiau după uzanțele casnice burgheze, dezavuate însă în discursul public. Rațiile speciale de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideologice, pentru proletariat etica derivată din ea se transformă „de la sine, pas cu pas” (Buharin și Preobreajenski, 1975, p. 85), s-a revenit și asupra teoriilor despre familie. De altfel, duplicitatea egalității sociale promovată de regimul bolșevic se manifestase înaintea duplicității egalității între sexe. Noii locatari ai Kremlinului - foștii „revoluționari de profesie”, deveniți lideri bolșevici, și familiile lor - trăiau după uzanțele casnice burgheze, dezavuate însă în discursul public. Rațiile speciale de hrană, accesul la magazine, spitale, policlinici speciale și un personal
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de creștere a unor copii viguroși, în spiritul moralei tradiționale. A fost interzis avortul (1936), descurajat divorțul și stimulată delațiunea între membrii familiei. Prin intervenția „organizațiilor de partid, de masă și obștești”, relațiile soț-soție, părinți-copii au fost subordonate ideologiei momentului. Duplicitatea egalității între sexe Regimurile totalitare au făcut din controlul asupra informației o prioritate, astfel că „experimentele” bolșevice din 1917-1920 au fost eliminate din istorie. Instaurarea regimurilor comuniste în statele din sud-estul și centrul Europei invadate de Armata Roșie, după etapa
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Humanitas, București. Freud, S. (1901/1995), Psihopatologia vieții cotidiene, Mediarex, București. Herman, E.S., Chomski, N. (1988), Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media, Pantheon, New York. Istrati, P. (1983), Viața lui Adrian Zografi, Minerva, București. Kligman, G. (2000), Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Humanitas, București. Lynch, M. (1990/1994), Stalin și Hrușciov: URSS, 1924-1964, All, București. Michnick, A. (2001), Restaurația de catifea, Polirom, Iași. Mugny, G., Perez, J.A. (1996), „Strategii de influență socială și de persuasiune
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anumită siguranță, sau va rătăci, ca Ulise, o viață întreagă, blestemându-și destinul tragic. Dintr-o altă perspectivă, cum actele umane nu sunt niciodată pure, nici gândirea nu este altfel și nici nu poate fi curățată prea ușor de tendința „duplicității”, a demersurilor paralele, așadar nu putem vorbi niciodată de o singură „intenție”. Fără a intra în analiza intenționalității, a instanțelor cenzurii sau a sentimentelor reprimate, aș atrage atenția asupra unei intenționalități latent distructive, greu de controlat și care nu este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]