1,522 matches
-
și-l întrebă: — Câți tuaregi crezi tu că sunt de aici și până la Cairo? — Nu am nici cea mai vagă idee! recunoscu cel întrebat. Sute, poate mii. Dar nu cred că are vreo importanță numărul lor. Sunt de-ajuns două duzini de fanatici dispuși să îndeplinească ordinele Sfatului bătrânilor, pentru ca jumătate din concurenții noștri să se întoarcă acasă între patru scânduri. — O imagine scârbos de plastică! — Dacă vrei, o împodobesc cu o fundă, că oricum asta mi-e meseria, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-mi fac griji - îi răspunse șeful său. Dar în toți anii ăștia cât am luptat în Ciad am învățat că în deșert, doi „beduini împuțiți“ cu doar două puști vechi pot să-ți creeze mai multe neplăceri decât jumătate de duzină de care blindate pe care le vezi venind și știi cum să lupți împotriva lor. „Împuțiții“ ăștia apar de unde nici nu te-aștepți și îți taie gâtul ca unui cârlan, ca apoi să dispară așa cum au apărut. Sfatul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu vă încredeți niciodată în ceea ce vedeți, pentru că rareori este ceea ce pare a fi. Și acum, haideți să mai vedem o dată fotografiile alea. — Încă o dată?... — Și de o mie de ori dacă este nevoie... Scoase dintr-o servietă hărtănită o duzină de fotografii enorme luate din avion, le răsfiră pe o măsuță joasă și așteptă ca însoțitorii lui să se apropie. În asta se văd perfect puțul, palmierii, jaimele și mașinile - arătă. Dar se vede clar că nu e nici un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
soi de profundă letargie, la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american - flori de soc. Ce miros plăcut avea apa din cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
i-am spus eu. Doar e pictor, nu-i așa? Nici vorbă. Dacă trăiește, nu mai e el, căci nu are răbdare. Alege cu isterie. Și poate s-o facă, asta e înspăimântător la el, cu toate că are un talent de duzină. Dar teama lui de moarte e de invidiat. Își clădește cu grijă lumile din care apoi moare, ca să-și exerseze efemeritatea. Tablourile lui nu sunt altceva decât locuri de veci. Ai să-ți dai seama de asta când ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aceea). Astfel, scoțând din dulap unica mea cămașă de mătase bine călcată, o examinai atent, apoi, numai pentru că observasem o mică ruptură la cusătura de la umăr, o aruncai jos și o călcai în picioare, de parcă aș fi fost posesorul unei duzini întregi de cămăși. Apoi, pe când mă bărbieream, m-am tăiat, dar am continuat să dau cu briciul peste tăietură; îmi umflai pieptul la limită și-mi supsei burta, pretinzând în sinea mea că, într-adevăr, această siluetă excepțională este ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate pe culoare și pe platformele bibliotecii se profilau o duzină de figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi apăreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor Însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe diferite și, În același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs ca un miraj. CÎteva ceasuri mai tîrziu, prins În mrejele povestirii, abia mi-am dat seama cum clopotele catedralei băteau de miezul nopții, În depărtare. Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori aprinse și de o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-a explicat servitoarea, Barceló Îi botezase Ortega și, respectiv, Gasset. Clara mă aștepta de cealaltă parte a acestui codru, Într-un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină de ceasuri de perete răsunară prin tot apartamentul, aducîndu-mi aminte că, pentru mine, se făcea tîrziu. Închisei cartea și o privii pe Clara, care Îmi zîmbea senin. — Îmi amintește puțin de Casa roșie, zise ea. Dar asta pare o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
durat două săptămîni, Însă nu ne-a fost greu să-i găsim succesori cu care să ne umplem orele de lectură. Barceló dispunea de o bibliotecă fabuloasă și, În lipsă de alte titluri ale lui Julián Carax, ne preumblam prin duzini de clasici minori și de frivolități majore. În unele după-amieze abia dacă citeam cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-am Întors, mai că-mi stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ai spune doamne-ajută dacă groparii cimitirelor, și ei atașați tradiției, nu s-ar fi prezentat ca să execute lucrarea în mod artizanal, adică, cu sapa și lopata. Ceea ce a venit să facă mașina a fost exact să smulgă o jumătate de duzină de pomi care încurcau treaba, terenul rămânând, după ce a fost bine tasat și nivelat cu cilindrul, ca și cum fusese creat de la bun început pentru cimitir și odihnă veșnică, și apoi se duse, ne referim la mașină, să planteze pomii și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uitat sau nici n-a ajuns să le treacă prin cap așa ceva, să verifice dacă frontul militar avea să fie informat asupra evadării și, ceea ce nu era mai puțin important, prin acte scrise. Câteva familii, dacă erau vreo jumătate de duzină, reușiră să traverseze linia printr-unul dintre posturile de frontieră, dar asta pentru că tânărul ofițer care se afla la comandă se lăsase convins nu numai de repetatele asigurări de fidelitate față de regim și de curățenie ideologică a fugarilor, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-adevăr culmea să reușească să dea peste el, în special dacă ar fi ajuns să stabilească o rețea de complicități printre mediile subversive, operațiune care, pe de altă parte, prin complexitatea ei, nu se montează într-o jumătate de duzină de zile, căci atâtea am petrecut aici. Deci, nici vorbă să ordone supravegherea celor două intrări de la providențial, s.a., să lase, dimpotrivă, drumul liber, pentru ca tendința firească, care nu e doar caracteristica taurilor, să determine lupul să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbesc cu prea multă ușurință despre frumusețe, însă, fiind lipsiți de adevărata măsură și înțelegere a cuvintelor, abuzează de acesta, așa că el își pierde forța; iar lucrul pe care-l întruchipează, împărțindu-și numele cu o sumedenie de obiecte de duzină, își pierde demnitatea. Oamenii folosesc adjectivul frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare s-o recunoască. Pompa exagerată cu care se străduiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cam duc, spunea el. Nici bancurile, nici whisky-ul nu-l mai puteau reține în asemenea cazuri. Și totuși fusese un om care înfruntase fără teamă uragane și taifunuri și n-ar fi șovăit să se lupte și cu o duzină de negri neînarmați având drept singur ajutor revolverul. Uneori dna Nichols își trimitea la hotel fiica - un copilaș palid și posac, de vreo șapte anișori: Te caută mama, zicea ea pe un ton plângăreț. — Bine, draga mea, răspundea căpitanul Nichols
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la mezat în piața din Papeete, iar ea s-a dus acolo pentru că printre altele se vindea și o plită americană pe care o dorea și pe care a cumpărat-o cu douăzeci și șapte de franci. — Erau acolo o duzină de tablouri - mi-a povestit -, dar nu erau înrămate și nu le voia nimeni. Unele dintre ele s-au vândut cu vreo zece franci, iar cele mai multe s-au dus pe cinci sau cel mult șase. Ia gândește-te numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Whitstable - avea obiceiul să spună în asemenea împrejurări că diavolul e întotdeauna în stare să citeze Sfânta Scriptură în folosul lui. Își amintea încă zilele când mai puteai căpăta gratis un timbru în plus ori de câte ori cumpărai de un șiling o duzină întreagă. A Modern Artist: Notes on the Work of Charles Strickland (Un artist modern: note asupra operei lui Charles Strickland) de Edward Leggatt, A.R.H.A, Martin Seckcr, 1917. (n. a.) Karl Strickland: Sein Leben und seine Kunst (Karl Strickland: Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului era un soi de fluture metalic. Mechanicus Îl deplasa cu o fracțiune de rotație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă miră, fiindcă îi văzusem mai înainte, și îi văzui și după. Cred că deja am spus că cei doi erau făcuți din același lemn putred. Împreună se duseră la primărie, care a fost transformată în cazarmă grație venirii unei duzine de jandarmi aduși special pentru asta. Primul ordin al judecătorului a fost să fie mutate în fața șemineului din biroul primarului două fotolii mari, să fie adus vin și ceva gustări, adică provizii de brânzeturi și de pâine albă. Primarul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
desigur, studenți din ultimii doi ani, judecând după savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]