3,147 matches
-
zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și eșarfă. Barzovie descălecă și merse spre el. — Bine te-ai întors în locul câinelui acela de Sima-Vodă - zise turcul și fie ca razele semilunii să lumineze cât mai mult firavul tău creștet. — Cu bucurie m-arăt în fața înălțimii-Tale și fie ca razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat o clipă, trecătoare, pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars Amatoria” și certificate de atestare literară cu eșarfa. Barzovie-Vodă, Metodiu, pan Bijinski, țigăncușa Cosette și Stănciulescu Demeter, în cuvinte puține, dar simțite, au toastat în cinstea autorilor, urându-le viață lungă și puterea de a termina acest serial. A urmat un scurt, dar reușit program artistic susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai atrag? Dar a adormit repede la loc și nu a auzit nimic. Bineînțeles că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tresărind în urma efortului și dând pe gât jumătate din pahar. M-am simțit mai bine. Câteva mașini au trecut prin apropiere. De cealaltă parte a străzii era o femeie care își plimba câinele. Purta o haină căptușită, Barbour, și o eșarfă din mătase pe care o înnodase în jurul gâtului. Câinele era un pudel mic, tuns ca să pară că e un musculos într-un costum de lână. Mergea la pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Domnilor, m-am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au pus ștreangul de gît, se uita calm la mîinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Bismark, cancelarul Germaniei, omul care a făcut unificarea Germaniei „prin focă și sânge”. Toader Boca l-a cunoscut între anii 1895-1897, când a lucrat la curtea lui Sterian și povestește că în primăvara anului 1896 Daniel Justet a primit o eșarfă (cravată, legătură la gât) de mătase vișinie, de la casa Bismark, pe care o purta cu mândrie și distincție. Nu știm cum a ajuns Daniel Justet în România, cine și cum la-a adus, știm că s-a legat de Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich Country Club, ești supărată pe mine, dar peste un minut mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă chinuie în continuare! - Egoistule! Contesa îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l trase înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
excepții pentru ei. Sper că sunteți atentă, căci am început să-mi joc rolul. Da, le place să fie făcuți să se simtă excepționali, deși în același timp le place să păstreze aparențele. În general, au cam aceeași înfățișare. O eșarfă, pălărie și pantofi cu care poți merge pe jos până la Shanghai fără să faci bătături. Căci se întâmplă ca berlinezilor să le placă să meargă pe jos, și din această cauză mulți dintre ei au câine: ceva urât dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene în harfă; Uvedenrode Peste mode și timp Olimp! Ceas în cristalin Lângă fecioara Geraldine! Dantelele sale Ca floarea de zale, Prin brațele ei Ghețari în idei, La soarele sfânt, Egal - acest cînt: Ordonată spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din rai, groapă baudelairiană pentru un mort "joyeux", poetul concepe un imn "la soare", simbol al principiului integrator al unității lumii, sub semnul unei sexualități cosmice pure, muzicale, inspirat de fecioara Geraldine: "Gasteropozi!/ Mult limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri/ eșarfă/ Antene în harpă:/ Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!" Urmează totuși o cădere în pământul impur, Erosul stingîndu-se în Thanatos. Anecdoticul e numaidecât exclus în prima poezie din cel de-al treilea ciclu al volumului, Nastratin Hogea la Isarlîk, publicat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
evident, îmbrăcată în maro! Purta o fustă de tergal bogată în pliuri, scurtă la o palmă-două deasupra genunchiului, bluză de mătase cu guleraș bogat în dantelă sau broderie (nu știam să fac diferența între aceste două lucrări, pe vremea aceea), eșarfă ușoară în culori primăvăratice și pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei - până la cele mai deschise, la eșarfă. Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul în care m-a văzut. Un zâmbet șiret și subtil i-a apărut în colțul gurii. Un zâmbet care i-a luminat fața și mie mi-a "tăiat" picioarele și răsuflarea
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
Geneva despre dezarmare. COR STÂNGA: Dacă nu mai sare nimeni, plecăm. COR DREAPTA: Întotdeauna se mai găsește câte unul cu pinioanele supraîncălzite, așa că noi mai așteptăm. COR STÂNGA: Atunci așteptăm și noi. Halviță se leagă singur la ochi cu o eșarfă, se mai balansează puțin, face un semn melodramatic cu mâna și își dă drumul în gol. Aceleași efecte sonore. Cucu se uită disperat în urma lui. Zgomot de pași pe trepte. Încordare. Apar brancardierii cu halatele mult mai scurte de data
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
sufletești în specificul nipon, dar devin mai departe, temperamente și destine. O carte despre iubiri la marginea gesturilor și-n care ritualul ceaiului, de exemplu, fixează trăiri sufletești, se personalizează emoțional până la sublim. O mie de cocori pictați pe o eșarfă străbat vieți de la speranță la moarte. Kawabata? profund și liric! la Cafeneaua Atelier Seara de 28 ianuarie 2015 Cristina Ștefan: ...iar a fost frumos la noi la cafeneaua cu citire, Atelier...nu știu când au trecut două ore. Mihaela Băbușanu
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
gândul . A încremenit, frica îi intra în oase ca un vânt tăios de iarnă. - Bea! i-a poruncit vocea venită parcă din subteranele pământului. Oare de unde apăruse cupa aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin. Avea
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
să mai fii liber dacă mori?) -Trebuie să ne vindem pielea scump, Ancuțo! Marian o trase pe Andra într-o parte, o strânse de mână și o sărută. I se păru că e cea mai frumoasă fată de pe pământ cu eșarfa aceea roșie pe după gât. -Te iubesc, Andra! -Te iubesc și eu, Mariane!- îngână fata încet, închizând ochii și primind ca pe un dar ceresc acel sărut al lui care o narcotizase... Referință Bibliografică: Revoluția / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
mai ales femeile (ca femeile curioase) urmăreau pe Adina, care, alături de micuța Oana, stătea la capul lui în carul mortuar, printre coroanele de flori, dacă-i lăcrimează vreun ochi. Nu se putea observa, pentru că sta cu capul plecat cu o eșarfă neagră trasă peste față pâ- nă la bărbie. Sofica și Augustin erau de nerecunoscut. Negri ca pământul! Parcă se simțeau vinovați pen- tru atâtea amenințări și blesteme. **** Cum timpul șterge amintirile; ochii care nu se văd, se uită. Sunt atâtea
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
visare. “O, Doamne unde merg eu?” La Gura Secu mirose a brad, pământul mustește de apă, pe marginea șoselei mulțime de clopoței albaștri. A ajuns. În poarta mănastiri inima o ia razna. Se schimbă în grabă, își acoperă capul cu eșarfa alba luată de la Hozeva cu doi dolari (putea s-o ia și cu unul dacă nu era grăbită să cumpere). Face trei închinăciuni până la pământ și grăbește pasul spre chilia părintelui. Ceardacul din fața mult-râvnitei uși e plin. Sunt mai mult
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
la rând pe băncile din ceardac. - Nici la trei noaptea nu se culcă părintele , șoptește o femeie ce se află aproape de ușă. -Întrați doamnă, apoi intru eu, îi spune o tânără cu părul vâlvoi peste care a aruncat o minusculă eșarfă străvezie. -Dar cum ai ajuns înaintea mea, că erai la cincizeci de kilometri acum câteva ore. A recunoscut-o pe femeia nervoasă din microbus care coborâse în orașul din apropiere, trântind ușa mașinii. Chilia părintelui e simplă dar confortabilă. O
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
atât iubit // să revăd prin timp când mândra / avea sânii ridicați / formele forme sublime / aveau porii dilatați», p. 42; sau în vibrație psalmic-argheziană, ori cu „pitulușul“ / „de-a v-ați ascunselea“ jumătăților androginice: «ți-aș pitula prin sânge-mi pașii / eșarfa de la gât plutind / te-aș descompune-n mii de forme / ca să te pot gândi iubind // ce seamănă cerul cu tine ! / și cât din tine pot fi eu ? / te-am inventat...» - femeie, p. 119; etc.), pe măsură ce capătă «slăbiciune la idee» (cea
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
care rămânea în continuare în sat și după plecarea lui”. Tocmai era aproape de a realiza întâlnirea când entuziasmat... a deschis ochii. În lumina slabă din compartiment, în fața locului ocupat de el, printre pleoape a văzut o frumoasă doamnă, având o eșarfă petrecută după gât, surprins că îl privea, având un zâmbet forțat pe fața ei frumoasă și albă ca de porțelan de parcă ar fi fost obrazul unei păpuși. Puțin stânjenită și-a schimbat imediat direcția priviri. Nu realiza că se găsește
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]