606 matches
-
apropiate Paști; Dacă vrei să știi ziua calendelor lui ianuarie în fiecare an, ce sărbătoare este; Despre luna calendelor lui ianuarie; În ce lună cade ziua a XIV-a pascală în primul an al ciclului de 19 ani; Despre ziua echinocțiului și a solstițiului; Despre calcularea anului bisect. După cum se poate observa, lucrarea redă argumente, cunoștințe considerate sigure, invocate pentru fundamentarea unor date esențiale de calendarologie. Caracterul lor evident este reliefat chiar din subtitlul operei. Totodată se precizează că răspunsurile în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sfârșitul fiecărui ciclu de patru ani. Este vorba de așanumitul an bisect, mijloc de restabilire a echivalenței dintre cele două noțiuni întrebuințate, „calendaristică” și „astronomică”. O dată cu numărul de 12 al lunilor anului (reechilibrate în privința numărului zilelor), calendarul iulian a păstrat echinocțiul de primăvară la 24 martie. Acest instrument păgân de măsurare a timpului a fost moștenit și de creștini, suferind unele transformări. Astfel, pe lângă numerotarea inversă a elementelor ei, octada romană a fost înlocuită cu o unitate mai mică de timp
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la conciliabulul din Filipopole. Din ea se vede că s-a încercat reglementarea datei Pashăi, în cadrul ciclului de 19 ani, neglijându-se prescripțiile legale de mai înainte. „Această reformă strică și calendarului iudaic și computului pascal creștin” prin sărbătorirea înaintea echinocțiului și chiar prin mutarea Pashăi mai târziu decât 14 nisan. O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit atunci realizarea unui calendar fix, care să nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai târziu decât 14 nisan. O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit atunci realizarea unui calendar fix, care să nu mai țină seama de data echinocțiului de primăvară. Astăzi, însă, echinocțiile și solstițiile pe care se bazează calendarul mozaic se dovedesc întârziate aproximativ cu 16 zile față de calculele astronomice. Fixarea datei Paștilor, cea mai mare sărbătoare creștină, a preocupat profund pe cei 318 episcopi care au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi). S-a urmărit atunci realizarea unui calendar fix, care să nu mai țină seama de data echinocțiului de primăvară. Astăzi, însă, echinocțiile și solstițiile pe care se bazează calendarul mozaic se dovedesc întârziate aproximativ cu 16 zile față de calculele astronomice. Fixarea datei Paștilor, cea mai mare sărbătoare creștină, a preocupat profund pe cei 318 episcopi care au participat la Sinodul I ecumenic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și invocarea autorității Sinodului I ecumenic de la Niceea (325) ca data romană să fie însușită. Tradițiile și variațiile din Statul Franc sunt cunoscute prin intermediul incidentului călugărului irlandez Columban († 615). Respectând ciclul roman de 84 de ani cu unele modificări, unde echinocțiul era socotit la 25 martie și conducând mănăstirea Luxeuil, acesta intră în conflict cu episcopii franci. Aceștia din urmă, adepții sistemului lui Victoriu de Aquitania, l-au calificat drept „cvartodeciman”. Columban dorește ca această controversă să nu facă bucuria vrăjmașilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și legătura strânsă dinte cele două Testamente pe firul aceluiași adevăr revelat. Cu scopul stabilirii precise a primei luni, a trebuit să se întreprindă cercetări asupra începutului ei, pentru că textul sfânt nu îl precizează, fiind interpretat marele Proroc Moise. Așezarea echinocțiului de primăvară la 21 martie reprezintă un alt simbol. Luna nisan fiind la începutul anului, sărbătoarea Paștelui trebuia să amintească evenimentul cruțării întâilor născuți evrei la ieșirea din Egipt, dar totodată și armonia Cosmosului. O veche tradiție afirmă că Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
plină, cum se cerea și pentru 14 nisan. Această notă de deplinătate, de covârșire a întunericului de către lumina răstimpului sărbătoririi, se adaugă la aceea de început nou și sfânt, de statornicire a primăverii. De altfel, semnificația teologică a noțiunii de echinocțiu de primăvară s-a precizat la Sinodul I ecumenic. Ea indica icoana timpului primordial când Creatorul a separat întunericul de lumină. De luna începutului s-a legat porunca divină a înjunghierii mielului pascal. De aceea, în ziua de 14 nisan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
civilizații, diferită de tot ceea ce lumea a cunoscut pînă acum, o civilizație de o natură profund spirituală, în care omenirea își va redobîndi unitatea pierdută cîndva, in illo tempore. În lumea noastră pătrund energii și forțe noi, rezultate din precesia echinocțiilor, adică din deplasarea sistemului nostru solar în raport cu constelațiile zodiacale cunoscute, soarele in-trînd în aliniere, la fiecare 2150 de ani, cu o altă constelație, de data aceasta cea a Vărsătorului. Un ciclu complet, o "trecere în revistă" a tuturor celor 12
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o narațiune originală, aparținînd tradiției postmiltoniene. În 1854 Hugo se afla În exil la Jersey, practica spiritismul și primea vizitele nocturne ale unei fantome credincioase, acea „Dame blanche” care s-ar putea să fi inspirat și denumirea Înghețatei omonime. La echinocțiul de toamnă, de la masa spiritelor Îi vorbește Moartea Însăși, Îndemnîndu-1 să scrie o operă plină de oroare și de mister; pe 22 octombrie, Moartea Îi propune un titlu: Conseils à Dieu. La Începutul anului 1855 se manifestă În cîteva rînduri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
forțelor benefice, în timp ce noaptea, ca simbol al întunericului, reprezenta frigul, somnul, sterilitatea și moartea, forțele malefice. Calendarul popular are la bază tocmai aceste opoziții diurn / nocturn, benefic / malefic opoziții ipostaziate de "pragurile de trecere" ale soarelui răsăritul și apusul la echinocții și solstiții în strânsă legătură cu ritmicitatea fenomenelor terestre succesiunea anotimpurilor, ciclurile biologice ale animalelor, plantelor și păsărilor.45 Anul nou se stabilea în funcție de echinocții și solstiții, de începutul sau de sfârșitul ciclului vegetal sau de perioada de reproducție a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nocturn, benefic / malefic opoziții ipostaziate de "pragurile de trecere" ale soarelui răsăritul și apusul la echinocții și solstiții în strânsă legătură cu ritmicitatea fenomenelor terestre succesiunea anotimpurilor, ciclurile biologice ale animalelor, plantelor și păsărilor.45 Anul nou se stabilea în funcție de echinocții și solstiții, de începutul sau de sfârșitul ciclului vegetal sau de perioada de reproducție a unor animale domestice sau sălbatice. Astfel, în spațiul carpato-danubiano-pontic au existat 3 începuturi de an: 1 ianuarie, 1 martie și 1 septembrie, perioade în care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiert, a unor figurine antropomorfe (Mucenici, Sfințișori, Bradoși) și mâncate sacramental în ziua morții Dochiei. Aceste practici ritualice reprezintă reminiscențe ale sărbătoririi Anului Nou primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată de o serie de practici magice pentru a nu se "aluneca" înapoi la solstițiul de iarnă, aprinderea focurilor ritualice, bătutul Pământului cu maiurile sau cu ciomegele de lemn, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
purificarea spațiilor. Mărțișorul însuși era considerat funie a anului care adună cele 365 de zile în două anotimpuri de bază, vara și iarna, simbolizate de împletirea celor două fire antitetice, reprezentând opozițiile zi / noapte, lumină / întuneric, căldură / frig. Dochia, la echinocțiul de primăvară, și Crăciun, la solstițiul de iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea și desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de leac, pentru pețit și logodit, pentru pomenirea moșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anului; Împuiatul urșilor sau Macavei (1 august) arată ziua când se împerechează urșii, în timp ce Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (14 octombrie) este ziua când se amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24 iunie, solstițiul de vară) încetează cântecul; de Ziua Șarpelui (14 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se retrag în pământ, iar la Filipii de Toamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24 iunie, solstițiul de vară) încetează cântecul; de Ziua Șarpelui (14 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se retrag în pământ, iar la Filipii de Toamnă (mijlocul lui noiembrie) începe împerecherea lupilor. Calendarul popular cuprinde sărbători cu dată fixă și cu dată mobilă, diurne (Sântilie, Călușul) sau nocturne (Anul Nou, Noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul înaripat, roata, carul, ochiul, svastica. Simbolurile specifice codului animal care reprezentau soarelui au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții, îmbătrânește și moare, dar renaște la solstițiul de iarnă.85 b. Imaginea spațiu-timp Prin rit, semnificația arhetipală este valorificată din perspectiva coordonatelor spațio-temporale, consacrând socialul. Metamorfozele soarelui consacră riturile de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
periodic, fiind identificate cu razele soarelui. Animal totemic sau strămoș mitic, cerbul simbolizează renovarea ciclică și lumina.92 Un alt simbol solar, prezent în ceata de Anul Nou, este calul al cărui dans circular imită drumul soarelui, de la solstiții la echinocții. Grecii și romanii au consacrat calul în primul rând zeului Apollon, adică Soarelui, în mentalitatea originară, carul solar al zeului Hellios era tras de 4 cai Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon. Plecând de la această concepție, s-a explicat prezența "cailor de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
inițial 10 luni așa se explică numele actual al lunilor, de exemplu septembrie este luna a șaptea. Astăzi, 1 martie reprezintă începutul Noului An agricol, Marte fiind la origine zeul primăverii, al vegetației, devenind, mai târziu, războinic. Înnoirea timpului, la echinocțiul de primăvară, este posibilă prin "moartea" simbolică a Babei Dochia, identificată cu zeița neolitică Terra Mater, cu Iono și Diana, în Panteonul roman sau cu Hera și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este asemănător cu riturile desfășurate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rolul apotropaic al figurinelor antropomorfe, făcute din aluat (mucenici, sfințișori), mâncați la 9 martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de primăvară, numit Târ Înainte-Târ Înapoi. Pentru a împiedica întoarcerea soarelui la solstițiul de iarnă se bătea pământul cu maiurile sau cu ciomegele din lemn ca să iasă căldura din Pântecul Mamă.96 Dihotomiile zi / noapte, iarnă / vară, lumină / frig erau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cu altul alb, purtată la gât de femei și fete, uneori copii, ca să fie feriți de "soare sec", dar și pentru noroc. După 12 zile, mărțișorul se lega în ramurile pomilor pentru rod.97 În calendarul popular, echilibrul dintre echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară este realizat de Sfântul Gheorghe, erou solar, aidoma lui Perseu, Bellerophon sau Apollon, dar și stăpânul apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al focului și al soarelui, identificat cu Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis, din mitologia getă-dacă. Aflându-se între Sângiorz și Sâmedru, Sântilie leagă și dezleagă ploile, hotărăște grindina; stăpân al cerului, Sfântul Ilie reface, zilnic, drumul soarelui, de la echinocțiu la solstițiu și de la solstițiu la echinocțiu, plimbându-se în carul său de foc, tras de cai solari. 100 "Porțile Anului" sunt păzite de doi sfinți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, care împart Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]