3,503 matches
-
trăiește împreună cu "cei patru sergenți dezertori", stă sub semnul lui Eros (iubire înaripată) sau al lui Pteros (iubire care te silește să prinzi aripi), căci scenele erotice în care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
pe aceeași temă (56). Voi face și câteva observații, care sper că sunt oportune, la lectura acestei cărți remarcabile, întrucât se situează în linia unei receptări avizate. Cred că nu-i putem reproșa imprudența în fixarea speciilor epice, operație dificilă, echivocă și discutabilă, în trecerea de la proza referențială spre aceea autoreferențială. Dar Daiana Felecan ar fi trebuit să știe ceva mai mult, atunci când observă că L. Ulici, în discuția moderată de P. C. Chitic în "Amfiteatru", în noiembrie 1968, se delimitează
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
său câștigă o independență (ne)așteptată, ies în stradă, apar la televiziune, servesc ca suport pentru exprimarea artistica. Progresele medicinii împing umanul dincolo de limite care păreau de neclintit. Transplantul de organe condamnă particularul - în mod normal, părțile corpului participă, fără echivoc, la definirea noastră - la un general abstract și statistic. În plus, modificările genetice la om2, de neconceput acum câteva decenii, reprezintă o tentație, rezultat al cercetărilor entuziaste, încurajate și finanțate de guvernele țărilor occidentale. Omul se îndepărtează de corp, îl
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
luptei de clasă: exilul intern, concret, nu doar exercitat asupra conștiințelor, impus prin deportarea în Bărăgan. Lecția de teatru poate fi citită prin comparație cu Nouăsprezece trandafiri de M. Eliade, prin lumea (totalitară, pseudo-politică), văzută ca vis și ca teatru echivoc, distructiv și constructiv. În fine, în Biserica fantomă, observând o recurență tematică din primul volum de proză ficțională, urmărim insinuarea spiritualului în materialitate, a eternului în tern. Sertarul cu aplauze, 1992, unicul său roman (reeditat de încă trei ori), este
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
a menținut consistent legătura dintre o operă și alta, în pofida faptului că, bunăoară, fiecare simfonie are un profil unic, inconfundabil, acreditând "un spirit investigativ, deși remarcabil de echilibrat, dornic de o claritate maximală în discursul său, evitând cu grijă orice echivoc. Facultatea trăirii lirice, pe un diapazon destul de larg, se cumpănește cu o egală bucurie a acțiunii, foarte rară în peisajul muzicii românești" (pag.143). Simfonia 1-a, op.15 afirmă o cinetică de tip evolutiv "care ajunge totuși doar la
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
mai convingătore decît în portrete și în autoportrete. Încă de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu-se la un asemenea moment, la cel imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
exact formulate și, după toate probabilitățile, fără drept de apel. Și acum o constatare picantă. Acuzat în tinerețea d-sale, evident într-un mod tendențios, de "călinescianism", în înțeles de subordonare epigonică, N. Manolescu are onestitatea de-a admite fără echivoc însemnătatea, nesleită în actualitate, a Divinului critic, al cărui merit, "în raport cu stadiul la care el a găsit istoriografia noastră literară în 1941 a fost enorm". Credem că orice om avizat, de bună credință, n-ar putea decît să subscrie o
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
europene prin prelungita sa ședere la Paris, el urmărește cu predilecție metamorfozele motivului prin schimbarea unghiului de lectură și maxima eficientizare a limbajului. Formele sale pure, fie ele obiecte, lucrări de pictură sau de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Înrudit, pînă la un punct, cu Ion
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
surprinzător, oarecum aventuros al biografiei lui Mihail Sebastian: condițiile de indigență în care afirmă a trăi, în opoziție cu cercurile selecte pe care le frecventează. în repetate rînduri, autorul Stelei fără nume se plînge de lipsa banilor, în termeni fără echivoc. Aidoma lui Balzac, tot timpul citit și adnotat, a cărui biografie îi va fi făcut plăcere s-o îngîne, tremură la ideea apariției creditorilor: "Cel puțin două zile am putut să nu mă gîndesc la nimic, să uit că nu
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
cîinele), repere deja consacrate formal, însă produse nemijlocit de către autor (tocătoarele) și obiecte gata făcute, recuperate din serii industriale (WC-urile și mucurile de țigară). La primul nivel, cel formal, acest inventar de obiecte, prin însăși natura lor lipsite de echivoc, are un substrat polemic și ironic prin trimiterea directă la diversele estetici care s-au succedat în istoria artei: cîinele bicefal, modelat frust, invocă bestiarul romanic, cu mimetismul său lipsit de interes particular pentru detaliu, dar plin de ambiguități simbolice
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
numai suveranii sau cei autorizați de către aceștia sunt îndreptățiți să se amestece și să pună ordine în moravurile celorlalți.“ Iar eu de ce pălesc, în loc să plâng? * Clipele dezolării, pe care le încoronăm cu iluzia lucidității ultime, sunt o farsă lipsită de echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își rezumă gândirea, viața, la concluziile celui care ar fi avut soluția tuturor lucrurilor, dacă nu ar fi fost nevoit să își poarte în cârcă viața, efortul gândirii... sau fatalitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și dicționarul intelectualilor români din exil publicat de Academia Româno-Americană nu îl menționează. Nici multe alte lucrări privitoare la exilul românesc din Occident nu îl amintesc. La întrebarea "cui aparține Philippe Caracostea, culturii franceze sau celei românești?", răspunsul este fără echivoc. Nu e în rândurile de față, așa cum s-ar putea crede, dorința "provincială" de a-l anexa pe pictor: "încă un artist român stabilit la Paris!" Meritele artei lui - în care poate că totuși ereditatea românească a jucat un anumit
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
de judecată al autorului. Acesta raportează în permanență situațiile contemporane la învățăturile biblice, sugerează răspunsuri și soluții fără aerul că acestea i-ar aparține. Simpla punere în același plan a racilelor lumii contemporane (politica, prostituția, rasismul, terorismul sunt condamnate fără echivoc) și a marilor învățături creștine înseamnă o condamnare implicită a lumii contemporane și reprezintă un apel la întoarcerea spre adevăratele valori ale spiritului. Lumea actuală colcăie într-o mlaștină morală, iar un autor precum Leonard Oprea are generozitatea de a
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
lumii creștine. Și pentru ca hapul său să fie mai ușor de înghițit, autorul îndulcește întrucâtva asprimea judecății, încheindu-și fiecare meditație cu câte un diafan haiku. Pornografia, una dintre principalele beneficiare ale globalizării prin intermediul internetului, este condamnată în termeni fără echivoc: "Pornografia este și va fi mereu o erupție a întunericului din noi înșine, asemenea unei animalice automutilări lăuntrice. Dar, orice viciu, orice păcat este o încercare ce poate purifica... Sau, nu. Firește - în mod evident - numai de tine depinde... Este
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
Liviu Dănceanu Orice operă de artă transmite un mesaj, adică un lot coerent și congruent de informații în plan estetic și etic, formând un tot inteligibil și exploatabil. Mesajul operei, din perspectiva facturii sale, poate fi ambiguu, echivoc, plurivalent, aproximativ ori, din contră, clar, precis, monovalent, răspicat. În funcție de această factură, o operă artistică este deschisă sau, respectiv, închisă. Atunci când opera este deschisă, ea transmite o pluralitate de semnificații coabitante în spațiul aceluiași semnificant. În muzică, mai mult decât
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
o operă artistică este deschisă sau, respectiv, închisă. Atunci când opera este deschisă, ea transmite o pluralitate de semnificații coabitante în spațiul aceluiași semnificant. În muzică, mai mult decât în celelalte limbaje artistice, ambiguitatea deține proprietatea laxității, a mobilității, gradele de echivoc semantic întinzându-se pe o scală de la un minim spre un maxim, aceste grade fiind în totalitatea lor probabile și relative. Dezordinea, informalul, indeterminarea gestului componistic (toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
în planul sintaxei muzicale, mulțumită dezvoltării și rafinării tehnicilor plurivocale (polifonic-superpoziționale). În Baroc narativul și contemplativul conviețuiesc amiabil ca două regnuri ce se vădesc a fi când autotrofe, când heterotrofe. O direcție țintește negarea caracterului definitiv, static și lipsit de echivoc al formei muzicale, formă ce se dinamizează întru indeterminarea efectului și sugerarea unei dilatări progresive a spațiului sonor. Bunăoară, criteriile Barocului laic și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și plină de energii subterane, urmărește lupta încrîncenată pe care conștiința artistului o angajează cu stocul de imagini aparent identificabile în exterior. însă nici imaginea interioară și nici aceea obiectivă nu se impun definitiv în exercițiul reprezentării. Zbârnea cultivă deliberat echivocul și penumbra, observația neutră și propria lui proiecței, nu atît pentru a crea stări de nesiguranță în exercițiul lecturii, cît pentru a înțelege care sînt mecanismele prin care materia se organizează și sarcina spirituală supradetermină lumea substanței. El pornește de la
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
el îi spune/ tu ești cărarea care duce/ în așezarea aceea fără nume/ unde oamenii descifrează pe limbile focului/ semnele unei boli fără leac" (Bolero). Natural, moartea e cu stăruință scrutată, adnotată pe o gamă ce merge de la un sublim echivoc la imundul ațîțat și la tandrețea ironic invocată: "Moartea-și adună pruncii acasă/ pruncii ei risipiți prin lume/ pentru fiecare face un loc cu verdeață/ pentru fiecare plînge cînd îl știe departe/ ah, ce mamă bună e Moartea/ ah, ce
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
acum." Pe ce tipare poate deveni absurdul un psihoexperi-ment și un deziderat rațional, iată ce-l preocupa. Un narcisism răsturnat, o dragoste neîmpărtășită complică orice tentativă de a limpezi cazul printr-o dominantă. Pe toate fețele întors, motivul sinuciderii rămâne echivoc. Bunăoară, plecarea lui Emil Ivănescu s-a petrecut în anul 1943, an de catastrofe militare, prevestind vremuri negre - nimic totuși despre ce se petrecea în jur, ca fapt social, în mai multele sale jurnale, în scrisori, în texte fierbinți sau
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani în costume ponosite, cântând pe scripcile lor ca și cum trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul Quetta - spune o legendă persană - împăratul sasanid Bagram Gor adunase, pentru a-și înveseli curtea, zece mii de jongleri și muzicanți țigani care, după ce și-au primit plata, l-au înșelat și au
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
degrabă selectivă a) dosarelor Securității a pus sub semnul întrebării onorabilitatea unor repere ale culturii române (Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Sorin Antohi) sau a unor jurnaliști și oameni politici care, în anii tranziției, s-au plasat fără echivoc de partea valorilor democrației (Carol Sebastian, Mona Musca). Motive obscure au făcut ca toți aceștia să semneze, la un moment dat, pactul cu diavolul (a se citi Securitatea), să poarte în ei, vreme de decenii, povara secretului, pentru ca, atunci când se
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
Schimbării la față a României, depozitarul unui fond (sufletesc) autohton transpus în stil (în spirit) franțuzesc? "Nu trebuie citit direct în conținut fiindcă atunci într-adevăr nu lasă nici o speranță. Conținutul trebuie citit în expresia lui, în energia expresiei, în echivocul și comicul ei" (p. 42). Ajung la provocarea intelectuală a acestei cărți. Verdictele cioraniene par, de multe ori, toxice, prin deposedarea subiectului care le asumă de orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]